Mare dreptate are mama cand imi spune mereu sa las loc macar pentru un simplu “Buna ziua”, oriunde m`as duce si cu oricine as vorbi. Din fericire, macar in situatia asta, i`am ascultat sfatul si am incercat mereu sa fiu cat mai amabila cu putinta. Mai devreme m`am intalnit la supermarket cu fosta profesoara de engleza si mi`a facut placere sa stam de vorba. I`am spus ca mi`e dor de liceu, de perioada aia cand inca ajungeam acasa in fiecare dupa`amiaza, nu doar la sfarsit de saptamana. Si zau ca am devenit nostalgica.. I`am povestit si despre atmosfera incarcata si stresanta de la facultate, despre cum ma bucur pentru fiecare zi care trece si eu inca nu am cedat nervos. M`a incurajat si mi`a marturisit ca ma intelege..experimentand cam aceeasi situatie cu ani in urma.
Imi face placere sa revad oameni care candva erau prezenti cu regularitate in rutina mea zilnica. Acum dau ca exemplu profesorii, insa de cate ori am fost plecata prin diferite colturi ale tari sau in alte tari..am intalnit o multime de oameni. Si da, nu am pierdut din vedere sfatul mamei si am incercat sa ajut cat am putut si sa las o impresie buna. Unde s`a putut. Unde nu..am ramas doar cu un gust amar.
Nu toti oamenii sunt buni. Asta am invatat demult. Insa am reusit si sa fac distinctia intre ei, oferindu`le exact ce merita. Mama e un om bland si rabdator. Din nefericire, nu i`am mostenit calitatile acestea. Eu m`am nascut impulsiva si fara pic de rabdare. Fiecare cu ale lui..
Avantajul de a cunoaste multi oameni e acela ca de la fiecare inveti cate ceva. Uneori nici macar nu iti dai seama. Eu sunt de parere ca fiecare om care trece prin viata noastra si sta o perioada de timp ceva mai lunga isi pune amprenta asupra personalitatii noastre, intr`un fel sau altul.
Apropo, cred ca am sa pic primul partial din viata mea. Si nu din cauza ca nu am invatat, doua zile am trecut de nu stiu cate ori prin toata materia. E din cauza unor subiecte tampite, pentru care voi fi depunctata aiurea. Hai sa dau un exemplu concret. Ti se cere sa pui verbele din paranteze la timpul corespunzator.. Intr`o fraza sunt patru verbe. Trei le pui corect si il gresesti pe ultimul. Punctajul este..zero. Se merge pe principiul: punctaj intreg sau nimic. Aceeasi chestie e valabila si la frazele exagerat de lungi pe care trebuie sa le traduci. Daca eram batuta in cap sau nu invatasem..nu`mi parea asa rau. Dar in situatia asta..
Pana la urma..o sa treaca toate. In momentul de fata conteaza ca eu sunt acasa, cu o cana de ciocolata fierbinte in mana si am de gand sa lenevesc all day long..
Frumos punctul tau de vedere. Intradevar, de cele mai multe ori, atunci cand deschidem o usa spre ceva, este mult mai bine sa o uitam deschisa, pentru ca nu se stie niciodata cand o sa mai trecem pe acolo.
@endorfinul: nu ai de unde sa stii ce te asteapta in viitor, asa ca e mai bine sa fii prevazator.
Pingback: Dezbracă « Symphonie pour un monde étrange