Oamenii care ma inspira. Part two.

De ceva timp ma chinui sa scriu o continuare a postului referitor la oamenii care ma inspira, insa de`abia acum am reusit.

Spuneam aici ca mama e prima persoana pe care o am ca model. Mi s`a parut sa fie ea pe primul plan, pentru ca e persoana care mi`a fost alaturi de cand o stiu.

Ar mai fi multi altii care si`au adus contributia la caracterul si reusitele mele. Nici nu stiu cu cine sa incep, sunt o multime..

Sunt studenta la limbi straine, dupa cum majoritatea stiu. Franceza e o pasiune de`a mea. Insa ea nu a venit de la sine, ci pentru faptul ca in generala am avut o profesoara in adevaratul sens al cuvantului care a stiut sa ma faca sa iubesc materia pe care o preda. Nu stiu cum sau de ce, dar am inclinatie spre limba franceza. Pur si simplu. Ma ajuta si accentul, dar ma pot lauda, fara falsa modestie, ca stapanesc destul de bine franceza. Si am muncit mult pentru asta. Asta pentru ca a existat un om care m`a motivat, care m`a facut sa vreau sa fiu din ce in ce mai buna.

Si iata`ma acum. Studenta, probabil viitoare profesoara. Am avut noroc si am reusit sa si ajung in Franta o perioada. Pot spune ca am fost dezamagita de anumite lucruri, dar nimic nu`mi poate schimba pasiunea pentru limba. De asemenea, acum ceva timp am gazduit o frantuzoaica, o negresa simpatica. Nu ne`am inteles bine, spre dezamagirea mea, dar si asta a fost o experienta importanta.

Cine ma mai inspira pe mine? Prietenii. De la fiecare am cate ceva de invatat. De exemplu A este cel mai indrajit critic al meu. Ea niciodata nu se fereste sa imi spuna cand o dau in bara si incearca, biata de ea, sa`mi arate calea care considera ea ca e corecta, dar uneori sunt atat de incapatanata.. Si mereu sta de garda langa mine, de cate ori ma aleg cu inima franta, e gata sa ma incurajeze. Alteori, e cea mai buna partenera de discutii la un frappe.

Mai este cineva care mi`a trezit admiratia pentru curajul si rabdarea de care da dovada. Numai ca..nu vede cate calitati are si se tot acuza. As vrea sa il fac sa vada cate calitati are si cat de mult conteaza ceea ce face el.

Trebuie sa realizeze ca ceea ce face el e important. Daca dintr`o suta de oameni, 99 te critica, tu trebuie sa ramai in picioare pentru cel din urma, care nu inceteaza niciodata sa creada in tine. Are ceva care te face sa il admiri. Niciodata nu vrea sa ii supere pe ceilalti, incearca sa ii multumeasca pe toti, insa nu si`a dat seama ca niciodata nu va reusi. Mereu va fi cineva ranit, oricat de mult s`ar stradui.

Mai e si sister, care e o versiunea a mea, cu ceva ani in plus. Simt ca ea imi intelege problemele si e mereu gata sa imi vina in ajutor cu un sfat. Si nu stiu cum, dar ea imi transmite atata grija.. De la zeci de km departare, are grija sa mananc, sa iau pastilele si tot asa. Nu stiu daca o sora adevarata ar avea atata grija de mine cata are ea.. Vad ca are atatea pe cap si totusi nu isi pierde speranta, lupta sa caute solutii si incearca sa o scoata la capat. E o luptatoare si prin asta si`a castigat respectul meu deplin!

As putea sa mai scriu despre multe persoane..dar ar fi postul prea lung si nici nu vreau sa fac diferente. Ideea e ca mai toti oamenii din viata mea, fie ca mai sunt sau nu prezenti, si`au adus sau inca isi aduc contributia la formarea mea ca om. Si lor le sunt recunoscatoare. Ca si persoane..nu stiu cat de mult am insemna, daca nu am fi pusi in evidenta de cei din jurul nostru. Iar asta..e o lectie pe care am invatat`o pe parcursul mai multor ani.

A friend in need is a friend indeed.

M`a rugat o prietena sa mai scriu si eu cate ceva..si vreau sa ii fac pe plac. De fapt..imi fac pe plac mie, in primul rand. As vrea sa am timp sa postez mai des, dar cand stai toata ziua la cursuri, seara nu stii ce sa faci mai intai.
Era sa raman si fara net mai devreme. Aveam modemul sau ce pana mea e asta pus undeva pe un raft si colega fierbea apa undeva dedesubt. Si mi`a picat modemul fix in cratita cu apa fierbinte.
Am varsat repede apa si am luat ala, l`am uscat si iata ca inca functioneaza, spre usurarea mea. Oricum..situatia a fost foarte amuzanta si dupa ce s`a rezolvat am ras toate minute in sir.
In alta ordine de idei..mi`e dor de prietenii mei. In special de tine, cea de care m`am indepartat din pur orgoliu. Pana la urma ne`am dat seama ca unele chestii sunt pur si simplu prea banale pentru a rupe ceva atat de solid. Am privit doar din punctul meu de vedere, am avut ambitii fara sens…si eram la un pas sa imi pierd prietena pe care o am de multi ani. Si ar fi fost greu, foarte greu. Intr`un moment de incordare..am uitat de toate lucrurile care ne leaga. Dar pana la urma..am tinut cont de faptul ca prietenia asta e solida si bazata pe sinceritate si s`a rezolvat.
Chiar azi am avut de predat la Communication un eseu despre prietenie. Si inevitabil m`am gandit la ea, care mi`a ascultat nemultumirile si m`a ajutat sa o scot la capat cu toate. Si as fi vrut ca ieri sa fie langa mine, dar e greu cu facultatile din orase diferite. Dar va fi bine, asa cum a fost si pana acum, pentru ca prietenia adevarata nu tine cont de distanta sau timp.

Where is the love?

Am facut un dus fierbinte, ignorand gripa care nu mai trece odata. O jumatate de ora am lasat apa fierbinte sa curga si m`am lasat purtata de ganduri. Aveam o multime de chestii negative pe suflet: dezgust, falsitate, indiferenta.. Vreau doar sa fiu lasata in pace. Atat. Nu iti cer sa fii amabil cu mine, asa ca nu e nevoie sa o faci. Si nici sa te prefaci ca ai intentii bune, pentru ca nu`mi pasa si oricum..nu e logic.

Si nu inteleg cum prietenii pe care ii stiu de atatia ani sunt acum asa departe, la propriu si la figurat. Nu trebuia sa se schimbe nimic, right? Si atunci..ce nu e bine? De ce acum se rup prieteniile?  Treptat, se racesc, apoi se dezintegreaza pana cand se ajunge la stadiul de simple cunostinte. Eu nu vreau sa se intample asta cu oamenii pe care ii iubesc. Pentru ca sunt doar cativa, am evitat sa imi pun increderea in oricine. Si nu vreau sa ii pierd.

Intr`adevar, acum am cunoscut o multime de oameni noi. Dar ei nu sunt prietenii care m`au ajutat sa depasesc perioade urate, care imi stiu micile secrete..si care au acel loc in inima mea.

Mi`e dor de privirea aceea care imi ajunge pana la suflet, de imbratisarile care reusesc sa ma faca sa uit de tot si de acele saruturi pe frunte, care ma fac sa ma simt ca o  supergirl. Gata, trebuie sa dorm, am avut o zi epuizanta si maine va fi si mai greu..

Dupa cateva zile.

Deja a trecut aproape o saptamana. Si eu nu imi dau seama cum s`au dus zilele. Am cursuri peste cursuri, de exemplu astazi am avut de la 8 dimineata pana la 6. Dar nu conteaza asta..presupun ca e normal sa ma frece la melodie toate frustratele care se ard cu mosi pentru un amarat de post.

Imi puneam problema ca nu ma voi adapta. Insa dupa doar cateva zile am un grup de prietene cu care petrec tot timpul. Pe unele le stiam deja, iar altele sunt cunostinte noi, dar care stiu sa imi castige afectiunea. Si pe cuvant ca ma simt minunat cand suntem toate intr`o camera si radem pana la epuizare. M`am adaptat si la viata de camin. Si aproape ca imi pare rau ca ma mut.

Noaptea asta dorm cu Mirela. Am o stare de epuizare totala..cate 8 sau 10 ore pe zi petrecute la facultate ma termina. Inca nu m`am obisnuit cu trezitul devreme. Si nici cu frigul. E groaznic de frig aici..tremuratul a devenit activitatea mea preferata. La cursuri, pe strada, pe hol..tremur de frig incontinuu. Ma mir cum nu am capatat vreo gripa pana acum. Maine o sa ma intorc acasa. De`abia astept.

Mi`am amintit o faza de mai devreme. Eram cu multe fete intr`o camera si vorbeam despre niste chestii.. Si una din ele, o albaneza simpatica foc a luat cuvantul. Discutia era despre razbunare si despre “EI”, bien sur. Ca fetele despre asta discuta cel mai frecvent. Si replica ei m`a impresionat: “Bai..chiar credeti ca uitati tot daca aruncati niste poze si stergeti niste chestii? E vorba de mai mult, e vorba de ceea ce ramane in interiorul nostru si care nu poate fi aruncat la gunoi asa usor, ca pe ceva material.” Frumos spus. Si ca o precizare, timpul care trece nu`i face pe oameni sa se schimbe. Zambetul, privirea, gesturile..raman la fel.

Daca ti`e teama de ceva, stai linistit. Pana la urma se va intampla.

Stiam ca voi avea o zi urata la Pitesti..dar nu mi`am imaginat ca va fi atat de groaznica. Toate au mers pe dos.Incepand cu trezitul de dimineata si drumul obositor. Facultatea ma`tii! Am fost desteapta rau si am optat sa stau ceva timp la camin, gen cateva luni..pana gasim un apartament ok. Si am aflat ieri ca suntem obligate sa platim si masa. Camera aia e dezastru..nu stiu cum o sa rezist cateva saptamani acolo. Plus ca nu am nici frigider, aragaz..in fine, ceva pentru pastrat/ pregatit mancare. Ca sa poata ei sa ne oblige sa platim pentru masa. Am vb cu ai mei si mi`au zis ca ma mut. De azi am inceput sa dau telefoane sa caut apartament. Ca n`am chef sa dau 3 milioane si jumatate pe luna, ceea ce inseamna camin 140 de lei plus 160 de lei pentru o masa la caminu`lu`dracu`. Plus 50 de lei pt laptop..plussss..multe altele.

Pentru asta vreau sa ii multumesc prietenei mele, Gabi…care m`a ajutat atat sa caut apartament si s`a implicat enorm pentru mine. Am intalnit`o prin intermediul blogului, apropo. Stiu ca citeste mereu si ii sunt recunoscatoare pentru ca ma sprijina in perioada asta. Ea si mister Hellboy au fost singurii care au reusit sa ma puna pe picioare ieri. Cand m`a imbratisat..toata oboseala a disparut si am prins un pic de curaj sa trec peste toate problemele astea..

In concluzie, sa ma f*t in facultatea lor! Ca nimic nu mai merge cum trebuie in tara asta.. M`am intors acasa..ma duc acolo duminica si..Dumnezeu cu mila!

Ca sa fac o paranteza, azi e ziua de nastere a mamei mele si vreau sa ii spun: La multi ani! Desi nu imi citeste blogul. De luni de zile ma roaga sa ii arat si ei ce scriu, ca ma tot aude vorbind de el. Inca ma mai gandesc la varianta asta, dar oricat de super ar fi ea..e mama.

Si ploua, ploua, ploua..

Afara ploua, tuna si fulgera. Si detest chestia asta. In general..ploaia e linistitoare, dar cand tuna aproape incontinuu se intampla exact opusul.  Si m`am apucat sa scriu, poate asa mai uit de ploaia care m `a trimis in casa. Ca de obicei, mananc ciocolata. Stiu ca acum Andrei o sa comenteze, dar asta e ‘”viciul”meu. De fapt, nici nu se poate numi asa, pentru ca nu`mi face niciun rau.

Probabil din cauza ploii si a unei melodii din playlist mi`a zburat gandul la un prieten pe care il stiu de multi ani. Cat de emotiva si vulnerabila sunt eu,atat de rezistent si independent e el. Genul acela de om care nu depinde de nimeni in mod direct si nu se bazeaza decat pe el insusi. Daca ma gandesc mai bine..e aproape incredibil ca dupa atatia ani nu ne`am luat la bataie, la cat de diferiti suntem.

Datorita unor intamplari prin care a trecut..s`a schimbat. In bine. Nu mai e impulsiv si egoist, a invatat niste lectii importante. Desi poate ca nu era nevoie sa le invete intr`un mod atat de dificil. Chiar se poarta altfel. Ce ceva timp in urma, atunci cand ne certam eram doar furioasa pe el, imi venea sa`l strang de gat si`i reprosam tot ce apucam. Si apoi nu aveam chef sa vorbesc cu el o perioada. Acum e calm si rabdator. Brusc, eu am devenit cea impulsiva. Si parca nu ii pot purta pica atunci cand vorbeste linistit. S`au inversat rolurile. Sper doar ca nu va uita ceea ce a invatat si ii va aprecia in continuare pe cei care ii sunt aproape.

Pentru ca nu orice persoana care te sprijina si incearca sa te aduca pe drumul cel bun vrea ceva in schimb.

[Pentru ca ploua si pentru ca nu mai e vara.]

Vreme urata. Si afara si la mine.

Uraaa..ce frumos e afara. De fapt..nu e. Sta sa ploua si bate vantul. Pe o vreme ca asta, n`as iesi din casa pentru nimic in lume.

Starea mea emotionala este influentata mult de cum e vremea. Poate prea mult. Cand e soare afara sunt cea mai amabila si draguta persoana din lume. Si cand e urat, ca acum..sunt pur si simplu..detestabila.

Am observat ca in ultima perioada scriu cam zilnic..presupun ca perioada asta aiurea e de vina. Si faptul ca am descoperit multe bloguri care`mi plac ma indeamna sa postez si eu din ce in ce mai des.  Sau poate din cauza ca m`am complicat cu multe lucruri si prefer sa scriu, ca sa ma descarc..decat sa stau si sa ma gandesc incontinuu.

O chestie ma streseaza in mod special. Faptul ca in curand plec.. Pana acum eram entuziasmata, ma bucuram ca voi cunoaste oameni noi. Dar nu m`am gandit la cei de aici. Da, stiu ca imi voi face prieteni si acolo, dar la inceput va fi greu. Noroc cu netul si cu astia de la Cosmote, care ne dau multe minute si mesaje.

Ca sa trec de la un subiect la altul..am realizat ca eu nu stiu sa iert.Imi povestea o prietena o situatie urata si ma gandeam ce as face eu. Si mi`am dat seama ca eu nu pot trece peste atatea. De exemplu, ce ar fi de facut cand doi oameni se iubesc pe rand?

Ceea ce conteaza.

Astazi am invatat un lucru important. Adevarul este intotdeauna cea mai buna solutie. Chiar si cand cineva drag tie este implicat si nu stii daca sa`i spui, fiindu`ti teama sa nu`l ranesti.. Ideea e ca trebuie s`o faci, indiferent cat de greu e..pentru ca de la un adevar pornesc o multime de solutii. Pana la urma..ma bucur ca am luat decizia corecta, deoarece intre prieteni nu trebuie sa existe secrete, chiar daca sunt pentru a`i purta de grija celuilalt. Ii expui situatia reala si ii oferi sprijinul tau. Pentru ca stii ca ar face la fel pentru tine.

In alta ordine de idei, imi place sa fiu rasfatata. Si sa ma simt speciala. Exista cineva care face ambele lucruri. Modul in care zambeste atunci cand ma vede. Privirea aceea aparent indescifrabila, dar care imi dezvaluie toate secretele. Felul in care isi trece mainile prin parul meu lung. Imi place stau in bratele lui, sa`mi tina o mana pe obraz si sa ramanem asa..minute in sir. Fara vorbe. Am fluturasi in burtica atunci cand imi spune doar doua cuvinte, cand de`abia ma trezesc. Simt ca imi este alaturi atunci cand ma suna la 3 dimineata, doar ca sa ma auda. Imi place ca ma prezinta cu mandrie prietenilor lui. Apreciez faptul ca ma suna inapoi dupa ce eu ii inchid telefonul, intr`un moment de furie. De asemenea, ramane intotdeauna calm, indiferent cat ma agit eu. Si ca imi aminteste cat de importanta sunt, si atunci cand pana si eu uit asta.

Stres.

Am niste zile foarte aglomerate. Sunt pe ultima suta de metri cu invatatul pentru bac. Si evident ca emotiile incep sa`si faca loc, asa discret. Da`le trimit de unde au venit..pentru ca n`am nevoie de ele acum. Adica..de ce sa am emotii? De picat sigur nu pic..in cel mai rau caz iau o nota mai mica decat ma asteptam. Referitor la facultate..problema ar fi ca vreau sa intru la fara taxa si`mi trebuie medie mai mare de 9.50 pentru care trebuie sa ma chinui foarte mult. Noi, cei care dam bacul anul asta untem in dezavantaj, pentru ca la media finala se tine cont doar de notele de la cele trei probe scrise. Anul trecut se tinea cont si de notele de la orale si sport..si evident ca media finala era semnificativ mai mare.

Sunt ciudata rau in ceea ce priveste invatatul. Adica eu ma concentrez cel mai bine sa invat intre miezul noptii si 3 dimineata. Atunci am randament.. De ce nu pot sa invat si eu dupa`amiaza..ca tot omu`? Nuuuu, draga..eu tre`sa fiu cu curu`in sus. Partea buna e ca stau destul de bine la romana si geografie, trebuie sa ma lupt doar cu istoria, care mi se pare foarte, foarte grea.

Dupa ce ca stau pana tarziu sa invat, dimineata neaparat trebuie sa ma trezeasca cineva sau ceva. Daca dau telefonul pe silent, atunci suna fixul si daca scot fixul din priza, suna telefonul meu. Sau se trezesc vecinii sa dea gauri in pereti. In fiecare zi tre`sa fie ceva. De exemplu, astazi erau niste tipi care montau garduri si dadeau gauri in asfalt cu chestie d`aia..nu stiu cum se numeste. Da`intelegeti voi. Reusesc sa`i ignor p`aia..suna fixul. Ca de obicei, mama:

„Biencuta..ai mancat,mami?

Nu,mama. Dorm.

Ce faci? Dormi?
Da, dorm.

La ora asta dormi? De ce?

Pentru ca mi`e somn.

Nu vezi cat e ceasul? Ia du`te si ia`ti ceva si mananca!

Ma n`auzi ca dorm?

E tarziu,mami..pana la cat ai de gand sa mai dormi?

Hai ma lasa`ma sa dorm. Pa.”

Si i`am inchis..ca prea ma enerveaza uneori. Aaa..da. Era 10 dimineata.

Pentru ca aici nu pot sa ma odihnesc, ma mut pentru cateva zile la matusa. Cu ocazia asta..am si mai mult timp sa invat. Probabil maine plec si revin..peste cateva zile.

Si ca sa nu uit. Pentru ca maine e 18 iunie, trebuie neaparat sa`i spun „La multi ani!” Deliei. Sa ai parte de zile cat mai frumoase si de impliniri pe toate planurile. Oamenii vin si pleaca din viata ta, dar stii ca pe mine ma ai intotdeauna. Prieteni de ocazie are oricine, dar tu imi esti alaturi cam de..7 ani? Sper ca am calculat bine. Sa nu te schimbi niciodata, indiferent de imprejurari sau de asteptarile celorlalti.  Love you , D.

Something special

Uite o chestie care ma face sa zambesc: acum cateva zile am dat peste blogul unui baiat. Initial furioasa, am vrut sa`i zic vreo doua pentru ca spusese ceva urat referitor la o activitate la care am participat amandoi: acea parada a Europei. Era nemultumit de faptul ca juriul nu a fost corect in totalitate. Ii dau dreptate, dar scrisese si o alta chestie care mie mi s`a parut ciudata si nu am putut sa ma abtin sa`mi spun parerea. Initial am crezut ca e putin cam plin de el [nu stiu daca ti`am spus asta], dar mi`a dovedit ca e o persoana foarte sociabila si inteligenta..cu care pot purta o discutie. Si chiar imi face placere.

Sa vorbesc cu el e ca si cum as vorbi cu mine insami, in sensul ca avem cam aceleasi pareri si detestam aceleasi lucruri. Mi se pare ciudat caracterul oamenilor. Cu unii vorbesc de cateva zile si deja simt ca`i stiu de mult timp, dar pe altii nu ajung sa`i cunosc nici dupa cativa ani.

Deja si`a scris numele pe lista prietenilor mei. Apreciez faptul ca deja are incredere in mine sa`mi povesteasca multe lucruri. Si sper ca nu si`o va pierde.

Oricand ai nevoie, te pot ajuta cu sfaturi referitoare la ce vor cu adevarat fetele. Dar nu stiu cat de mult ti`ar folosi, pentru ca o ecuatie in care este implicata o fata are intotdeauna mai multe interpretari. Ma faci sa ma simt mai optimista pentru faptul ca`mi descoperi calitatile si`mi ignori defectele.

Multumesc, bai! Cred ca toate astea au sunat siropos si sensibil, nu? Pai macar din cand in cand sa`mi arat partea sensibila, pentru ca in rest stii ca nu prea`mi pasa.