Sa fiu un om bun..

Dupa o ploaie de lacrimi, am incercat sa pun lucrurile cap la cap si sa gasesc cauza problemelor care ma ranesc de ceva timp incoace. Eu. Da, eu sunt cauza tuturor situatiilor dureroase de care ma lovesc. Eu si lipsa mea de rabdare.

Nu, dom`ne..eu nu am rabdare. Nu stiu sa am. Si pe cuvant ca incerc din tot sufletul. Uneori imi iese, alteori nu.. Urasc sa stau la rand, urasc sa astept, nu pot sa fac lucruri migaloase, ma pripesc sa trag concluzii si lista poate continua. Cred ca sunt un om rau..care nu stie sa lase de la el.

Dar imi dau cuvantul..vreau sa fiu altfel. Vreau sa fiu privita cu drag de cei din jur, sa nu mai port vesnic povara vinovatiei si sa trec cu usurinta peste situatiile incordate. Ma indepartez tot mai mult de omul care eram inainte si ma dezamagesc pe mine insami. Nu e povara mai mare decat sentimentul de a sti ca nu esti destul de bun. Am plans pana la epuizare de atatea ori si m-am intrebat de ce nu pot fi si altfel, de ce nu pot da dovada de rabdare..pentru ca de fiecare data sunt lovita de pietre ce vin din toate directiile.

Ma doare fiecare particica de suflet si as da orice sa pot proceda altfel..sa apas pe replay si sa schimb lucrurile. Sa ma gandesc mai putin la mine si mai mult la noi.. Sa invat sa astept, sa nu ma mai gandesc la ce e mai rau, sa ascult explicatiile si de`abia apoi sa am dreptul sa ma supar.. In schimb, as vrea sa fiu tratata ca un adult, nu ca un copil rupt de realitate.. As vrea sa ii pot privi in ochi pe cei dragi fara sa ma doara inima..fara sa imi amintesc ca in urma cu cateva zile m-am purtat urat si am gresit..

Vreau sa fiu si eu un om bun. Sa stiu sa fiu rationala, sa iau in calcul mai multe posibilitati, sa vad si binele, nu doar raul.. Vreau sa nu ma mai apese asa inima si sa nu mai plang de teama ca intr`un final voi ramane singura.. Vreau sa ma simt libera si sa iubesc fara sa ii ranesc pe altii. Vreau, vreau..

“Esti asa..frumoasa, iubita!”

Urasc faptul ca primavara ma imbolnavesc asa des. Scap de o chestie, apare alta..si tot asa. Raceli, alergii, plus alte boli mai serioase, pe care nici nu vreau sa le mentionez.  Zilele astea am stat mai mult in casa, nu vreau si nici nu pot sa socializez. Nu sunt deprimata, nici macar trista. Doar ca..am nevoie de odihna, pe toate planurile. Ma uitam mai devreme in oglinda, la cat de lenesa par in pijamalele mele albastre si calduroase, cu parul strans in coada, fara pic de machiaj si purtandu`mi  ochelarii cei seriosi. Da, am ochelari din liceu, dar ii port doar in casa si la facultate, cand am nevoie sa vad la tabla sau stau la laptop. Imi amintesc cat de tare imi placeau atunci cand am inceput sa ii port, iar acum ii detest.

Multi dintre voi nu ma cunoasteti personal. Doar de pe Facebook sau chiar deloc. Foarte putini sunt cei care ma stiu din viata de zi cu zi, care reusesc sa cunoasca omul din spatele tastaturii. Ca aspect fizic, nu ma numar printre acele frumuseti izbitoare de pe Facebook. Ca tot veni vorba de ele..nu bag mana in foc ca toate sunt la fel de adorabile si in realitate. Dar despre asta am vorbit in alte posturi. Obisnuiam sa nu am deloc incredere in mine, sa ma invinovatesc ca nu sunt cu vreo 10 cm mai inalta sau ca nu am ochii deosebit de frumosi sau picioare luuungi. Recunosc, nici acum nu sunt in totalitate multumita de mine, dar iubitul meu imi inveseleste ziua atunci cand imi spune ca sunt frumoasa, desi port doar un tricou simplu si blugi. Dar atunci cand port niste tocuri si niste haine mai elegante, il vad cat e de incantat si parca e si mandru ca ma are langa el. Acea senzatie e de nepretuit. Nu ma feresc de el, m`a vazut in toate ipostazele..de la dimineti lenese, cand am parul ciufulit si ochii umflati, pana la ocazii speciale, cand sunt aranjata si imbracata frumos. Si mereu a fost la fel de atent si adorabil cu mine.

E placut sa pot fi eu insami, sa nu fie nevoie sa fiu pusa la punct in fiecare moment. Dar imi place si sa surprind placut, prin ceva nou. Poate ca nu sunt cu adevarat deosebita, nu ma remarc prin ceva anume in multime. Dar exista oameni care ma fac sa ma simt deosebita, iar asta, dragii mei..e mult mai important.

Nu mai e nevoie sa explic titlul..simt ca am fluturasi in burtica de cate ori aud lucrul acesta. Si nici cele mai fashion haine sau cei mai frumosi pantofi din lume nu se pot compara cu ce simt eu cand sunt complimentata de cineva care chiar ma vede frumoasa, imi ignora defectele si se concentreaza pe calitati.

Poate in ultima perioada am scris numai prostioare si nimicuri. Lucruri care mi se intampla in viata de zi cu zi, chestii pe care le fac si tot asa.. Nu sunt la fel de profunde, la fel de pline de “inspiratie” ca altele..dar in mod ciudat, reusesc sa scriu lucruri frumoase si inteligente doar atunci cand sunt trista sau dezamagita. Iar eu, dragii mei, de foarte mult timp sunt fericita. Va doresc si voua sa fiti la fel de fericiti..si va rog sa nu ma judecati. Recunosc, nu mai stapanesc la fel de bine arta scrisului. Ma doare sa recunosc ca mi`am pierdut indemanarea, dar acesta e coltisorul meu, unde imi revars sentimentele, care alcatuiesc o paleta variata. In orice mod m`as exprima, trairile sunt autentice. Si din fericire..in mare parte pozitive.

Lamuriri.

Am primit de curand un comentariu de la persoana anonima. Aceasta persoana imi caracteriza blogul ca fiind “neinteresant” si imi sugera: “get a life!”. Nu m`a ranit deloc, cu timpul am ajuns sa ma obisnuiesc cu criticile nefondate.

First of all, asta e un blog PERSONAL. Daca te asteptai sa gasesti retete de beauty sau scoruri de la meciuri, imi pare rau sa te dezamagesc. Aici scriu chestii personale, care  poate tie ti se par neinteresante, dar pentru mine..sunt momente speciale. Numai faptul ca am atatea chestii de povestit, nu demonstreaza ca eu chiar am o viata? Si nu`mi vars frustrarea hoinarind virtual naiba stie pe unde si aruncand sageti otravite pe unde apuc. Hai sa vedem..care e mai penibil si neinteresant?

De prost gust e si faptul ca nu mi`a dat argumente. Atunci cand ceva/ cineva ne displace..trebuie sa existe un motiv,nu? Si ne sustinem punctual de vedere cu argumente.

Am mai spus de atatea ori..eu scriu doar pentru mine. Si nu oblig pe nimeni sa imi citeasca articolele. Botonul rosu din dreapta sus poate fi folosit de oricine. Si in aproape 2 ani, am scris in jur de 400 de posturi. Nu ma incalzesc cu nimic zecile de mii de vizualizari, ci mai degraba oamenii pe care i`am cunoscut, prietenii pe care mi i`am facut si marturisile apropiatilor care ma citesc in mod regulat.

Pentru mine, doar asta conteaza: oamenii. Si pentru fiecare individ care ma critica, stiu ca sunt zece care ma incurajeaza. Si chiar nu`mi pasa ca unii clasifica ceea ce scriu eu ca fiind neinteresant. Fiecare post e o bucatica din mine. Si hai sa fim seriosi, niciodata nu am pretins ca sunt extraordinar de inteligenta si spun doar lucruri interesante si demne de luat in seama. Tare as vrea sa cunosc si eu pe cineva care sa fie capabil sa spuna mereu lucruri destepte. Cred ca oricine o mai da in bara din cand in cand. Pana la urma, suntem oameni!

Deci, ca sa ne intelegem..nimeni nu are dreptul sa isi bata joc de munca mea. Totusi, articolele alea nu s`au scris singure. Si pe viitor, cand cineva considera ca sunt banala si ca ar trebui sa ma trezesc la realitate, asa..ca are el/ea chef, mi`ar placea sa imi aduca si niste argumente. Un comentariu anonim categoric nu m`a facut sa plang. Chiar ma amuza faptul ca cineva care probabil isi pierde timpul navigand din site in site si jignind pe toata lumea imi spune mie toate astea.

Cu si pentru femei.

Cand s`a intamplat ultima data sa te uiti in oglinda si sa te multumeasca ceea ce vezi? Nu de curand, nu`i asa? Marturisesc ca nici pe mine nu ma incanta uneori ceea ce imi arata oglinda..

Doar ca..trebuie sa faci astfel incat sa iti vezi si partile bune, nu doar pe cele care te nemultumesc, Ok, poate ai un pic de burtica si nu te avantajeaza, dar uita`te ce picioare lungi si frumoase ai. Da, sanii poate nu sunt suficient de mari precum ti`ai dori, dar ai mainile frumoase si ingrijite. Parul tau e lung si are o culoare deosebita. Iar ochii iti ies in evidenta daca porti haine de culoare verde, de exemplu. Vezi? Pentru orice defect se poate gasi si o calitate. Si pe asta trebuie sa mizezi, pe partile bune, care te avantajeaza. Cei din jur vad ceea ce scoti tu in evidenta.

De multe ori facem greseala sa incercam sa fim ca tipele care apar la tv si in reviste. Pentru cei care nu stiau: fotografiile alea sunt editate in Photoshop. Practic, e o strategie de marketing, pentru ca lumea sa cumpere. Foarte putine din gagicile care apar in reviste arata la fel de bine si in realitate. Asa ca ar fi cazul sa incetam sa le luam drept modele.

Traim intr`o lume plina de imperfectiuni si trebuie sa acceptam ca perfectiunea care ne este aratata uneori este fabricata. Adica nu e pe bune.

Apar uneori anumite articole vestimentare care se presupune ca sunt la moda. Adica toata lumea le poarta. In turma. Ma consider o ciudata pentru faptul ca aleg sa port numai lucrurile care ma avantajeaza si nu cumpar orbeste tot ce e “trendy”. Evident, sunt ironica. E o chestie care tine doar de mine, nimeni nu ma poate obliga sa port ceva ce nu imi place. Hai sa dau si un exemplu: pantalonii aia cu flori, pe care ii poarta toata lumea. E imposibil sa nu stiti la ce ma refer. Pana de curand, erau strazile pline de gagici care purtau pantaloni d`aia. Pe mine ma duceau cu gandul la pijamale si nu as fi purtat nicodata asa ceva. Simplu,nu?

Daca stii ca nu faci fata la tocuri, de exemplu, gandeste`te de doua ori inainte sa te incalti in ceva cu tocuri kilometrice. De curand am vazut o tipa frumoasa, aranjata, cu gentuta d`aia purtata pe brat si incaltata in sandale cu platforma. Foarte inalte. Atat de inalte, incat la un moment dat s`a intins pe asfalt si s`a facut praf cu tot cu aerele ei de diva. E logic faptul ca am ras 10 minute,nu?

Prietenul meu ma place si daca port o pereche de blugi si un tricou. Daca partenerul tau s`a indragostit de tine cu adevarat, crede`ma ca te accepta asa cum esti. Probabil a vazut de la inceput faptul ca ai un pic de burtica, de exemplu, si asta nu l`a impiedicat sa te placa. Oricum, se spune ca cele mai frumoase momente din viata noastra au loc atunci cand nu purtam haine. Ironic,nu? Ne imbracam cu atata grija pentru tot felul de ocazii speciale, cand de fapt ar trebui s`o lasam mai moale.

Ar fi ideal sa renuntam la spiritul asta de turma si sa incercam sa ne punem amprenta asupra a ceea ce ne place sa purtam. Dar ce scriu eu aici e doar un aspect al vietii noastre. Ideal ar fi sa facem astfel incat sa ne impunem intotdeauna si sa nu renuntam niciodata la ceea ce vrem in favoarea a ceea ce trebuie sa facem.

Cateva concluzii.

Nenorocita asta de ploaie ma face sa ma gandesc la multe. A, da..si ma enerveaza ca m`am udat un pic, cand ma intorceam acasa. La durerea mea de cap, fix asta imi trebuia. Probabil ca nici noaptea asta nu dorm.

Ziceam ca ma gandesc la multe. Nu stiu cum naiba se intampla, dar ii tai de pe lista pe cei pe care ii credeam buni si sinceri si in care aveam incredere totala. Pur si simplu. Astazi s`a umplut paharul.

Nici nu ma mai obosesc sa ma intreb de ce. Eu sunt foarte incapatanata. Ma ambitionez sa am incredere in oameni si sa ii iert pana in panzele albe. Dar se ajunge si acolo..iar apoi, cand mi se dezvaluie adevaratul lor caracter, las capul in jos si plec. Da, tot eu am de suferit. Si cui ii pasa?

E urat sa vezi ca oamenii pe care ii credeai responsabili si puternici se dovedesc a fi influentabili si egoisti. Mi`am dat  seama ca nu sunt de vina cu nimic, eu doar am avut incredere si rabdare fara limita. Ca au fost calcate in picioare..nu mai e vina mea. Pentru ca asa sunt oamenii. Si cand sunt rai, au atitudinea asta fata de toti, nu doar fata de mine.

Sunt mandra de mine pentru faptul ca reusesc sa nu ma mai consum. Inca incerc sa imi dau seama de unde am atata putere. Singura explicatie pe care o gasesc ar fi aceea ca am ajuns la limita aia, cand s`au incalcat toate principiile si toate promisiunile si a disparut speranta. Si increderea, respectul, si asa mai departe.

Ciudat e ca tot eu am de suferit cand cineva scade in ochii mei. Tot mie imi pare rau de persoana respectiva si as vrea totusi sa o ajut. Numai ca oamenii sunt orbiti de anumite..chestii si uita ce conteaza cu adevarat. La un moment dat isi revin. De fapt, intotdeauna se intampla asta.

Ahh..ploaia asta. Cand tuna, simt ca tremura ceva in mine. Imi tresare inima. Nu`mi plac tunetele, prefer sa ploua asa..linistit.

Unde ramasesem? A, da. La oamenii care ma dezamagesc pe mine. E trist ca nu doar mie imi fac asta, ci si altora.

Nu`mi pica bine sa cred cu tarie in cineva, sa incerc sa il ajut, sa ii gasesc scuze pentru tot ce face, iar cand nu are o scuza, sa inventez eu una, numai ca sa ma mint in continuare ca totul e ok..si apoi sa nu ma aleg cu nimic. Si altii incearca sa ma aduca pe calea cea buna si eu ma ambitionez sa joc dupa aceleasi reguli inventate de mine. O proasta, asta sunt.

Bineinteles ca de fiecare data eram eu de vina. Ce conta ca nu gresisem cu nimic?!..eu eram aia care nu intelegea, egoista, slaba, etc, etc. Si da, limita mea exista, chiar daca nimeni nu o vedea.

Si as da orice, mi`as da o parte din suflet sa ma insel. Sa fiu eu inca o data aia impusiva si rea, care judeca oamenii aiurea. Pe cuvant, mi`ar placea sa ma insel, de data asta m`as bucura sa vad ca gresesc si ca oamenii sunt nevinovati si au intentii bune. Dar cand primesc zeci de dovezi si ma lovesc de un zid..ce lamuriri mai pot sa cer? Da, as avea nevoie de niste explicatii si sa aflu si eu macar o data, adevarul, dar evident ca nimeni nu se oboseste sa faca asta pentru mine.

E complicat..nici nu stiu cum sa inchei. Poate pentru ca e vorba de mai mult, nu doar de un articol de pe blog.. Mai bine nu inchei in niciun fel, o vor face altii in locul meu..

“You can take everything I have,
You can break everything I am,
Like I’m made of glass,
Like I’m made of paper.
Go on and try to tear me down.
I will be rising from the ground,
Like a skyscraper.”

Exercitiu pentru a capata curaj.

Simt ca ma prabusesc. De parca toata lumea mea cade si eu nu pot impiedica asta. Pentru ca sunt mica si fara putere. Ce as putea face sa recuperez totul?

Dar nu, eu nu am voie sa cedez. Trebuie sa raman in picioare, deoarece stiu ca daca as renunta, ar fi mult mai rau. Trebuie sa fiu langa oamenii care merita, cei care imi transmit afectiune doar cu o privire si un zambet.

De data asta am voie sa plang, sa ma consum..sa fac orice ma poate ajuta sa ma descarc. Totul mi`e permis, numai sa ma tin in picioare.

Poate ca pare prostesc tot ce insir eu aici, dar e si asta o modalitate de a ma descarca. Incerc sa capat curaj si incredere, pentru ca in momentul de fata mi s`au cam epuizat rezervele.. Nu e genul meu sa privesc lucrurile atat de pesimist, dar am momente in care imi strang genunchii la piept, iar cineva ma cuprinde in brate. Pentru mine inseamna mult. E ca o barca de salvare. La randul meu, atunci cand spun “total si neconditionat”..chiar simt asta.

Poate e o zi proasta sau poate hormonii sunt de vina..dar eu chiar trebuie sa scap de senzatia asta de tristete care m`a cuprins. Cu siguranta am sa trec si peste asta. E ceva care imi da incredere. Si care ma tine atunci care ma tine cand ma prabusesc, la propriu.

Maine va fi mai bine! Si daca nu va fi, voi avea eu grija sa imi fac ziua mai buna!

Nenorocita.

Sunt o nenorocita. Da, vorbesc serios. O dau in bara mereu si sunt atat de oroglioasa, incat recunosc ca am gresit si o las mai moale de`abia cand e prea tarziu..

Chiar mi`a spus cineva de curand: “ai atat de mult orgoliu si tu esti atat de mititica” si acum ii dau dreptate. De fapt..cred ca am mai scris despre chestia asta. Orgoliul e marea mea problema. Asta si faptul ca ma aprind repede. Cand aud ceva care nu imi convine, nici nu mai stau la discutii..imediat iau atitudine.

Poate ca intr`un fel e bine..Din cauza faptului ca orgoliul ma conduce nimeni nu mai reuseste sa ma calce in picioare. De fapt..s`au cam inversat rolurile. De fapt, nu e bine. Eu nu sunt asa. Sau cel putin, nu ar trebui sa fiu..

Si el e nevoit sa ma suporte zi de zi. Imi da adevarate lectii atunci cand eu tip si el isi pastreaza calmul. Sau cand spun lucruri neplacute si el totusi gaseste puterea sa ramana dulce..desi as merita mai degraba cateva palme la fund.

“Orgoliul se afla in noi ca o fortareata a raului” (Victor Hugo)

Inca nu s`au terminat problemele?

Spuneam in postul asta ca mi`e teama sa ma gandesc ce as mai putea pati.. Sa va uimesc inca o data, spunand ca am incasat`o din nou?

De data asta, de la o chiuveta. Pare stupid, nu? Pai sa vedeti cum a fost..

Tocmai venisem de la cursuri, am stat doar un pic, raceala nu se lasa asa usor.. si imi aranjam lucrurile. Am auzit`o pe fata care sta langa mine tipand si am iesit sa vad ce s`a intamplat. Cand am deschis usa, am fost surprinsa de apa care venea spre mine din toate partile. Se sparsese teava de la chiuveta (asa se numeste, nu?) si era apa peste tot, curgea cu presiune, astfel ca in scurt timp eram uda ca naiba. Pana a reusit cineva sa o inchida, noi eram fleasca, apa intrase in camera si chiuveta defecta, dar am ras cu pofta.

Mai are rost sa ma intreb ce se va mai intampla? Cred ca e clar pentru toata lumea ca in ultima perioada atrag numai probleme..

7 lucruri.

Am preluat o leapsa de la Rox. Trebuie sa scriu 7 lucruri pe care nu le stiti despre mine. Cam dificil, avand in vedere ca nu prea ma descurc la chestii d`astea.

Asadar:

1. Al meu iubit este mai mic decat mine, mai exact, inca e la liceu.

2. Nu pot sa stau fara unghii lungi. Daca le tai, simt ca nu mai am degete.

3. Nu pot sa fac dus cu parul desprins. Urasc senzatia pe care o am cand mi se lipseste de spate.

4. In clasa a 9a am facut un atac de panica (cred ca atac de panica a fost) la ora de matematica si am lesinat. Cand m`am trezit si am vazut`o pe profa aplecata deasupra mea, am lesinat din nou. Adevarul e ca era sarita rau si la sfarsitul anului a zburat din liceu.

5. Nu mananc crema de zahar ars si ciorba de burta. Prin “nu mananc” a se intelege ca nu am gustat niciodata.

6. Sunt putin rr`ita. (Asa se scrie,nu?)

7. Ma dau in vant dupa cumparaturi.

Ca sa ne intelegem..

Eu sunt calma de obicei. Poate mult prea calma. Desi uneori ar fi mai bine sa fac scandal, mi se pare ca e mai ok sa raman indiferenta.

Dar frate..ce te astepti sa fac atunci cand tu incepi sa imi insiri jgniri?! Daca ma stapanesc atunci cand tu esti un dobitoc, nu inseamna ca nu ti`o voi plati cand te astepti mai putin. Si avantajul meu e ca nu folosesc cuvinte urate.

Spre deosebire de tine pot oricand sa iti spun cat de cretin esti, privindu`te in ochi, in timp ce tu te inmoi subit in fata mea.

Am fost impreuna ceva timp. Nu a mers si am decis sa pun punct. Daca inainte eram cea mai minunata fiinta, in momentul ala din senin m`am transformat intr`o ticaloasa. Cu ce am gresit? Cu  faptul ca am vrut ce e mai bun pentru mine?!

Niciodata nu am fost de acord cu cei care spun o multime de lucruri cand au nervi, iar apoi incearca sa se scoata, pe motiv ca nu au stiut ce spun. Sa ma scuzi, dar nu ti se pare normal sa iti asumi raspunderea?! Daca vei citi toate astea, foarte bine. Pot oricand sa le repet privindu`te in ochi.