Dupa o ploaie de lacrimi, am incercat sa pun lucrurile cap la cap si sa gasesc cauza problemelor care ma ranesc de ceva timp incoace. Eu. Da, eu sunt cauza tuturor situatiilor dureroase de care ma lovesc. Eu si lipsa mea de rabdare.
Nu, dom`ne..eu nu am rabdare. Nu stiu sa am. Si pe cuvant ca incerc din tot sufletul. Uneori imi iese, alteori nu.. Urasc sa stau la rand, urasc sa astept, nu pot sa fac lucruri migaloase, ma pripesc sa trag concluzii si lista poate continua. Cred ca sunt un om rau..care nu stie sa lase de la el.
Dar imi dau cuvantul..vreau sa fiu altfel. Vreau sa fiu privita cu drag de cei din jur, sa nu mai port vesnic povara vinovatiei si sa trec cu usurinta peste situatiile incordate. Ma indepartez tot mai mult de omul care eram inainte si ma dezamagesc pe mine insami. Nu e povara mai mare decat sentimentul de a sti ca nu esti destul de bun. Am plans pana la epuizare de atatea ori si m-am intrebat de ce nu pot fi si altfel, de ce nu pot da dovada de rabdare..pentru ca de fiecare data sunt lovita de pietre ce vin din toate directiile.
Ma doare fiecare particica de suflet si as da orice sa pot proceda altfel..sa apas pe replay si sa schimb lucrurile. Sa ma gandesc mai putin la mine si mai mult la noi.. Sa invat sa astept, sa nu ma mai gandesc la ce e mai rau, sa ascult explicatiile si de`abia apoi sa am dreptul sa ma supar.. In schimb, as vrea sa fiu tratata ca un adult, nu ca un copil rupt de realitate.. As vrea sa ii pot privi in ochi pe cei dragi fara sa ma doara inima..fara sa imi amintesc ca in urma cu cateva zile m-am purtat urat si am gresit..
Vreau sa fiu si eu un om bun. Sa stiu sa fiu rationala, sa iau in calcul mai multe posibilitati, sa vad si binele, nu doar raul.. Vreau sa nu ma mai apese asa inima si sa nu mai plang de teama ca intr`un final voi ramane singura.. Vreau sa ma simt libera si sa iubesc fara sa ii ranesc pe altii. Vreau, vreau..



