Nici nu imi mai amintesc de cate ori am mai scris posturi incercand sa lamuresc lucruri care sunt interpretate gresit in legatura cu mine.. Le`am pierdut numarul.
Atata timp cand eu nu imi manifest dezaprobarea fata de actiunile cuiva, desi poate in sinea mea consider ca nu procedeaza bine..astept si din partea celorlalti un pic de toleranta. Daca eu tac din gura, astept sa faci si tu la fel. Adica ne toleram reciproc.
Am dreptul sa ignor pe cineva, daca eu consider ca nu e in regula. Nu, nu sunt antisociala. In cel mai rau caz, pot fi acuzata ca sunt selectiva. Acu`urmeaza partea in care eu ar trebui sa imi cer scuze pentru faptul ca imi aleg cu grija prietenii? Cu alta ocazie.
Recunosc, sunt o persoana dificila, dar mai am destul pana cand voi ajunge la stadiul de nesimtita. Si asta nu cred ca se va intampla vreodata. Ca sa o zic direct: eu merg pe principiul “ofer ceea ce primesc”. Asta asa, ca sa fiu corecta cu toata lumea.
In ciuda rautatii aparente pe care o afisez uneori..sunt destul de delicata. E un pic cam impropriu termenul, dar momentan asta imi vine in minte. Intr`un fel..sunt destul de usor de ranit. Numai ca..se intampla destul de rar. Pentru ca daca cineva ma dezamageste de mai multe ori, la un moment dat nu imi va mai pasa. Pur si simplu. Acum mi`a zburat gandul la o prietena candva draga mie, care de foarte multe ori a facut alegerea gresita. Eforturile mele de a o aduce pe drumul cel bun s`au dovedit a fi inutile, asa ca pana la urma am lasat totul balta.
Cineva imi spunea mai demult ca strainii se dovedesc uneori a fi mai de incredere decat cei pe care ii consideri prieteni. Candva poate as fi crezut asta. Insa acum..merg pe ideea ca de la un cunoscut stii de la ce sa te astepti. Adica ii stii defectele, stii cat valoreaza si de ce e in stare. Adica e greu sa te dezamageasca.Si daca totusi o face..esti pregatit sa ii faci fata. Stiu ca multi nu sunt de acord cu mine in legatura cu chestia asta. Poate ca totusi ei au dreptate si vad eu lucrurile ciudat acum..
Nici nu mai stiu care e motivul pentru care am simtit nevoia sa spun toate astea. Insa stiu ca atunci cand se “umple paharul”..in cazul meu, cade de pe masa si se face bucati. In traducere libera..daca depasesti limita aia invizibila pe care totusi ar trebui sa o percepi, mie inceteaza sa imi mai pese. Definitiv. Oricine ai fi si orice ai face.
Pingback: Nuduri deschise « CUBUL EROTIC
in mare parte si eu sunt cam la fel. sunt o persoana (excesiv de) toleranta. as putea spune chiar enervant de toleranta. spun chestiile care nu-mi convin, insa intr-un mod calm si diplomat. daca persoana cealalta pricepe atunci e ok. daca nu pricepe este la fel de ok. pentru ca intr-un final va ajunge sa treaca de limita aia invizibila de care zici si tu. si acolo se rupe firul. poate sa se dea de 6 ori peste cap si sa se schimbe sau sa promita ca o va face. degeaba. apreciez gestul, insa it’s over si nu mai e cale de intoarcere cu mine. daca am scos pe cineva din suflet asta e. am ajuns la concluzia ca niciodata (desi poate parea ciudat ce zic) nu e bine sa te dedici si sa ai incredere ca o persoana (prieten/amic/iubit) va ramane 100% mereu acolo. da, 99, 9% poti sa crezi ca asa este, mai ales in cazul unor persoane care ti-au demonstrat over and over ca iti sunt alaturi, insa sa pastrezi 0,1% marja de eroare (nu e asa mult daca stai sa te gandesti). just in case. iar pe restul…just fuck them!