Doi ani.

La multi ani blogului meu! Astazi implineste doi ani. In timpul asta am scris peste 400 de posturi in care am trecut de la o stare de la alta, am exprimat o paleta variata de sentimente. Uneori chiar am plans cand scriam, atat de greu imi era sa ma descarc. Alteori zambeam. Si tot asa..

Mai e nevoie sa spun cat de tare m`am atasat de el? Si ca am devenit dependenta de scris? Desi nu mereu spun lucruri interesante si nici nu imi aleg cuvintele prea bine..fiecare gand asternut aici e o parte din mine. Chiar nu imi pasa ce impresie am lasat, daca la momentul respective pe mine m`a ajutat sa ma descarc..inseamna ca blogul si`a indeplinit misiunea.

Ca sa trec la alt subiect. Orarul meu pentru semestrul intai e o mizerie. Sper din toata inima sa se mai poata schimba cate ceva..Aveam o multime de nervi si eram atat de abatuta, incat nu stiu ce m`as fi facut daca nu`l aveam pe el.Ca sa nu uit, azi e si ziua noastra. O coincidenta frumoasa.

Stii, ar trebui sa ai o statuie pentru faptul ca ai reusit sa treci peste toate defectele mele si sa imi vezi calitatile. Nu stiu cat pot sa exprim eu aici, prin cuvinte..dar iti multumesc. Pentru tot ce faci bun pentru mine, chiar si fara sa iti dai seama.

Tu si blogul..singurele aspecte pozitive dintr`o zi care de`abia astept sa se termine, ca numai vesti proaste mi`a adus.

Lamuriri.

Am primit de curand un comentariu de la persoana anonima. Aceasta persoana imi caracteriza blogul ca fiind “neinteresant” si imi sugera: “get a life!”. Nu m`a ranit deloc, cu timpul am ajuns sa ma obisnuiesc cu criticile nefondate.

First of all, asta e un blog PERSONAL. Daca te asteptai sa gasesti retete de beauty sau scoruri de la meciuri, imi pare rau sa te dezamagesc. Aici scriu chestii personale, care  poate tie ti se par neinteresante, dar pentru mine..sunt momente speciale. Numai faptul ca am atatea chestii de povestit, nu demonstreaza ca eu chiar am o viata? Si nu`mi vars frustrarea hoinarind virtual naiba stie pe unde si aruncand sageti otravite pe unde apuc. Hai sa vedem..care e mai penibil si neinteresant?

De prost gust e si faptul ca nu mi`a dat argumente. Atunci cand ceva/ cineva ne displace..trebuie sa existe un motiv,nu? Si ne sustinem punctual de vedere cu argumente.

Am mai spus de atatea ori..eu scriu doar pentru mine. Si nu oblig pe nimeni sa imi citeasca articolele. Botonul rosu din dreapta sus poate fi folosit de oricine. Si in aproape 2 ani, am scris in jur de 400 de posturi. Nu ma incalzesc cu nimic zecile de mii de vizualizari, ci mai degraba oamenii pe care i`am cunoscut, prietenii pe care mi i`am facut si marturisile apropiatilor care ma citesc in mod regulat.

Pentru mine, doar asta conteaza: oamenii. Si pentru fiecare individ care ma critica, stiu ca sunt zece care ma incurajeaza. Si chiar nu`mi pasa ca unii clasifica ceea ce scriu eu ca fiind neinteresant. Fiecare post e o bucatica din mine. Si hai sa fim seriosi, niciodata nu am pretins ca sunt extraordinar de inteligenta si spun doar lucruri interesante si demne de luat in seama. Tare as vrea sa cunosc si eu pe cineva care sa fie capabil sa spuna mereu lucruri destepte. Cred ca oricine o mai da in bara din cand in cand. Pana la urma, suntem oameni!

Deci, ca sa ne intelegem..nimeni nu are dreptul sa isi bata joc de munca mea. Totusi, articolele alea nu s`au scris singure. Si pe viitor, cand cineva considera ca sunt banala si ca ar trebui sa ma trezesc la realitate, asa..ca are el/ea chef, mi`ar placea sa imi aduca si niste argumente. Un comentariu anonim categoric nu m`a facut sa plang. Chiar ma amuza faptul ca cineva care probabil isi pierde timpul navigand din site in site si jignind pe toata lumea imi spune mie toate astea.

Cu sau fara blog in vacanta?

Am furat de la Creve o alta leapsa in care el intreaba daca blogul intra in vacanta odata cu mine.

In ceea ce ma priveste..da. Am laptop, am si stick d`ala de net, dar atunci cand sunt in vacanta imi place sa ma detasez de tot. Telefonul mobil e singurul lucru “civilizat” de care nu ma pot lipsi.

Miercuri plec la mare. Las acasa laptopul. Deci fara blog, fara Facebook si alte chestii d`astea de socializare. O saptamana am sa absentez din blogosfera. Am nevoie sa ma pun pe picioare complet.

Vreau sa ma bronzez, sa dorm, sa fac poze, sa mananc multa inghetata, sa merg la cumparaturi, sa iau cadouri pt cei dragi si multe alte chestii. Nu se sfarseste lumea daca nu postez eu pe blog sau pe Facebook.

Nu am nimic cu cei care prefera sa fie prezenti pe aici si cand pleaca undeva, dar pe mine ma ajuta mai mult sa ma detasez de tot si sa petrec timpul in modul ala real si util, care ma face sa ma simt mai bine.

Dar mai e o saptamana. Si pana atunci, cred ca am sa scriu zilnic.

Confesiuni.

Iar ma apuc sa scriu posturi dimineata. M`am trezit pentru un curs pe care nu l`am mai facut.. Exceptand faptul ca am injurat din cauza ca mai puteam dormi doua ore, ma bucur ca mai am si eu o bucatica de timp liber.

Vine sesiunea, eu am 8 examene si am mai dat o multime in saptamanile astea. Dar na..nu ma mai plang. Ma consoleaza faptul ca dup`aia voi avea o vara intreaga la dispozitie sa ma refac: sa dorm, sa lenevesc, sa merg la mare si la munte, sa ma bronzez, sa citesc..sa fac orice chestie care nu implica scris sau invatat. De fapt, ma contrazic singura. Trebuie sa fac scoala de soferi. E un must pe lista prioritatilor mele!

Simt ca e vara deja. In garderoba mea au aparut multe rochite si chestii colorate. Daca as avea si mai mult timp, as merge la strand. Dar presupun ca am sa recuperez dupa sesiune.. ca in momentul de fata, a sta la soare sa ma bronzez e doar o fantezie.

A trecut aproape un an de cand sunt in Pitesti si m`am tinut de promisiunea de care mi`am facut`o mie insami, si anume ca nu voi incerca sa recuperez nimic din trecut. Unele lucruri trebuie sa ramana acolo. De fapt..de ce as vrea sa obtin ceva ce nu imi mai trebuie, din moment ce acum am totul?!

Acum , cand scriu postul asta, ma simt la fel de firava si vulnerabila ca la inceput. Iarasi mi`e teama sa scriu din suflet. Dar acum am ceva ce atunci nu aveam: experienta. Si asta se poate obtine numai in timp. De fapt, cu blogul am avut numai de castigat. Cei care m`au luat in ras sunt mult prea putini in comparatie cu cei care mi`au spus “Bravo!” privindu`ma in ochi..si eu pentru ei scriu.

Am nevoie de imbratisari. Cat mai multe. Erau persoane care ofereau “free hugs”. Eu sunt putin egoista acum..vreau sa primesc. Am oferit destule la randul meu si fiecareia i`am atasat si un zambet.

Mi`e dor..nu mai incerc sa insir toate lucrurile care imi lipsesc, pentru ca nu mi`ar ajunge cuvintele pentru post. Ideea e ca  vreau sa se termine perioada asta, ca sa pot profita de fiecare secunda..

De la Imperfect girl pentru Imperfect woman.

 Ella scria un articol despre cum a luat nastere blogul ei. Vreau sa ii multumesc din suflet pentru faptul ca a avut incredere in mine de la inceput, mi`a devenit cititoare fidela si mai ales..pentru ca s`a lasat impresionata de gandurile unei copile de 18 ani (pe vremea aceea).

Iar faptul ca apoi a prins curaj si si`a facut propriul blog ma face sa o iubesc mai mult si sa o admir pentru modul in care scrie. De fapt..asta e jobul ei, dar o felicit pentru ca isi face treaba atat de bine.

Ella..iti multumesc pentru faptul ca ai avut incredere in potentialul meu.

Pentru cei care ma citesc.

Mi`era dor de blogul meu si ma simt vinovata pentru faptul ca nu apuc sa scriu atat de des precum mi`as dori..din motive care nu tin de mine. Daca ziua as avea cel putin 30 de ore, probabil ca as apuca sa fac si eu tot ce imi doresc.

De un an si jumatate tot scriu aici lucruri despre mine, imi vars supararea, imi arat bucuria..De fapt, de`a lungul timpului am trecut printr`o intreaga paleta de sentimente. Probabil multi dintre voi v`ati dat seama cne sunt, ce imi place, ce detest..pe cine iubesc si asa mai departe. Cand am inceput sa scriu eram constienta de faptul ca tot ce apare aici e public si oricine poate citi. Dar am strecurat si alte informatii printre randuri si incet`incet m`am lasat descoperita..

Acum as vrea sa stiu..cine sunteti voi, cei care ma cititi.. Sunt curioasa cui ii place ce scriu eu aici, cine ma dezaproba. In fine..cate ceva despre voi. Pe cativa ii stiu, dar sunt multi altii care nu`mi spun nimic.. Si ar insemna mult pentru mine sa stiu cine sunt cititorii mei..Un link care imi apare la sectiunea “vizitatori” nu ajunge.. Vreau sa stiu cine sunt oamenii din spatele tastaturii. Va multumesc mult.

Cateva intrebari.

Mai devreme eram in drum spre casa si in timp ce muzica imi urla in casti si peisajele se derulau in fata ochilor mei am inceput sa imi pun cateva intrebari. Nu stiu de unde au venit, m`am trezit cu ele pe cap, desi de obicei reusesc sa fug de propriile ganduri.

Sunt fericita? Raspunsul e simplu: habar n`am. But who cares? Nu stiu daca ce simt acum e fericire. Se spune ca ne dam seama ce inseamna acest sentiment de`abia dupa ce a trecut. Dar senzatia asta de caldura pe care o am in suflet si zambetul care refuza sa dispara de pe chipul meu..ma fac sa ma simt al naibii de bine.

Am regrete? De data asta incerc sa fiu deschisa. Am o multime de regrete. Unele pentru lucrurile pe care le`am facut si altele pentru cele pe care nu le`am facut. Si uneori ma framantam din cauza lor. Dar pana la urma mi`am dat seama ca ele fac parte din trecut si nimic din ceea ce as putea face in prezent nu ar schimba situatia.

Dar sincera sunt? In marea majoritate a timpului. Iar cand mint..nu ii mint pe altii, ci pe mine insami. Nu stiu motivul..doar ca uneori ma ambitionez sa joc dupa reguli inventate de mine si o cam dau in bara. Si refuz sa renunt, chiar si atunci cand e clar ca nu mai e nimic de facut..

Nici nu stiu de ce scriu toate astea. Probabil ca sa`mi demonstrez cat de fragila si vulnerabila sunt. Si de ce neaparat pe blog? Pentru ca nu stiu alta cale sa ma descarc. Nu stiu ce m`as fi facut daca nu il aveam, probabil ma imbolnaveam de inima de la cate chestii ar fi trebuit sa tin in mine, fara sa am cui si unde sa le spun. Ehh..pana la urma m`am si imbolnavit, dar macar n`a fost din cauza asta.

Iar trec printr`o faza in care simt ca nu sunt buna de nimic.. Si aberez incontinuu. Nici cu scrisul nu`mi merge prea bine, am impresia ca fiecare lucru pe care il scriu aici e o idiotenie. As lua o pauza, dar atunci ce m`as face cand simt ca nu mai fac fata? Doar asa ma linistesc..scriind.

As putea renunta sa mai scriu despre chestii personale, dar atunci nu as mai privi blogul asta ca o parte din mine. Si`atunci, care ar mai fi scopul?

Ce vor unii de la mine 3

Dupa ceva timp, m`am gandit sa mai adun cateva lucruri inedite pe care le`au scris altii la search si au ajuns la mine. Din nou..nu imi explic cum.

“raspunsuri la intrebarea ma mai iubesti?” Da/Nu/Poate

“cuvinte pentru o fraiera” Categoric, aici nu gasesti asa ceva.

“vreau sami cumpar o veverita foarte cuminte” Si ce te face sa crezi ca eu am veverite de vanzare?

“exemple cadou foarte frumos de ziua indragostitilor” Chiar asa..nu ai deloc imaginatie?

“nu imi place la facultate po sa ma mut” Ce coincidenta, nici mie. Dar daca ai inceput sa faci ceva, nu ti se pare normal sa duci pana la capat?

“ma simt epuizata psihic” Un pahar de vodka si apoi un somn bun si iti trece.

“imi sunt dragi doi baieti” Ce sa iti zic, pana la urma trebuie sa te decizi. Nu ai cum sa o scoti la capat asa.

“ii un privilegiu sa fi prost” Nu e asa, pisi?

“anul asta am fost dificila promit ca la anu sa fiu mai cuminte” Asa spunem toti la inceput de an si apoi uitam ce am promis.

“ce trebuie sa invat sa mi ocup timpul” Orice ce face sa te simti mai bine. Cartea il face pe om destept, nu ne nastem asa.

“da-mi o idee de revelion cum sa-mi adun prietenii” Ia multa bautura, trimite`ti parintii in alta parte si apoi invita`i. Sigur nu refuza.

“cum pot sa dau repeat unei melodii in playlist?” Vorbesti serios? Ehh..e secret de stat, nu oricine stie asta.

“un cadou simbolic sa vada cat de mult il iubesc” Daca te iubeste si el, e de ajuns sa te aiba pe tine. Cadoul e optional.

La revedere, 2010.

Este ultimul meu post din 2010, maine nu cred ca voi mai avea timp sa scriu ceva. Am o multime de chestii de facut, incepand cu preparatul prajiturilor cu mama si terminand cu pregatirile pentru party.

Va doresc toate cele bune, sa aveti parte de un an cat mai bun si indestulat. Sa aveti sufletul impacat si zambetul pe buze, iar la trecerea dintre ani nu uitati sa soptiti o dorinta!S`a mai scurs inca un an de cand imi astern gandurile aici.. Va multumesc voua, celor care ma cititi si apreciati ce scriu. Multumesc si celor care imi dau sfaturi, ei ma fac sa vreau sa fiu din ce in ce mai buna.

Sa fim mai rabdatori, mai buni, mai darnici si sa nu uitam ca suntem oameni.Mai lasa`ma un anotimp, un an ,un timp..sa recapat ce am pierdut si sa fiu iarasi eu.

Despre regrete.

Citeam acest articol la Ally. Despre regrete. Si m`am gandit cam in ce situatie sunt eu: daca am regrete, cate si de ce..

Da, am o multime. Si de toate felurile: regrete minore, care dispar repede si le uit cu usurinta sau regrete care ma marcheaza si pe care nu le depasesc, nici macar dupa mult timp.

Acum..in fata unei cani cu vin fiert, imi aduc aminte de ele. Pe unele inca le port in suflet..dar pe majoritatea le`am inchis intr`o cutie pe care am aruncat`o intr`un colt si pe care o deschid foarte rar, atunci cand imi revin amintirile..

Dar ma gandesc ca ele fac parte din mine, din personalitatea mea. Fiecare regret inseamna in acelasi timp, o lectie invatata. Sau poate un implus pentru ca data viitoare sa fac lucrurile cum trebuie. Partea proasta e ca eu cam niciodata nu`mi invat lectia si repet aceleasi greseli la nesfarsit.

Pentru multe am plans, chiar fara sa imi dau seama. Un film ma poate face sa plang. .dar nu mereu povestea in sine ma emotioneaza, ci poate faptul ca si mie mi s`a intamplat. In filme..de cele mai multe ori avem happy end..in viata de zi cu zi lucrurile nu sunt atat de simple.

E un pic off topic..dar in timp ce scriam postul asta..m`am gandit sa ma uit in arhiva, sa vad ce scriam anul trecut pe vremea asta. Si ma amuz teribil si in acelasi timp..mi`e dor de inocenta cu care scriam atunci. Eram atat de deschisa, naiva si..vulnerabila.

Iar deviez de la subiect, ca de obicei. Incep sa scriu despre ceva si inchei cu alta chestie.

Regretele mele..sunt nenumarate. Si mi`au furat mult timp, lacrimi si chiar si o parte din inima.. Dar cine as mai fi, daca nu le`as avea?