De fiecare data reusesti sa scoti la iveala ce e mai rau si detestabil in mine.. Pe moment nu tin cont de lucrurile astea, dar incet ma cuprinde remuscarea, dar se instaleaza si orgoliul..astfel incat nu stiu si nu pot sa spun ce e cu adevarat in interiorul meu..
pentru el
All posts tagged pentru el
Nu il mai vazusem de mult timp si aveam fluturasi in stomac stiind ca in curand ma va strange in brate. Dar in ziua aia toate au mers aiurea si am sfarsit certandu`ne fara sa stim macar de la ce a pornit totul.
Simteam ca totul se distruge, ca toate eforturile mele au fost inutile si ca inima imi moare treptat.. Nici macar nu l`am lasat sa ma atinga, ii evitam privirea. Nu pentru ca mi`ar fi fost greu sa ii vorbesc privindu`l in ochi, ci pentru ca ma speria ceea ce as fi putut citi acolo.
Si am facut greseala sa pun capat la tot ceea ce traisem pana atunci. Deja mi se instalase un gol imens, indefinit in piept. Statea langa mine, cu privirea in pamant, fara sa scoata un cuvant. As fi dat orice sa stiu la ce anume se gandea. Si am realizat ca eu nu pot continua fara el. Ar fi insemnat sa renunt la singurul motiv care imi dadea putere sa resist problemelor care nu incetau sa apara.
Si l`am imbratisat. Cat am putut eu de grijuliu. Ca o mama care isi strange la piept copilul. In clipa aceea am simtit ca isi recapata speranta. Cand m`a privit in ochi am stiut cu certitudine ca locul meu e acolo, langa el.
Apoi l`am sarutat. Tandru. Am incercat sa exprim tot ce simteam eu, in speranta ca isi va da seama ca regret si ca il vreau langa mine. Lacrimile isi cereau dreptul de a curge si sincer..nu mai stiu daca am plans. Pentru ca atunci nu mai conta nimic, in afara de faptul ca eram in bratele lui si el imi soptea cat de mult ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda niciodata..
Scrisesem un post destul de lung, despre cat de mult imi place ca s`a schimbat. Si`a dat seama ca a gresit si incearca sa repare totul. Si eu il ajut, atat cat pot.
Pana la urma am sters tot, pentru ca mi`am dat seama ca singurul lucru care conteaza e ca il iubesc. Atat. Fara alte explicatii sau detalii.
Am lipsit cateva zile, stiu. Dar sincer..habar n`am cum a trecut timpul. Si nici nu prea am stat pe acasa. N`am somn..am baut un frappe mai devreme, mi s`a dus toata starea de oboseala, dar nici bine nu ma simt. Deci am interzis la cofeina de acum incolo.
Ca si caracter..eu sunt mai dificila. Posed o multime de defecte si uneori chiar exagerez. Recitesc unele articole si vad ca am scris aproape numai despre chestii negative, care ma scot pe mine din sarite. Si probabil par o persoana pesimista, suparata pe viata si incredibil de stresata. Da, uneori sunt. Recunosc. Dar sunt si multe lucruri pozitive care ma fac sa`mi schimb total viziunea. Numai ca pe acelea nu stiu sa le exprim in cuvinte. Pot sa fiu si dulce, simpatica si optimista. Numai ca sunt prea egoista sa insir aici chestiile care ma fac pe mine fericita. Prefer sa le pastrez pentru mine. Asta asa, ca o paranteza. Parca mai mult simt nevoia sa scriu ce ma deranjeaza, decat ce ma face fericita.
Unul din defectele mele este ambitia aia prosteasca. Ma arunc cu capul inainte, fara sa`mi pese de nimic. Caut cu inversunare lucruri bune in oameni, ma chinui sa cred ca totul e mai frumos decat pare si`n final ma lovesc din plin de un zid. Sunt atat de preocupata sa le gasesc scuze, sa ii apar si uit sa ma gandesc si la alte variante. Imi asum riscuri prostesti. Uneori castig, dar..sunt victorii care mai mult ma dezavantajeaza si ma injosesc. Iar cand pierd..asta e.
Cei care au reusit sa`si faca loc pe lista mea alba..nu sunt foarte multi. Tocmai pentru ca uneori sunt dificila si la primul obstacol dispar. Dar cei care raman, devin foarte importanti si as face orice ca lucrurile sa mearga. Si aici risc. Pentru ca s`ar putea sa pierd. De fapt..s`a intamplat si toate eforturile au fost sterse. Ca si cand n`ar fi fost. Nu am cerut nimic in schimb, pentru ca tot ce am facut a fost pentru ca totul sa fie bine. Si pana la urma obosesc sa ma zbat doar eu fara ca nimeni sa observe..Si raman in pom. Ca acum.
Astea`s chestii scrise la doua dimineata, cand toate lucrurile par mai urate decat sunt de fapt. Si cand problemele banale devin dintr`o data uriase. Poate maine va fi altfel.
Astazi am invatat un lucru important. Adevarul este intotdeauna cea mai buna solutie. Chiar si cand cineva drag tie este implicat si nu stii daca sa`i spui, fiindu`ti teama sa nu`l ranesti.. Ideea e ca trebuie s`o faci, indiferent cat de greu e..pentru ca de la un adevar pornesc o multime de solutii. Pana la urma..ma bucur ca am luat decizia corecta, deoarece intre prieteni nu trebuie sa existe secrete, chiar daca sunt pentru a`i purta de grija celuilalt. Ii expui situatia reala si ii oferi sprijinul tau. Pentru ca stii ca ar face la fel pentru tine.
In alta ordine de idei, imi place sa fiu rasfatata. Si sa ma simt speciala. Exista cineva care face ambele lucruri. Modul in care zambeste atunci cand ma vede. Privirea aceea aparent indescifrabila, dar care imi dezvaluie toate secretele. Felul in care isi trece mainile prin parul meu lung. Imi place stau in bratele lui, sa`mi tina o mana pe obraz si sa ramanem asa..minute in sir. Fara vorbe. Am fluturasi in burtica atunci cand imi spune doar doua cuvinte, cand de`abia ma trezesc. Simt ca imi este alaturi atunci cand ma suna la 3 dimineata, doar ca sa ma auda. Imi place ca ma prezinta cu mandrie prietenilor lui. Apreciez faptul ca ma suna inapoi dupa ce eu ii inchid telefonul, intr`un moment de furie. De asemenea, ramane intotdeauna calm, indiferent cat ma agit eu. Si ca imi aminteste cat de importanta sunt, si atunci cand pana si eu uit asta.
Because..baby, I hate days like this.
Postul anterior a provocat anumite neintelegeri si ma simt datoare sa explic. In primul rand, nicio persoana anume nu era vizata. Cand am scris acel post, am generalizat. Si in niciun caz, nu era o metoda de a jigni pe cineva. Nu este genul meu. Daca ma deranjeaza cineva, ii spun lui direct, nu o fac prin intermediul blogului.
Asadar, imi cer scuze. Nu pentru ce am scris, pentru ca imi asum raspunderea pentru fiecare cuvant si nu dau inapoi. Asta am gandit eu atunci. Imi cer scuze pentru ca am lasat loc de interpretari si am atacat, fara sa vreau.
Nu vreau, nu`mi place si nu stiu sa ranesc. Si totusi..o fac. Ranesc oameni importanti. In acelasi timp..ma uimeste lipsa de incredere. Adica ma asteptam sa ma cunoasca, sa`si dea seama ce vreau sa spun,de fapt si sa nu ma blameze.
Si sincer..nu am intentia sa jignesc pe cineva. [Stii ca nu as putea s`o fac. Adu`ti aminte.]
E trecut de miezul noptii. Nu am somn..de fapt nu vreau sa dorm, pentru ca la 5 plec si 2`3 ore de somn nu imi sunt suficiente si mai rau m`as da peste cap. Asa ca tot incerc sa gasesc ceva de facut, sa`mi ocup timpul.. Am vazut un film, „The Blind Side”, care e genial, apropo.
Bagajul l`am terminat mai devreme. Toata ziua m`am chinuit cu el..de vreo 4 ori l`am desfacut si l`am aranjat din nou. Acum cateva zile ziceam ca simt nevoia sa plec departe.. Mai e putin si deja m`a apucat nostalgia..simt ca las o parte din mine aici..dar voi recastiga acea parte din mine pe care am lasat`o la mare anul trecut..
Azi e 7 iunie. Ce ironic,nu? S`ar fi implinit 3 ani. Nici nu`mi dau seama cum au trecut anii..cum am petrecut atata timp impreuna si apoi s`a terminat totul. La mare. E ciudat ca plec inapoi acolo chiar astazi.. A fost demult, dar imi amintesc perfect totul.. N`am uitat nimic, insa lucrurile astea trebuie sa ramana in trecut. Am inceput alt capitol..
Ehhh..da`gata. Totusi..plec sa ma bronzez si sa ma distrez,nu? Trebuie sa am o atitudine pozitiva. Eu stiu ca fiecare lucru se intampla cu un scop si iau totul ca atare. Dupa cat m`am stresat cu bacul, aveam nevoie de o vacanta si asta a picat la fix. Apropo..bagajul meu e gigantic..sper sa am noroc ca unul din prietenii mei sa fie generos si sa ma ajute sa`l car.
De scris pe aici..nu stiu cand o sa mai am timp. Cel mai sigur, cand ma intorc, adica saptamana viitoare. Cred ca o sa`mi fie dor de blog, sa stau atata timp fara sa postez nimic..mi se pare ciudat. Oricum..o sa va povestesc cum a fost.
Deeeeci..cam atat. Profitati si voi de vacanta. Si tuuu..specialul meu, sper ca o sa fii cuminte. Love you. Si va aduc cadouri.
In ceea ce priveste ziua de azi..trebuie sa multumesc cuiva. Cel care mi`a fost alaturi o zi intreaga. El mi`a suportat starile de enervare si incertitudine, mi`a ascultat temerile si m`a incurajat. A avut rabdare cu mine si mi`a repetat la infinit ca are incredere in fortele mele. A stiut sa ma faca sa gandesc pozitiv si m`a strans tare in brate atunci cand am avut nevoie. Si pentru toate astea..merita toata aprecierea si dragostea mea. Multumesc ca esti langa mine atunci cand am nevoie, desi sunt prea orgolioasa sa recunosc asta. Love you!
Si mamei..care a fost mai emotionata decat mine, dar a evitat sa imi arate asta..ca sa ma faca sa raman eu calma..ii multumesc mult. Pentru tine am luptat atat,mami..ca sa iti intorc toate sacrificiile pe care le faci ca sa fiu eu fericita.
Desi eu nu`s multumita in totalitate..sper ca macar voi sunteti mandri de mine!
La ora asta ar cam trebui sa dorm, avand in vedere ca maine dimineata am examen. Ultimul, din fericire. Deja m`am obisnuit..nu mai sunt asa incordata. Parca am mai multa incredere. Maine o sa va prezint cateva perle si chestii amuzante de la bac. Le`as scrie de acu`dar poate se mai intampla maine ceva funny si stric farmecul.
Ahh..iar am tendinta sa aberez, sa scriu despre multe chestii care se aduna, sa ma descarc aici..da`unele chestii nu se schimba, oricat de mult m`as plange eu. Si daca ma plang..rezolv ceva? Mai bine iau atitudine si fac ceva sa schimb..
Frate..eu nu suport sa mi se spuna ce sa fac. Si nu apartin nimanui. Nu pot..chiar nu pot sa fiu tipul de om care face ceea ce i se spune. Si nici nu m`as izola intr`un glob de sticla, sa fiu izolata de restul. Comunic, ma distrez, socializez..ar fi pacat sa n`o fac,nu?
Nu mai stiu sa`mi exteriorizez sentimentele. Imi pasa, stii ca imi pasa…doar ca am uitat cum e sa fiu deschisa in totalitate. Si parca o doza de intimitate nu strica niciodata. Consider ca faptele conteaza mai mult decat niste cuvinte pe care ti le arunc in fata atunci cand ma scoti din sarite.
In perioada asta..ma enerveaza toate. Nu suport ca ploua asa mult, imi sare imediat cand insista mama sa mananc, de parca numai pentru asta traiesc. Ma enerveaza vecinii care muta mobila si asculta muzica in timp ce eu invat. Detest sa dau explicatii pentru tot ce fac. Ma scoate din sarite ca uneori tre`sa fiu „aia buna”, care tre`sa ii ajute pe toti, cand eu am chef sa`mi bag picioarele.. Nu ii suport pe aia are se cred destepti. Urasc oamenii indecisi, care habar n`au ce vor si isi schimba din senin atitudinea. Nu`mi place sa fiu cocolostita, protejata ca un copil de 3 ani, nu suport miorlaielile altora. Ma enerveaza sa stiu ca toti au incredere in mine si asteptari foarte mari..chestia asta ma preseaza. Da`ce conteaza ce asteapta altii de la mine? Conteaza doar sa fiu eu multumita!
