Prima zi la Pitesti. Dupa vacanta, adica. Si ca de obicei, mi`e greu. Ma obisnuisem sa stau acasa, sa nu am nicio grija, sa dorm mult, sa imi vad prietenii des..
Insa acum..o sa am cursuri cat sa imi ajunga, o multime de carti de citit, un munte de teme si lista poate continua. Nu`mi era dor sa scriu pana nu imi mai simt mana. Cineva mi`a spus la inceputul anului intai, uitandu`se la unghiile mele lungi si frumos aranjate: “Unghiile astea? Cand termini facultatea nu o sa le mai ai..din cauza ca ai sa scrii pana cedezi.” Deocamdata nu am renuntat la ele si nu am de gand sa o fac.
Un bun prieten insista sa scriu un post despre dorul de casa. Nici nu stiu cum sa descriu senzatia asta. Poate si din cauza ca inca nu s`a instalat senzatia aia de nostalgie. Dar stiu ca o sa imi lipseasca multe: mancarea mamei, patul meu, iepurasul roz pe care il tin in brate cand mi`e frig, camera mea, prietenii, iubitul meu..
Mi`e dor sa ies cu toata gasca, sa ne strangem toti si sa o punem de`o barfa la un suc/bere (Pentru Sorin. Am folosit numarul singular in mod intentionat. Nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce.). Acasa ii am pe cei pe care il iubesc.
Imi lipseste si el, cel care de atata timp e in inima si in bratele mele. Uitasem cum e sa astept sfarsitul de saptamana cu sufletul la gura numai ca sa il vad.. E de`abia duminica..deci mai am de asteptat. Dar stiu ca orice s`ar intampla, am sa il vad si am sa stau in bratele lui. Pentru ca el e alaturi de mine, total si neconditionat. La celalalt capat al autostrazii. Si gandul ca e mereu acolo, pentru mine..ma tine pe linia de plutire.
Asadar..ma asteapta un an greu. Dar imi amintesc ca anul trecut mi`a fost si mai dificil. Asa ca..oricum ar fi, e un progres, nu?
Si cu dorul de casa..e greu de descris. Parca nu`mi gasesc cuvintele acum. Pentru ca pentru mine, ACASA inseamna mult. Cam tot ce iubesc eu..
Presupun ca multi ma intelegeti. Poate si voi simtiti o senzatie de bucurie cand revedeti locul pe care il numiti acasa. Indiferent cat de departe sunteti, o parte va ramane mereu acolo, unde in care ati crescut si ati devenit oameni.