Despre incredere.

Ce e increderea? Nu stiu cum sa o definesc, dar eu o simt ca fiind sentimentul acela care iti ofera certitudinea ca esti inteles, ascultat si protejat.

Oare e importanta? Bineinteles. Eu consider ca e cel mai important “ingredient” in orice tip de relatie, fie ea de prietenie, dragoste si asa mai departe. Increderea te face sa ii spui unui prieten cele mai negre “pacate” si sa nu iti fie teama ca le va divulga. Tot ea te face sa simti ca daca ai sa cazi, cu siguranta ca fi cineva care sa iti puna o perna in fata pentru a`ti atenua loviturile.

Nu stiu sa vorbesc la modul general. Daca nu ma raportez la experienta personala, simt ca nu reusesc sa transmit ideile.

Asadar, eu am incredere in putini oameni.Insa vorba aia, “putini, dar buni” se aplica in cazul meu. Am cativa prieteni pe care stiu ca ma pot baza la nevoie. Cum stiu asta? Pentru ca ei m`au convins treptat de chestia asta. Increderea se castiga, iar de`a lungul timpului au existat destule situatii in care mi`au demonstrat faptul ca merita. Am incredere si in iubitul meu, atunci cand promite ca face ceva, cu siguranta se va tine de cuvant.

Acum ajung la partea dificila: in mine insami nu prea am incredere. Au existat atatia oameni care mi`au tot spus cat de proasta, urata si incapabila sunt, incat treptat..ajunsesem sa cred si eu. Poate intr`o privinta au avut dreptate: proasta am fost, cu siguranta. Din cauza ca i`am crezut. Am fost cuprinsa de complexe, inca ma lupt cu ele uneori..

Increderea in propria persoana poate fi ranita cel mai usor, consider eu. Pentru ca fiecare om are punctele sale slabe si daca cineva are “norocul” sa i le gaseasca..il va putea infrange foarte usor. Chiar si cei mai puternici se gandesc uneori: “Dar daca are dreptate?” si astfel ia nastere indoiala.

Oamenii au nevoie disperata sa poata avea incredere in cineva.  Pentru ca altfel..devin fragili. De exemplu, eu ma simt tare bine sa stiu ca nu sunt singura. Chiar si atunci cand ma inunda plansul si nimic nu pare in regula, daca cineva drag imi spune ca maine totul va fi bine, il cred.

Din pacate, se poate pierde extrem de usor. E nevoie decat de un pas gresit, de o mica abatere, pentru ca increderea sa fie stirbita. De aici se nasc indoieli, presupuneri si nimic nu mai e la fel.

Va doresc sa aveti parte in viata numai de oameni buni, frumosi, care sa merite sa le impartasiti trairi si sentimente. Sa fie cineva langa voi cand aveti nevoie sa va descarcati sau asa va bucurati. Sa aveti si un om drag, care sa va umple inima de speranta cand totul e gri. Oameni dragi, care sa nu va dezamageasca niciodata.

Adorable polar bear.

Pur si simplu..ma topesc de dragul lui. Si fara sa vreau..ma gandesc ca seamana cu iubitul meu. Exact la fel se intinde si el dimineata, cand nu vrea sa se dea jos din pat.

Limba romana.

E trist faptul ca limba romana a devenit o limba straina chiar si pentru noi, vorbitorii nativi.. Multi au uitat unde se pune o cratima, folosirea corecta a semnelor de punctuatie sau chiar cum se scriu unele cuvinte.

Intrebarea mea este: a cui e vina? A copiilor, care nu`si mai dau interesul sa invete? A profesorilor, care nu mai reusesc sa ii indrume? Sau a societatii, care tolereaza sau chiar promoveaza imbecilitatea?

Celebrul examen de bacalaureat a devenit un obstacol major pentru elevi.  Din ce in ce mai putini il promoveaza. Nu vreau sa ofensez pe cineva, copii destepti si responsabili exista si le adresez tot respectul meu. Dar.. sa recunoastem..ei se pierd in marea de incultura.

Totusi, suntem un popor de oameni destepti. Vorbesc serios, chiar suntem, in comparatie cu altii! Vorbim mai multe limbi straine cu usurinta, avem matematicieni priceputi si oameni care se fac remarcati peste hotare. In urma cu cativa ani, am petrecut cateva saptamani cu un grup de francezi. Si colegii mei, care nu se descurcau extraordinar de bine la franceza, incercau sa comunice in engleza. Surpriza…francezii erau praf la engleza, aveau cam nivelul unui copil din ciclul primar. Descoperirea asta m`a uimit si m`a amuzat in acelasi timp. Dar, in acelasi timp, am fost mandra de colegii mei. Au demonstrat ca sunt mult mai buni.

Asta e partea buna, stim multe limbi straine, suntem destepti. Dar ce ne facem cu cei care se lauda ca sunt poligloti, dar sunt invinsi de  gramatica limbii romane? Eu respect foarte mult oamenii care stiu sa scrie corect. Asta a devenit o calitate, nu mai reprezinta ceva obisnuit. Tu, Gigele..care te`ai indragostit de Gigica, nu ii trimite un sms de genul “Ce faci, iubit-o?”, pentru ca, dragul meu, nu vei primi un raspuns. De obicei, femeile vor barbati destepti. Asa ca, inainte sa ii faci declaratii de dragoste, studiaza un pic gramatica si ortografia.

Poate mi s`a intamplat si mie sa fac greseli. Suntem oameni. Dar, pe onoarea mea, cratima a fost la locul ei, punctul la fel, acordul intre subiect si predicat a fost facut mereu. Nu intru in notiuni aprofundate..insa tare mi`ar placea sa vad ca lucrurile elementare sunt insusite de toata lumea.

L.E. Am sa incerc sa renunt la prostul obicei de a pune “`” in loc de cratima. Nu stiu cand si cum am capatat obiceiul asta, insa macar pun acolo unde trebuie, cand trebuie.. Dar..ca sa arat faptul ca eu promovez scrisul corect, voi folosi cratima. Din respect pentru limba romana.

Si tot nu mi`am dat seama cine e de vina pentru situatia asta. Poate societatea, poate oamenii.. Cert e ca trebuie sa ne straduim mai mult. M`am saturat sa vad pe internet “TeXtE KrE SnT SkRiSe Aja” sau reclame scrise gresit. Pe cuvantul meu!

Aniversare.

Te iubesc. M`am gandit la zeci de feluri in care sa incep, insa intr`un final mi`am dat seama ca altul mai simplu si mai sincer nu exista.

As putea de asemenea sa iti spun motivele pentru care te iubesc, dar nu mi`ar ajunge cuvintele.. Insa ma bazez pe faptul ca tu stii de ce, fara sa fie nevoie sa exprim in cuvinte. Iti arat in fiecare zi cat de fericita sunt cu tine si incerc, la randul meu, sa iti fac zilele mai frumoase.

Am ajuns si in punctul acela in care eu nici nu indrazneam sa sper ca vom ajunge: prima noastra aniversare. Zambesc in timp ce scriu si ma emotionez fara sa vreau. Sunt mandra de noi, de tot ce am construit impreuna, de legatura pe care am  creat`o. Dragul meu, tu mi`ai aratat ca imposibilul poate deveni posibil.

Imi amintesc cum a inceput totul si nu`mi pot stapani un oftat. Era asa complicat, a trebuit sa trecem peste atatea obstacole, incat le`am pierdut si numarul. Au fost si zile in care ma durea sufletul si simteam ca ma prabusesc. Dar nici macar o secunda nu am regretat faptul ca am trecut peste tot. Nu e totul perfect, nici nu are cum sa fie.. nu poate fi totul roz in fiecare secunda. Sunt si mici certuri, care intotdeauna isi gasesc rezolvarea in timp record. Da, stiu..tip, urlu, plang, ma agit..dar amandoi stim ca in final am sa ma asez in bratele tale, iar tu ai sa imi mangai parul si ai sa ma saruti pe frunte. E mai greu in perioada aia a lunii in care eu sunt o mica scorpie, iar tu simti ca esti in razboi, incercand sa te feresti de grenade si de gloante. E destul de potrivita comparatia,nu?

Sunt atatea lucruri frumoase de care imi amintesc acum, tot felul de gesturi tandre, cuvinte dulci si momente romantice, dar sunt zgarcita. Prefer sa le pastrez pentru mine, sa nu le iau din splendoare si gingasie.

Si..iubitule..tare rau imi pare ca nu pot sa te strang in brate astazi, din motive mai presus de puterea noastra. Dar stiu ca peste cateva zile am sa ma arunc fericita in bratele tale si am sa te surprind intr`un mod placut, sper eu.

Inchei  la fel cum am inceput, pentru ca, pana la urma..asta sta la baza tuturor momentelor frumoase pe care mi le oferi de un an si care stiu sigur ca vor mai fi din belsug. Te iubesc.

 

“Esti asa..frumoasa, iubita!”

Urasc faptul ca primavara ma imbolnavesc asa des. Scap de o chestie, apare alta..si tot asa. Raceli, alergii, plus alte boli mai serioase, pe care nici nu vreau sa le mentionez.  Zilele astea am stat mai mult in casa, nu vreau si nici nu pot sa socializez. Nu sunt deprimata, nici macar trista. Doar ca..am nevoie de odihna, pe toate planurile. Ma uitam mai devreme in oglinda, la cat de lenesa par in pijamalele mele albastre si calduroase, cu parul strans in coada, fara pic de machiaj si purtandu`mi  ochelarii cei seriosi. Da, am ochelari din liceu, dar ii port doar in casa si la facultate, cand am nevoie sa vad la tabla sau stau la laptop. Imi amintesc cat de tare imi placeau atunci cand am inceput sa ii port, iar acum ii detest.

Multi dintre voi nu ma cunoasteti personal. Doar de pe Facebook sau chiar deloc. Foarte putini sunt cei care ma stiu din viata de zi cu zi, care reusesc sa cunoasca omul din spatele tastaturii. Ca aspect fizic, nu ma numar printre acele frumuseti izbitoare de pe Facebook. Ca tot veni vorba de ele..nu bag mana in foc ca toate sunt la fel de adorabile si in realitate. Dar despre asta am vorbit in alte posturi. Obisnuiam sa nu am deloc incredere in mine, sa ma invinovatesc ca nu sunt cu vreo 10 cm mai inalta sau ca nu am ochii deosebit de frumosi sau picioare luuungi. Recunosc, nici acum nu sunt in totalitate multumita de mine, dar iubitul meu imi inveseleste ziua atunci cand imi spune ca sunt frumoasa, desi port doar un tricou simplu si blugi. Dar atunci cand port niste tocuri si niste haine mai elegante, il vad cat e de incantat si parca e si mandru ca ma are langa el. Acea senzatie e de nepretuit. Nu ma feresc de el, m`a vazut in toate ipostazele..de la dimineti lenese, cand am parul ciufulit si ochii umflati, pana la ocazii speciale, cand sunt aranjata si imbracata frumos. Si mereu a fost la fel de atent si adorabil cu mine.

E placut sa pot fi eu insami, sa nu fie nevoie sa fiu pusa la punct in fiecare moment. Dar imi place si sa surprind placut, prin ceva nou. Poate ca nu sunt cu adevarat deosebita, nu ma remarc prin ceva anume in multime. Dar exista oameni care ma fac sa ma simt deosebita, iar asta, dragii mei..e mult mai important.

Nu mai e nevoie sa explic titlul..simt ca am fluturasi in burtica de cate ori aud lucrul acesta. Si nici cele mai fashion haine sau cei mai frumosi pantofi din lume nu se pot compara cu ce simt eu cand sunt complimentata de cineva care chiar ma vede frumoasa, imi ignora defectele si se concentreaza pe calitati.

Poate in ultima perioada am scris numai prostioare si nimicuri. Lucruri care mi se intampla in viata de zi cu zi, chestii pe care le fac si tot asa.. Nu sunt la fel de profunde, la fel de pline de “inspiratie” ca altele..dar in mod ciudat, reusesc sa scriu lucruri frumoase si inteligente doar atunci cand sunt trista sau dezamagita. Iar eu, dragii mei, de foarte mult timp sunt fericita. Va doresc si voua sa fiti la fel de fericiti..si va rog sa nu ma judecati. Recunosc, nu mai stapanesc la fel de bine arta scrisului. Ma doare sa recunosc ca mi`am pierdut indemanarea, dar acesta e coltisorul meu, unde imi revars sentimentele, care alcatuiesc o paleta variata. In orice mod m`as exprima, trairile sunt autentice. Si din fericire..in mare parte pozitive.

Kiss my eyes and lay me to sleep..

Am o stare indefinita, oscilez intre enervare si tristete. Numai gandul ca am sa ma trezesc cu noaptea in cap,la  5 si jumatate (4 si jumatate dupa ora veche) sa plec la Pitesti ma face sa imi doresc sa nu mai dorm deloc. Pentru ca atunci cand stiu ca nu am nici o sansa sa ma odihnesc, nici somnul nu mai vine. Si staaau in pat, ma intorc de pe o parte pe alta si incep sa ma inunde gandurile negre..

Cel mai linistit somn il am alaturi de el..cand adorm imbratisata si ma simt in siguranta. Ma saruta pe frunte in fiecare seara si ma tine strans de tot in brate. Si somnul vine incet`incet si ma poarta departe..

Adesea visez urat si tresar speriata. Atunci ma linisteste cu vorbe calde si alunga orice urma de rau care ma chinuise inainte. Iar atunci cand ma trezesc si il vad pe el dormind..ma cuprinde un sentiment de dragoste totala. Nu ma abtin si il sarut usor pe obraz, ii ciufulesc parul si eventual il invelesc.

In sinea mea, sunt tot copil si am nevoie de cineva care sa imi poarte de grija. Acum vreo saptamana am fost bolnava si nu ma puteam ridica din pat. El mi`a facut ceai, mi`a adus mancare la pat, ma controla sa vada daca am febra, ma incuraja sa imi iau pastilele. Nu e prima data si cu siguranta nu va fi nici ultima. Prin gesturile acestea care dovedesc grija ma face sa vreau sa il imbratisez si sa nu ii mai dau drumul.

Iar faptul ca impartim atatea, bune si rele..imi da putere sa rezist. Stiu ca nu sunt singura si asta ma impiedica sa cedez. Ca tot a venit vorba de rele..am indurat atatea impreuna, incat acum nu pot decat sa ma uit in spate si sa ii transmit ca il iubesc din toata inima mea. De fiecare data s`a dovedit a fi puternic si intelegator. Problemele nu s`au terminat, probabil vor mai aparea altele si altele.. Insa pentru prima data, nu imi mai e frica. Am o motivatie sa lupt.

Iar pentru momentele in care simt nevoia sa trag un plans sanatos, de om infrant, care a strans prea multe rele in suflet si vrea sa le uite..stiu ca el e langa mine. Nu spune nimic, ma tine in brate..uneori nici nu avem nevoie de cuvinte ca sa ne intelegem. De fiecare data ma simt mai bine..speranta se trezeste in mine si puterile imi revin.

Doar niste cuvinte..

Mi`am dat seama cat de sarace sunt cuvintele…cat de putina incarcata emotionala pot purta. Oricat de bine le`as alege, tot am impresia ca nu descriu suficient de bine ceea ce simt. Da, intr`adevar..ele pot sa imi dezvaluie atitudinea fata de anumit lucru, fata de o idee..dar nu cuprind si starea mea de suflet..

Adesea am plans in timp ce scriam , in perioadele mele mai proaste, alteori eram nervoasa si aruncam cu lucrurile sau dimpotriva, debordam de fericire..

Omului pe care il iubesc i`am adresat o multime de cuvinte frumoase, insa ele nu au trimis mesajul complet pana cand nu i`am dat si o imbratisare calduroasa.

Ar trebui sa incercam sa aratam ce simtim, nu doar sa spunem. Poate altii reusesc sa isi puna toata durerea sau bucuria in randurile pe care le scriu, insa eu sunt cam incapabila de asta. Da, recunosc..scrisul ma ajuta sa ma descarc. Insa niste brate care sa ma cuprinda strans si sa nu imi mai dea drumul atunci cand am nevoie de caldura sufleteasca..ar fi mult mai folositoare. Insa sunt situatii in care niste simple cuvinte imi pot face ziua mai frumoasa, imi pot da acea doza de entuziasm care imi trebuie pentru a duce totul la bun sfarsit.

Intr`un fel sau altul..trebuie sa exprimam ceea ce simtim. Pentru ca oamenii de langa noi merita sa fie incurajati, laudati..si imbratisati.

Cred ca iar m`am pierdut in idei. Am plecat de la o chestie si am ajuns la cu totul altceva..

Parfum de primavara..

De cand s`a incalzit afara, parca si oamenii sunt mai veseli. Au scapat de atitudinea rece si posomorata si poarta acum cele mai frumoase zambete. Hainele sunt mai putine si mai colorate. Apropo de asta, chiar ma gandesc sa dau o raita prin magazine sa imi mai imbogatesc garderoba cu cateva rochite si fustite scurte.

Am inceput deja sa fac planuri de vacanta. Asta e motivatia mea, ca sa rezist inca jumatate de semestru si inca o sesiune.. Stiu ca apoi vine vara, mergem la mare..o sa fie totul asa frumos. Ma si vad stand in dreapta si numarand kilometrii care au mai ramas pana iesim de pe Autostrada Soarelui, in timp ce al meu iubit isi exercita arta de a conduce. Trebuie sa marturisesc, e un impatimit al masinilor si al condusului. Se lumineaza la fata cand e la volan si capata asa..o alura de om sigur pe el. Eu..ei bine, sunt exact opusul. E rusinos, stiu. Ca sa nu uit, vara asta trebuie neaparat sa capat permis de conducere. De vreo doi ani ma chinui sa imi fac timp si anul asta am sa reusesc, cu orice pret!

Ca tot mi`a trecut raceala, mi`e tare pofta de o inghetata de ciocolata cu sirop pe deasupra sau de o cola cu gheata. Eh..pofte de om care e bucuros ca a castigat lupta cu febra si nasul rosu.

E primul post in care nu ma plang de facultate. Ah, ba da. Am mentionat ceva mai sus. Asaaa..ce intentionam sa spun? Mda, despre literatura. Ca intotdeauna, avem multe carti de citit. Insa marturisesc ca de data asta o fac si din placere. Sunt titluri celebre, care chiar merita citite. De exemplu, “Bel Ami”, de Maupassant. A aparut si film de curand, intentionez sa il vad neaparat. Insa mai intai am vrut sa citesc cartea, care e superba! O alta carte a lui aceluiasi autor care m`a impresionat placut este “Une vie”. Ca sa trec si la literatura engleza, aici mentionez “ Jane Eyre” sau “Dorian Gray”.  Inainte imparteam cartile pe care le citeam in: carti citite din obligatie pentru facultate si carti citite din placere pentru sufletelul meu. Acum ambele conditii sunt implinite, citesc de placere si asta ma ajuta si la cursuri.

Am atatea de facut..de`abia reusesc sa fac fata. De blog nu ma mai ocup atat de mult cat as vrea..si regret din suflet. Pe de alta parte, simt ca nu mai am lucruri frumoase de spus..nu mai stiu sa ma fac placuta prin ce scriu. Nu e prima data cand am perioade de acest fel.Sper doar sa o depasesc si de data asta..

Sunny day.

Nu am rezistat. M`a cuprins o raceala d`aia serioasa. Parca ar vrea sa se razbune pentru faptul ca am tinut`o departe atata timp. Zac in pat, cu laptopul pe picioare si cu servetelele langa mine..si tocmai mi`am baut doza zilnica de Theraflu. Nasul deja e rosu, febra nu ma paraseste..pot spune ca e cel putin minunat.

Lasand la o parte starea mea de sananate proasta..am avut parte de o zi superba, din toate punctele de vedere. Ne`am trezit la pranz, ne`am imbracat repede si am dat fuga in Herastrau. Cand spun “noi”, ma refer la mine si prietenul meu. De foarte mult timp nu mai petrecusem atata timp in aer liber. Exceptand faptul ca aveam nasul rosu si ..mi`a placuuuut tare mult! Ceea ce m`a impresionat in mod deosebit e curatenia desavarsita. Uite ca si noi stim sa fim civilizati.

Imi prinde bine sa ma relaxez total din cand in cand si sa profit de putinele zile libere pe care le am. Insa sper ca data viitoare cand mai planuim o “escapada” de genul asta..sa nu mai fiu bolnava.. Ca tare urat e sa fii racit tocmai cand se incalezeste afara! Zau asa..

 

Springtime.

Au disparut muntii de zapada, in sfarsit! Strazile au ramas curate, soarele straluceste, e weekend. Ce pot sa imi doresc mai mult? E pacat sa nu profit de o zi asa frumoasa, asa ca am sa imi iau iubitul de manuta si am sa il scot la o plimbare prin Bucuresti.

Stiu ca inca nu e destul de cald, dar tare mi`e pofta de o inghetata cu fructe de padure si de o Cola rece. Insaaa..raceala ma pandeste de vreo trei zile si de`abia reusesc sa ii tin piept. Inghetata mi`ar semna sentinta la o saptamana la pat. Si pe vremea asta..chiar ar fi urat..

Soarele de afara chiar imi da o stare de bine..pe care nu am mai simtit`o demult. Sa speram ca va fi asa cald si in zilele urmatoare. Pe cuvant ca am sa profit din plin!