De ceva timp ma chinui sa scriu o continuare a postului referitor la oamenii care ma inspira, insa de`abia acum am reusit.
Spuneam aici ca mama e prima persoana pe care o am ca model. Mi s`a parut sa fie ea pe primul plan, pentru ca e persoana care mi`a fost alaturi de cand o stiu.
Ar mai fi multi altii care si`au adus contributia la caracterul si reusitele mele. Nici nu stiu cu cine sa incep, sunt o multime..
Sunt studenta la limbi straine, dupa cum majoritatea stiu. Franceza e o pasiune de`a mea. Insa ea nu a venit de la sine, ci pentru faptul ca in generala am avut o profesoara in adevaratul sens al cuvantului care a stiut sa ma faca sa iubesc materia pe care o preda. Nu stiu cum sau de ce, dar am inclinatie spre limba franceza. Pur si simplu. Ma ajuta si accentul, dar ma pot lauda, fara falsa modestie, ca stapanesc destul de bine franceza. Si am muncit mult pentru asta. Asta pentru ca a existat un om care m`a motivat, care m`a facut sa vreau sa fiu din ce in ce mai buna.
Si iata`ma acum. Studenta, probabil viitoare profesoara. Am avut noroc si am reusit sa si ajung in Franta o perioada. Pot spune ca am fost dezamagita de anumite lucruri, dar nimic nu`mi poate schimba pasiunea pentru limba. De asemenea, acum ceva timp am gazduit o frantuzoaica, o negresa simpatica. Nu ne`am inteles bine, spre dezamagirea mea, dar si asta a fost o experienta importanta.
Cine ma mai inspira pe mine? Prietenii. De la fiecare am cate ceva de invatat. De exemplu A este cel mai indrajit critic al meu. Ea niciodata nu se fereste sa imi spuna cand o dau in bara si incearca, biata de ea, sa`mi arate calea care considera ea ca e corecta, dar uneori sunt atat de incapatanata.. Si mereu sta de garda langa mine, de cate ori ma aleg cu inima franta, e gata sa ma incurajeze. Alteori, e cea mai buna partenera de discutii la un frappe.
Mai este cineva care mi`a trezit admiratia pentru curajul si rabdarea de care da dovada. Numai ca..nu vede cate calitati are si se tot acuza. As vrea sa il fac sa vada cate calitati are si cat de mult conteaza ceea ce face el.
Trebuie sa realizeze ca ceea ce face el e important. Daca dintr`o suta de oameni, 99 te critica, tu trebuie sa ramai in picioare pentru cel din urma, care nu inceteaza niciodata sa creada in tine. Are ceva care te face sa il admiri. Niciodata nu vrea sa ii supere pe ceilalti, incearca sa ii multumeasca pe toti, insa nu si`a dat seama ca niciodata nu va reusi. Mereu va fi cineva ranit, oricat de mult s`ar stradui.
Mai e si sister, care e o versiunea a mea, cu ceva ani in plus. Simt ca ea imi intelege problemele si e mereu gata sa imi vina in ajutor cu un sfat. Si nu stiu cum, dar ea imi transmite atata grija.. De la zeci de km departare, are grija sa mananc, sa iau pastilele si tot asa. Nu stiu daca o sora adevarata ar avea atata grija de mine cata are ea.. Vad ca are atatea pe cap si totusi nu isi pierde speranta, lupta sa caute solutii si incearca sa o scoata la capat. E o luptatoare si prin asta si`a castigat respectul meu deplin!
As putea sa mai scriu despre multe persoane..dar ar fi postul prea lung si nici nu vreau sa fac diferente. Ideea e ca mai toti oamenii din viata mea, fie ca mai sunt sau nu prezenti, si`au adus sau inca isi aduc contributia la formarea mea ca om. Si lor le sunt recunoscatoare. Ca si persoane..nu stiu cat de mult am insemna, daca nu am fi pusi in evidenta de cei din jurul nostru. Iar asta..e o lectie pe care am invatat`o pe parcursul mai multor ani.

