Prima ninsoare.

La Pitesti ninge..Cand m`am uitat pe fereastra m`a luat ameteala. Nu, nu sunt entuziasmata de prima ninsoare si nu ma emotionez cand ma gandesc la batai cu bulgari si oameni de zapada. Pe mine ma dezgusta. Numai cand ma gandesc la mocirla care se fomeaza atunci cand se topeste zapada..mi se face rau.

Singura chestie legata de zapada care ma impresioneaza un pic e atunci cand ninge cu fulgi maaaari si pufosi si eu stau in casa, la caldura. Decat vizual ma impresioneaza un pic, dar nici sa ma tarasti cu forta nu as iesi.

Eu ma simt in largul meu vara, cand e cald si bine. Iarna ma chinui tare rau, racesc in fiecare luna si sufar de frig pentru ca evident, niciodata nu ma imbrac suficient de gros. Decat Sarbatorile ma bucura cat de cat in perioada asta. E frumos sa fiu langa ai mei si sa ma simt in largul meu.

Mi s`a facut tare pofta de un vin fiert cu scortisoara si de prajituri facute in casa..

Dor de casa.

Prima zi la Pitesti. Dupa vacanta, adica. Si ca de obicei, mi`e greu. Ma obisnuisem sa stau acasa, sa nu am nicio grija, sa dorm mult, sa imi vad prietenii des..

Insa acum..o sa am cursuri cat sa imi ajunga, o multime de carti de citit, un munte de teme si lista poate continua. Nu`mi era dor sa scriu pana nu imi mai simt mana. Cineva mi`a spus la inceputul anului intai, uitandu`se la unghiile mele lungi si frumos aranjate: “Unghiile astea? Cand termini facultatea nu o sa le mai ai..din cauza ca ai sa scrii pana cedezi.” Deocamdata nu am renuntat la ele si nu am de gand sa o fac.

Un bun prieten insista sa scriu un post despre dorul de casa. Nici nu stiu cum sa descriu senzatia asta. Poate si din cauza ca inca nu s`a instalat senzatia aia de nostalgie. Dar stiu ca o sa imi lipseasca multe: mancarea mamei, patul meu, iepurasul roz pe care il tin in brate cand mi`e frig, camera mea, prietenii, iubitul meu..

Mi`e dor sa ies cu toata gasca, sa ne strangem toti si sa o punem de`o barfa la un suc/bere (Pentru Sorin. Am folosit numarul singular in mod intentionat. Nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce.). Acasa ii am pe cei pe care il iubesc.

Imi lipseste si el, cel care de atata timp e in inima si in bratele mele. Uitasem cum e sa astept sfarsitul de saptamana cu sufletul la gura numai ca sa il vad.. E de`abia duminica..deci mai am de asteptat. Dar stiu ca orice s`ar intampla, am sa il vad si am sa stau in bratele lui. Pentru ca el e alaturi de mine, total si neconditionat. La celalalt capat al autostrazii. Si gandul ca e mereu acolo, pentru mine..ma tine pe linia de plutire.

Asadar..ma asteapta un an greu. Dar imi amintesc ca anul trecut mi`a fost si mai dificil. Asa ca..oricum ar fi, e un progres, nu?

Si cu dorul de casa..e greu de descris. Parca nu`mi gasesc cuvintele acum. Pentru ca pentru mine, ACASA inseamna mult. Cam tot ce iubesc eu..

Presupun ca multi ma intelegeti. Poate si voi simtiti o senzatie de bucurie cand revedeti locul pe care il numiti acasa. Indiferent cat de departe sunteti, o parte va ramane mereu acolo, unde in care ati crescut si ati devenit oameni.

Prima ninsoare.

Ieri a nins in Pitesti. Pentru prima data anul asta. Si parca simt ca a venit iarna de`a binelea. As fi fost tentata sa ies la o bataie cu bulgari..dar oboseala isi spunea cuvantul. De fapt..mi`era teama sa nu fiu tavalita un pic prin zapada de vreun “amabil”. De`abia seara am reusit sa ma pun pe picioare si sa ies sa beau ceva cald.

Astazi am venit acasa, la Alexandria. Aici nu e zapada. A fost, dar mi s`a spus ca s`a topit..

Acum sincer..mie nu`mi place iarna in sine. Nu`mi place ca e frig, nu`mi place ca vor fi multe drumuri blocate, nici ca dupa vacanta voi incepe examenele. In schimb..ma bucur ca vine Craciunul, apoi Anul Nou..si sunt aproape de cei dragi. Imi plac cadourile, colindele, vinul fiert, bradul impodobit, luminile multicolore..si faptul ca te am pe tine, ceea ce valoreaza mai mult decat orice cadou!

E iarna. Oficial.

Iubesc Pitestiul iarna. Am fost acum cateva zile la o plimbare pe centru si am fost foarte incantata cand am vazut cum arata cu luminitele pentru Sarbatorile de iarna. Si am facut cateva poze.

Concurs de karate.

Ieri am fost la o competitie de karate. Buuun..doar ca a fost pentru prima data in viata mea cand am asistat la asa ceva. Si culmea..mi`a placut!

A concurat un prieten si am fost sa il sustinem. Toata ziua am vazut numai batai si i`am auzit urland. Habar n`am de ce urla cand se bat, pare ciudat. Mai ales la fete.

Apropo de fete..ele se bat pe bune. Primeau un picior in stomac sau in fata si plangeau, se enervau, urlau..dar nu renuntau,frate. Strangeau din dinti si continuau. Am vazut o confruntare intre doua tipe care depasea limitele unei competitii. Era furie pura, razbunare, se loveau de`a binelea. Se vedea ca simteau durerea, dar atunci se ambitionau si ripostau.

Baietii mi s`au parut mai disciplinati. Nu spun ca nu si`o dadeau ca lumea, da`parca loveau mai cu raspundere. A fost si un accident, cand un tip a primit o lovitura si nu s`a mai ridicat. L`au luat medicii. Amicul meu a luat bronz si vreau neaparat sa il felicit!

Dupa ce am stat o zi intreaga acolo, am ajuns acasa rupta de oboseala. In plus..toata ziua am vazut numai picioare in fata, pumni in burta si demonstratii la inceput.

Insa a fost o experienta funny. Cel mai mult mi`a placut sa vad cum si`o dadeau fetele. Zau, am tot respectul pentru cei pe care i`am vazut ieri. In primul rand pentru ca practica un sport dificil. Si pentru ca nu renunta cand primesc o lovitura, ci se ambitioneaza sa demonstreze ca nu sunt slabi.

Sunday morning.

Astazi ma intorc la Pitesti. Zic sa ma apuc de bagaje, dar momentan nu am chef. Sunt bolnava, am febra si  nasul rosu. Am racit si habar n`am cum. Toata saptamana trecuta, cat am stat in frig nu am patit nimic si o zi de stat acasa, la caldura m`a pus la pamant. Nici nu vreau sa imi amintesc cat de frig e acolo. Peste tot: la facultate, pe strada…tremuram de frig si nu am patit nimic. Dar m`am bagat pe tratament intensiv cu Modafen si sper sa imi treaca in cateva zile. Vorbesc foarte aiurea, caraghios chiar si Andrei rade de mine de cate ori are ocazia.

Daca mai indrazneste cineva sa imi spuna ca la Pitesti nu se invata, il iau de manuta si il car cu mine la cursuri. Sa vad cum se simte dupa trei cursuri de engleza pe zi plus alte cateva. La Bucuresti nici nu au facut cursuri saptamana asta. Noi stateam cate 8 ore pe zi la facultate si am primit o gramada de teme. Ca na..avem si dubla specializare: franceza- engleza. Mi`e frica sa ma gandesc cum va fi de maine.

Cat ma voi amuza peste cativa ani cand am sa imi amintesc de primul an de facultate. E greu, foarte greu..dar macar fac ceea ce imi place si ce mi`am dorit intotdeauna. Si daca peste cativa ani voi putea sa imi folosesc cunostintele pentru un anumit job, inseamna ca tot efortul a meritat.

Sper sa am timp sa scriu si in timpul saptamanii. In primul rand..o sa fiu la cursuri cam mereu si in al doilea rand, acolo imi merge netul foarte prost. Si ma enervez pana reusesc sa il conectez.

Nu am uitat. Astazi este ziua unui prieten vechi, Ionut. Am fost si colegi de clasa vreo 10 ani, dar il consider mai mult decat atat. La multi ani,bai! Sa ne traiesti, sa fii sanatos, ca sa poti sa inveti totul pentru examenele de la Academie. Si peste cativa ani, dupa ce o sa termini, sa nu indraznesti sa imi iei permisul! Nu uita ca saptamana viitoare va fi ziua mea

Blogul meu a implinit un an.

E 3 octombrie. Astazi blogul meu implineste un anisor Aproape nu`mi vine sa cred, nici nu imi dau seama cum a trecut timpul..cum am scris sute de articole si mi`am asternut aici tot felul de sentimente. Mister Hellboy citea acum vreo saptamana primele articole pe care le`am scris si mi`a spus ca mi`am schimbat radicat stilul de a scrie. Si ii dau dreptate. Atunci scriam 100% din suflet, pure sentimente..acum am invatat sa fiu mai temperata. Pe naiba..uneori scriu plina de nervi si arunc cuvinte la intamplare. So what? Nu mi`e rusine..pentru ca tot ce am scris aici ma reprezinta. Blogul asta a capatat o importanta deosebita de`a lungul timpului. E o parte din mine. Si nu stiu cum as putea vreodata sa renunt la scris. Si sper ca voi mai posta mult timp de acum incolo. Apropo..astazi m`am mutat la Pitesti. Prima mea zi aici..e destul de ok. Am aranjat bagajele si acum am gasit cateva minute sa scriu, intr`o camera aglomerata si zgomotoasa. Ciudat e ca imi place. Cred ca o sa imi para rau peste vreo 3 saptamani, cand ma mut la apartament. E frumos aici, e orasul meu de suflet si de`abia astept sa ies la o plimbare mai tarziu.

Daca ti`e teama de ceva, stai linistit. Pana la urma se va intampla.

Stiam ca voi avea o zi urata la Pitesti..dar nu mi`am imaginat ca va fi atat de groaznica. Toate au mers pe dos.Incepand cu trezitul de dimineata si drumul obositor. Facultatea ma`tii! Am fost desteapta rau si am optat sa stau ceva timp la camin, gen cateva luni..pana gasim un apartament ok. Si am aflat ieri ca suntem obligate sa platim si masa. Camera aia e dezastru..nu stiu cum o sa rezist cateva saptamani acolo. Plus ca nu am nici frigider, aragaz..in fine, ceva pentru pastrat/ pregatit mancare. Ca sa poata ei sa ne oblige sa platim pentru masa. Am vb cu ai mei si mi`au zis ca ma mut. De azi am inceput sa dau telefoane sa caut apartament. Ca n`am chef sa dau 3 milioane si jumatate pe luna, ceea ce inseamna camin 140 de lei plus 160 de lei pentru o masa la caminu`lu`dracu`. Plus 50 de lei pt laptop..plussss..multe altele.

Pentru asta vreau sa ii multumesc prietenei mele, Gabi…care m`a ajutat atat sa caut apartament si s`a implicat enorm pentru mine. Am intalnit`o prin intermediul blogului, apropo. Stiu ca citeste mereu si ii sunt recunoscatoare pentru ca ma sprijina in perioada asta. Ea si mister Hellboy au fost singurii care au reusit sa ma puna pe picioare ieri. Cand m`a imbratisat..toata oboseala a disparut si am prins un pic de curaj sa trec peste toate problemele astea..

In concluzie, sa ma f*t in facultatea lor! Ca nimic nu mai merge cum trebuie in tara asta.. M`am intors acasa..ma duc acolo duminica si..Dumnezeu cu mila!

Ca sa fac o paranteza, azi e ziua de nastere a mamei mele si vreau sa ii spun: La multi ani! Desi nu imi citeste blogul. De luni de zile ma roaga sa ii arat si ei ce scriu, ca ma tot aude vorbind de el. Inca ma mai gandesc la varianta asta, dar oricat de super ar fi ea..e mama.

Si cum spuneam: urasc zilele de luni.

Dupa o noapte incredibil de urata..ma simt ca o leguma. Partea si mai proasta e ca maine trebuie sa ma trezesc foarte devreme, in jur de ora 6..trebuie sa plec la Pitesti. Vai..ce minunat! Sau nu.

Maine e luni si eu urasc zilele astea. Presimt ca o sa am o zi foarte proasta si seara o sa fiu un pachet de nervi. Nu stiu de ce..pur si simplu presimt. Pentru ca e imposibil sa mearga totul bine si sa reusim sa facem ce ne`am propus.  E posibil sa fac si abuz de cafea, ceva destul de neobisnuit pentru mine. Plus ca atunci sunt nedormita..imi sare din orice. Un singur lucru imi doresc: sa nu ploua. Atat. In rest..pot sa am parte de orice chestie urata, ca sigur gasesc eu cale sa o rezolv dup`aia. Dar daca ploua..deja ziua mea e distrusa. In zilele alea..nu poti sa te intelegi cu mine pe calea civilizata. Umezeala aia neplacuta ma scoate din sarite. Revin cu impresii. Pozitive, sper.

Pitesti, a piece of me.

Daca ziceam zilele trecute ca sunt obosita..azi am atins punctul culminant. Am plecat la Pitesti de dimineata si m`am intorc un pic mai devreme. Si`am avut o zi plina: m`am inscris la facultate, am fost la cumparaturi si la film, ne`am plimbat, i`am aratat Mirelei orasul.. Dar pot sa spun ca m`am simtit perfect..Pitesti e orasul meu de suflet. Acum e si mai bine..pentru ca peste vreo doua luni ma mut acolo.

Toti ma blameaza pentru ca nu m`am dus la Bucuresti. Frate..da`ce e acolo? Tara Minunilor? Imi garanteaza cineva ca acolo imi gasesc un job bine platit imediat dupa ce termin facultatea? Sau ca m`as descurca mai bine? Toti s`au axat pe Bucuresti..au foarte mari asteptari si peste vreo 2`3 ani ce vor face? Se intorc acasa, la mami si la tati..cu coada intre picioare? Ma rog..nu generalizez..dar m`am saturat sa fiu luata peste picior ca nu m`am dus „la capitala”. Eu in Pitesti vreau si punct.

Sunt ataaaat de obosita. Si in camera e foarte cald. M`am gandit sa deschid fereastra..dar pe banca din fata scarii sunt niste „unii” care asculta manele la telefonul mobil si se lauda cat de „smecheri” sunt ei..incercand sa impresioneze alea 2`3 dudui care au avut curaj sa`si iroseasca timpul cu ei. Asa ca am inchis fereastra.

N`am putut sa ma abtin sa scriu cateva randuri pe blog..dar acu`chiar am nevoie de somn. Asa ca..ma duc sa dorm. Si revin cat mai curand cu alte chestii de`ale mele.