Daca ti`e teama de ceva, stai linistit. Pana la urma se va intampla.

Stiam ca voi avea o zi urata la Pitesti..dar nu mi`am imaginat ca va fi atat de groaznica. Toate au mers pe dos.Incepand cu trezitul de dimineata si drumul obositor. Facultatea ma`tii! Am fost desteapta rau si am optat sa stau ceva timp la camin, gen cateva luni..pana gasim un apartament ok. Si am aflat ieri ca suntem obligate sa platim si masa. Camera aia e dezastru..nu stiu cum o sa rezist cateva saptamani acolo. Plus ca nu am nici frigider, aragaz..in fine, ceva pentru pastrat/ pregatit mancare. Ca sa poata ei sa ne oblige sa platim pentru masa. Am vb cu ai mei si mi`au zis ca ma mut. De azi am inceput sa dau telefoane sa caut apartament. Ca n`am chef sa dau 3 milioane si jumatate pe luna, ceea ce inseamna camin 140 de lei plus 160 de lei pentru o masa la caminu`lu`dracu`. Plus 50 de lei pt laptop..plussss..multe altele.

Pentru asta vreau sa ii multumesc prietenei mele, Gabi…care m`a ajutat atat sa caut apartament si s`a implicat enorm pentru mine. Am intalnit`o prin intermediul blogului, apropo. Stiu ca citeste mereu si ii sunt recunoscatoare pentru ca ma sprijina in perioada asta. Ea si mister Hellboy au fost singurii care au reusit sa ma puna pe picioare ieri. Cand m`a imbratisat..toata oboseala a disparut si am prins un pic de curaj sa trec peste toate problemele astea..

In concluzie, sa ma f*t in facultatea lor! Ca nimic nu mai merge cum trebuie in tara asta.. M`am intors acasa..ma duc acolo duminica si..Dumnezeu cu mila!

Ca sa fac o paranteza, azi e ziua de nastere a mamei mele si vreau sa ii spun: La multi ani! Desi nu imi citeste blogul. De luni de zile ma roaga sa ii arat si ei ce scriu, ca ma tot aude vorbind de el. Inca ma mai gandesc la varianta asta, dar oricat de super ar fi ea..e mama.

Si totusi..ce e copilaria?

O zi frumoasa de august. Si calduroasa, pot adauga. Am fost in oras si m`am topit de cald..si leneveam in pat rasfoind cateva reviste mai vechi pe care le aveam prin biblioteca. Si mancam prune, de cand m`am trezit mi`a fost pofta si am cumparat mai devreme.

La un moment dat..imi ramane mancarea in gat si ma inec. De ce? Am citit ceva care m`a uimit.

Deci..revista avea si o rubrica de sfaturi, la care scriau cei care aveau nevoie de o parere si chestii d`astea. Si iata ce am descoperit:

„Cele mai bune prietene ale mele are au 14 si 15 ani au facut deja sex cu baieti de pe la 10 ani. Din moment ce nu sunt pregatita pentru o relatie, ele mi`au zis ca cel mai bine ar fi sa incerc sa ma masturbez si in acest fel ma voi obisnui cu sexul. Alta fata, care este atrasa de fete, mi`a spus sa incerc sa fac sex cu fete. Eu cred ca mai bine as face sex cu fetele deoarece in fete am mai multa incredere” [Alexa, 11 ani]

Pai sa ma scuzati..eu la 10 ani ma jucam cu papusile in spatele blocului si citeam povesti. Nu faceam sex. Cu atat mai putin..nu ma gandeam la relatii cu persoane de acelasi sex.

Deci..e posibil asa ceva? La 10 ani, fetele alea nu aveau nici menstruatie. De`abia incepusera sa se dezvolte..si lor le statea gandul la sex.

Chiar in halul asta au ajuns copiii din ziua de azi? De fapt..mai au copilarie? Au cu totul alte conceptii si preocupari decat ma asteptam. Vor cu disperare sa experimenteze, sa descopere chestii noi, chiar si in domeniul sexului. Modul in care se aranjeaza e prea putin deranjant in comparattie cu preocuparile pe care le au.

Totusi..mai exista copii, in adevaratul sens al cuvantului? Ceea ce ma fascina pe mine la ei..era inocenta si lipsa problemelor..dar au cam disparut. Pacat! Habar n`au ce pierd..nu stiu ce este copilaria pe care am trait`o noi..si de care fiecare adolescent sau chiar adult isi aminteste cu drag.

`Cause I`m able to be honest.

Ehh..buna dimineata. Stiu ca teoretic nu mai e dimineata, da`a fost prea mare lenea ca sa ma ridic din pat. Ma doare si burta, plus genunchiul. M`am accidentat ieri la strand.

M`am trezit din senin, am crezut ca e cutremur. Se zguduiau ferestrele si usile. Da`erau doar vecinii care daramau peretii. Astazi trebuia sa plec, da`din anumite motive am lasat`o pe saptamana viitoare. Deci tot plec.

Probabil ca pare un cliseu..dar eu nu suport sa`mi spuna cineva ce sa fac. Si cum sa fac. Sau sa incerce sa ma faca  sa fiu altfel. Nu e vorba ca am ambitie, da`lasa`ma, frate sa gresesc eu. Macar sa stiu ca e din vina mea si apoi sa`ti dau dreptate. Si dup`aia sa invat din greselile mele.

Ma simt presata din toate partile, criticata si blamata. Partea buna e ca nu prea tin seama de ceilalti, partea proasta e ca ma enervez. Cert e ca vreau sa plec curand, m`am obisnuit sa`mi petrec vacanta in ritm accelerat. Probabil nu`s obisnuita cu starea asta de liniste.

Deci gata! Asta trebuia sa fie un articol cu idei clare si concise. Si eu ce`am facut? Am insirat prostie dupa prostie..Sper ca e doar o zi d`aia proasta.

Adesea sunt intrebata: de ce „imperfect girl”? Uite..pentru zilele astea in care nu reusesc sa leg doua cuvinte inteligente si pe care nu ma obosesc sa le maschez. Ce rost ar avea sa tin cu dintii de aparente? Pentru sentimentele astea de om sensibil si vulnerabil care apar uneori. Pentru ca uneori chiar sunt impiedicata si aiurita si nu`mi pasa ca altii vad si partea asta a mea. Pentru ca sunt impulsiva si poate mult prea sincera si directa. Pentru ca am doua sentimente in mine care se anuleaza reciproc si nu mai ramane nimic.

Pentru ca am postat articolul asta, desi nu`s multumita de el.Chiar si pentru toate lucrurile pe care le spun acum si n`au logica sau par tampite. Uneori chiar nu stiu cum sa ma exprim sau sa ma fac inteleasa..Nu imi e rusine sa renunt la aparente si sa imi expun defectele. Si ele sunt o parte din mine. Cum ar fi daca as avea doar calitati, nu si defecte?

Azi nu vreau nimic. Si nici nu ofer.

La ora asta ar cam trebui sa dorm, avand in vedere ca maine dimineata am examen. Ultimul, din fericire. Deja m`am obisnuit..nu mai sunt asa incordata. Parca am mai multa incredere. Maine o sa va prezint cateva perle si chestii amuzante de la bac. Le`as scrie de acu`dar poate se mai intampla maine ceva funny si stric farmecul.

Ahh..iar am tendinta sa aberez, sa scriu despre multe chestii care se aduna, sa ma descarc aici..da`unele chestii nu se schimba, oricat de mult m`as plange eu. Si daca ma plang..rezolv ceva? Mai bine iau atitudine si fac ceva sa schimb..

Frate..eu nu suport sa mi se spuna ce sa fac. Si nu apartin nimanui. Nu pot..chiar nu pot sa fiu tipul de om care face ceea ce i se spune. Si nici nu m`as izola intr`un glob de sticla, sa fiu izolata de restul. Comunic, ma distrez, socializez..ar fi pacat sa n`o fac,nu?

Nu mai stiu sa`mi exteriorizez sentimentele. Imi pasa, stii ca imi pasa…doar ca am uitat cum e sa fiu deschisa in totalitate. Si parca o doza de intimitate nu strica niciodata. Consider ca faptele conteaza mai mult decat niste cuvinte pe care ti le arunc in fata atunci cand ma scoti din sarite.

In perioada asta..ma enerveaza toate. Nu suport ca ploua asa mult, imi sare imediat cand insista mama sa mananc, de parca numai pentru asta traiesc. Ma enerveaza vecinii care muta mobila si asculta muzica in timp ce eu invat. Detest sa dau explicatii pentru tot ce fac. Ma scoate din sarite ca uneori tre`sa fiu „aia buna”, care tre`sa ii ajute pe toti, cand eu am chef sa`mi bag picioarele.. Nu ii suport pe aia are se cred destepti. Urasc oamenii indecisi, care habar n`au ce vor si isi schimba din senin atitudinea. Nu`mi place sa fiu cocolostita, protejata ca un copil de 3 ani, nu suport miorlaielile altora. Ma enerveaza sa stiu ca toti au incredere in mine si asteptari foarte mari..chestia asta ma preseaza. Da`ce conteaza ce asteapta altii de la mine? Conteaza doar sa fiu eu multumita!

Pentru ca sunt fata

M`am intors acasa. Am plecat sa invat si sa ma linistesc, dar m`am intors data peste cap. In sensul ca am atatea chestii in minte, se amesteca, mi`e dor, mi`e frica, ma simt incapabila si totusi..simt ca am castigat. Sau am pierdut? Nici eu nu stiu, ramane de vazut.

Ma simt altfel, parca nu mai am aceleasi perspective. Ma intreb cum am ajuns sa ma schimb asa, care au fost cauzele si mai ales..in ce moment s`a produs asta? Simt ca sperantele si dorintele mele au inceput sa`si piarda culoarea..probabil e doar o chestie trecatoare, din cauza ca am o perioada incordata. As vrea ca totul sa treaca mai repede, sa`mi dau si eu seama ce vreau si ce simt.

Nu pricep..de ce ma simt atat de ciudat cand ma intorc acasa dupa cateva zile petrecute altundeva? Simt ca imi lipseste ceva. Acel „ceva” care m`ar putea completa si m`ar face sa ma simt in largul meu.

De exemplu, acum sunt nervoasa la nivel maxim. Nu suport nimic in jurul meu, daca stau sa ma gandesc mai bine..probabil nici pe mine nu ma suport. Poate e din cauza chestiei pe care o avem noi, fetele..SPM. Ar fi bine sa fie asta cauza, ar insemna ca peste cateva zile sa revin la normal. Sper.

Spiritul de turma

Ati remarcat fenomenul care a pus stapanire peste toata societatea asta in care traim? Spiritul de turma, frate..conceptia aia care ne indeamna sa luam exemplu de la cel de langa noi. Adica sa`l copiem ca niste creaturi fara pic de creier. Pai da..ca e trendy. Pot eu sa impiedic acest minunat fenomen sa se extinda?

Cum sa ma duc eu sa le zic oilor ca sunt decat niste imitatii ieftine si ca trebuie sa depaseasca starea de niste biete marionete?

In ziua de astazi..anumite chestii devin absolut indispensabile si imposibil de evitat pentru simplul motiv ca toata lumea are sau face asa ceva. Hai sa dau un exemplu. Isteria Avatar. Film 3D, mare smecherie. Asa..si? Eu nu l`am vazut si nu vreau sa`l vad. Nu sunt genul care face un anumit lucru doar pentru ca e „in trend”. Nu`mi place, frate..si nicio „moda” nu ma poate determina sa fac ceva ce nu vreau. Clar?

Ne sperie faptul ca am putea fi marginalizati pentru faptul ca nu posedam aceleasi lucruri ca cei din jurul nostru. Telefon cu touch`screen, accesorii, imbracaminte, hobby`uri..nu pot lipsi din viata cuiva. E ceva gen..n`ai telefon d`ala, pentru ce mai traiesti? Hai, frate..mi se rupe de tendinta asta de a fi niste oi, cu aceleasi trasaturi si pareri. Pot fi catalogata drept nesimtita, ciudata..cum vreti voi. Ideea e ca nu`mi pasa.

Si totul porneste de la un singur specimen, care descopera el ceva care i se pare important si imediat incepe sa faca public acest lucru si sa`i determine pe ceilalti sa`i ia exemplul. Sau daca zice o chestie aparent inteligenta, evident ca o raspandeste, ajungand sa fie preluata de altii..care nu`i contesta valoarea de adevar..ca deh..toata lumea stie ca asa e. Si daca unu`e un pic mai inteligent si indrazneste sa`i contrazica pe restul, pai incepe al treilea razboi mondial. Si saracu`tace si trece in banca lui..e singur impotriva tuturor.

Dupa parerea mea, spiritul asta de turma poate fi remarcat la fetele din ziua de azi. Cel putin eu in domeniul asta il remarc cel mai bine, doar sunt pe teren propriu.

De unde sa incep? Colantii. Toate duduile poarta asa ceva, ca sunt „pe trend”. Nu conteaza ca sunt prea slabe sau extrem de grase..ele trebuie sa poarte colanti. Nu e asa ca baietii si`au dorit intotdeauna sa vada celulita si grasime? Sau doar doua betisoare? Siiiiigur ca da! Poate cineva sa ma contrazica? Camasi si tricouri cu imprimeuri. N`ai asa ceva, aproape ca nu existi. Intr`o turma de oi albe..oaia neagra, care nu arata conform regulilor, iese in evidenta si este marginalizata. Baietilor poate li se par doar niste prostii..dar ei habar n`au cata rautate si barfa exista in lumea noastra. Numai noi suntem capabile sa fim atat de nesimtite incat sa criticam  la sange pe cineva care nu se incadreaza in regulile noastre.

Astazi dupa ore am fost in oras si`am vazut in jur de 10`12 fete cu geanta identica. Roz cu niste fundite albe, parca de la Avon. La un moment dat deja ma enevasem, imi doream enorm de mult sa ma duc la una sa`i spun: „Bai fata..tu n`ai mai vazut ca in jurul tau sunt inca 3 maimute care au geanta identica?” Nu, eu n`am geanta d`aia. Si nici nu intentionez sa`mi cumpar.

Deja ma enervasem..de ce toata lumea se ambitioneaza sa fie la fel ca restul? De ce nu avem curajul sa iesim din anonimat? Ne multumim sa fim o turma de creaturi care arata si gandesc la fel.. Ar trebui sa ne bagam picioarele in tot, sa nu ne supunem regulilor, sa depasim stadiul imitiatiei..si la dracu`..sa nu mai fim niste oi fara personalitate!

Doar o luna si gata

Mai e o luna si termin liceul. Astazi m`a apucat nostalgia, am rememorat ultimii patru ani. Mi`am amintit de tot felul de lucruri frumoase, care imi vor ramane intiparite intotdeauna in memorie. Anii in care m`am bucurat de viata, de libertate, in care am legat prietenii si relatii..

Anii in care am trait emotiile tezelor. In care ma rugam sa nu se deschida catalogul la pagina mea, cand trebuia sa ma asculte vreun profesor. Anii in care am invatat atatea lucruri..nu numai referitor la materiile studiate, ci si adevarate lectii de viata.

O sa`mi lipseasca Veronica. Imi e diriginta de 8 ani si m`am obisnuit cu felul ei de a fi, cu ciudateniile si vocabularul ei.

O sa`mi lipseasca si colegii. Chiar si cei cu care n`am schimbat decat cateva cuvinte in cativa ani. Si cei fata de care am pastrat decat o relatie amicala. Si Ionut, care mi`a fost prieten timp de 9 ani. Pacat ca dupa atatia ani de cand ne stim..imi dau seama ca nu`l cunosc deloc. Si fetele mele..nu am cuvinte sa spun cat imi vor lipsi cafeaua de dimineata, discutiile discrete, temele si lucrarile facute la comun.. De asemenea, voi duce dorul zilelor de vineri, pe care le petrecem impreuna

Si profesorii.. Unii au stiut sa ne castige respectul prin autoritate, altii prin apropiere si toleranta, iar altii..chiar deloc. O sa`mi amintesc mersul si gesturile profei de engleza, ticurile verbale ale Veronicai, eforturile disperate de a se impune ale profeide religie. Saraca..si degeaba tipa la noi si le ameninta ca ne scade nota la purtare. Niciodata nu ne`a sanctionat.  Profa de franceza are un caracter deschis, spunea direct ce o deranja si adesea ne ia la misto. As putea caracterza fiecare profesor in parte, fiecare a capatat un loc in sufletul meu si de la fiecare am invatat o lectie. Unii mi`au servit drept exemple pozitive si altii..exemple negative. In clasa a noua aveam o profesoara de mate ciudata rau. Nu stiu cum fiinta aia are dreptul sa profeseze, isi supunea elevii la adevarate torturi. M`am plimbat cu ambulanta din cauza ei. Era ciudata, obsedata de propriile obiceiuri si traia cam cu 50 de ani in urma. Scadea puncte la teme din cauza ca nu`i placea coperta caietului. Daca seara ne vedea ca ne plimbam, a doua zi ne scotea la tabla si ne reprosa ca am stat pe strada in loc sa invatam. Imi amintesc ca Annie purta intr`o zi un tricou pe care erau imprimate cateva texte in limba engleza. Si i`a ridicat in picioare pe cei care aveam media 10 la engleza, ca sa traducem. Ma numaram si eu printre ei. Fiinta asta a fost un cosmar. Si e ciudat..pentru ca are un zambet asa cald si o infatisare de bunica, vesela si primitoare. Asta pana deschide gura. Vreau sa fiu profesoara, probabil am mai spus. Niciodata nu o sa`mi tratez elevii urat. O sa ii respect, pentru ca numai asa voi castiga respectul lor. Stiu ca asa e. Am invatat de la cei mai buni si la randul meu, vreau sa aplic lectiile invatate in liceu. Pentru ca multi profesori uita ca si ei au fost candva elevi..

Iar m`am intins si`am vorbit prea mult despre profesori. Cred ca mi s`a pus pata sa devin profesoara. Si parca vad ca dupa un an sau doi o sa mi se faca scarba de sistemul de invatamant si de salariul aproape inexistent..

Totusi..nu voi uita niciodata anii de liceu si uneori voi zambi atunci cand imi voi aminti de intamplarile frumoase care acum sunt asa vii, dar care peste putin timp vor parea asa indepartate..

So what you see is what you get, a girl with no regrets.

Azi am avut lucrare la romana. Din nou. In timp ce scriam, m`am gandit din senin la blog.Cre`ca Veronica m`a inspirat. Ma gandeam la cat am evoluat datorita lui. Am recitit primele posturi..si observ o mare diferenta ele si posturile recente din punct de vedere al exprimarii, dar si al subiectelor discutate, daca le pot spune asa. De fapt..sunt doar chestii care`mi vin mie in minte si simt nevoia sa le dezvolt undeva. La inceput aveam grija la ceea ce spuneam, la modul cum spuneam..acum am devrenit total indiferenta. Scriu ce vreau, cand vreau, despre ce vreau.

De cand am blogul, am devenit mult mai directa si mai tupeista, in sensul ca daca ma deranjeaza ceva sau cineva nu pot sa tac. Trebuie sa fac macar o remarca ironica sau sa bat vreun apropo..trebuie sa zic ceva, orice. Ca altfel mor. M`am obisnuit sa ma descarc, sa spun tot ce nu`mi convine. Inainte..eram mai tacuta, mai slaba, ma lasam calcata in picioare, renuntam usor la propriile pareri in favoarea parerilor altora. Acu`nu mai e la fel. Si imi dau o nota de 10 pentru ca am reusit sa depasesc acea etapa.

Mi se rupe de felul in care ma vad ceilalti. Stiu si eu ca am unele defecte. Asa..si? Cu totii avem. Ma pedepseam foarte rau inainte pentru faptul ca nu`mi mergeau toate snur, aveam asteptari foarte mari de la mine insami. Acum mi`am dat seama ca`s om, nu robot..si e logic sa nu reusesc tot ceea ce`mi propun. Intr`adevar..nu`s cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta..nici ce mai vreti voi. Nu`mi mai pasa. Sunt asa cum sunt, sunt pur si simplu eu. Si asta e de ajuns.

Consider ca m`am schimbat destul de mult in ultimele luni. Am gasit puterea sa ma ridic, sa`mi revin si sa privesc inainte. Si zau daca imi mai pasa de ceva. Nu`mi pasa de chestiile care m`au lovit, pentru ca intr`un fel m`au ajutat sa am ambitie. Si probabil daca nu s`ar fi intamplat..as fi fost in continuare slaba si lipsita de initiativa.

M`a ajutat enorm faptul ca m`am descarcat aici, mi`am „scuipat veninul” sau m`am jelit.. Da, uneori am plans, nu mi`e rusine sa recunosc. Pot fi si sensibila. Desi unele zile sunt extrem de aglomerate, tot gasesc macar zece minute sa scriu cateva chestii..

Unii mi`au reprosat ca am cazut in extrema cealalta, adica am devenit mult prea rautacioasa. Si acu`..ca sa fiu si nesimtita, afirm ca prefer sa fiu injurata datorita faptului ca sunt prea rea, decat sa se rada de mine, daca as fi o fraiera fara personalitate. Evident ca sunt rautacioasa si ironica doar cu cei care merita, celor care imi sunt dragi nu as putea sa le adresez cuvinte urate. Familia si prietenii ocupa cea mai mare parte a sufletului meu, pentru ei as face orice. [Va iubesc,ma!] Pentru ca ei ma accepta si cand sunt nervoasa si spun lucruri urate. Si mai ales..stiu sa vada dincolo de aparente.

Nu stiu de ce am spus toate lucrurile astea..probabil pentru ca simteam nevoia sa fac o comparatie intre trecut si prezent. Intr`adevar..si trecutul avea anumite aspecte pozitive..eram fericita..in ciuda faptului ca aveam un caracter slab. Acum sunt mai realista, parca nu mai stiu sa ma bucur din tot sufletul, nu mai am atata incredere in oameni..nu`mi mai fac planuri. Si consider ca e mult mai bine asa..pentru ca cel care nu are asteptari extraordinare de la viata, nu va fi niciodata dezamagit.

Be my bad`boy, be my weekend lover. Or not!

Incep sa cred ca noi, fetele..suntem sadice. In sensul ca ne place sa suferim. Si aici ma refer la capitolul baieti. De ce pana mea suntem atrase mai mult de unu`care e nesimtit si indiferent..si un tip cu un caracter mai linistit si dulce..ne plictiseste?

Tin sa remarc ca aici nu fac referire la mine sau la cineva cunoscut. Vorbesc la modul general..pentru ca am vazut ca asa stau lucurile. Baietii sinceri si dulci pierd teren in fata cocalarilor si a nesimtitilor. De ce oare?
Preferam unu`care ne minte si ne trateaza urat..decat un baiat care ne aduce flori si ne trateaza cu manusi? Oare?

Aici e vorba si de psihologie..adica ne dorim mai mult sa obtinem afectiunea unui tip dur, sa`l castigam prin eforturi, pentru a avea satisfactie. Un tip de treaba il gasim de`a gata..si poate ni se pare ca l`am obtinut prea usor. Nu stiu exact, nu`s foarte in masura sa discut aici psiholigie, doar imi spun parerea.

Unele stau si sufera ca proastele pentru ca el, Fat`Frumos a plecat cine stie unde la miezul noptii, nu pot adormi de ingrijorare. Accepta apelative gen „fa”, jigniri sau chiar injuraturi. Uneori cer explicatii, alteori fac crize de isterie. Usurel, mami..ca nu esti maritata cu el. Deocamdata face ce vrea.

Baiatul cuminte prefera sa`si petreaca timpul cu iubita decat in vreo discoteca sau sa mearga impreuna. E intotdeauna atent, ii aduce flori, ii trimite in fiecare dimineata un sms in care ii spune cat de mult o iubeste. E foarte dedicat prietenei si are grija sa o faca fericita. E genul increzator si niciodata nu ar fi infidel. Relatia cu el este caracterizata de stabilitate si romantism.

Baiatul rau trateaza fetele ca pe niste obiecte. Pentru el niciodata nu e de ajuns o singura prietena, merge pe principiul „Cu cat am mai multe, cu atat mai bine”. Se conduce dupa parerile baietilor din gasca, de care nu se desparte aproape niciodata. E genul independent si de obicei vocabularul sau nu e foarte curat. Obisnuieste sa insele si sa minte cu nonsalanta. Rareori este afectuos si dulce, asta in caz ca nu are un anumit scop. Relatia cu el aduce satisfactii..k deh, duduia a reusit sa puna pana pe un baiat dificil, pe care multe si`l doresc, dar nu ofera niciodata stabilitate. Chiar maine o poate parasi pe „pisi” a lui si a doua zi sa`si gaseasca alta.

Intr`adevar..alaturi de un baiat rau esti mereu in priza, nu intervine rutina..dar chiar merita sacrificiul? Adica..atatia nervi, poate si lacrimi..zile in care te simti inutila si incapabila..pentru un asemenea specimen? In unele cazuri..baiatul rau se poate schimba, poate deveni sincer si fidel..dar, hai sa fim seriosi..chestii d`astea se intampla mai mult in filme.

Concluzia mea e ca daca nu vrem ceva serios..o relatie cu acel baiat fustangiu care ne fascineaza..e in regula. Dar nu trebuie sa se depaseasca anumite limite. Daca vrem stalilitate, iubire si romantism..ar trebui sa cautam un baiat linistit si atent.

Si totusi..nu pot sa ma abtin. Orice am alege, in primul caz ar lipsi gesturile romantice, care ne fac pe noi atat de fericire, iar din al doilea ar lipsi acea pasiune, nici nu stiu cum sa`i spun. Dar sper ca intelegeti voi la ce ma refer. Adica vreau sa spun ca ar putea interveni rutina..

Concluzia la care am ajus este ca din combinatia dintre aceste doua tipuri de baieti..ar rezulta baiatul ideal..la care fiecare din noi viseaza. S`ar putea face experimente pentru ca acest lucru sa fie posibil?

Framantari la miezul noptii..

E miezul noptii..si am o stare foarte ciudata..mi se pare ca totul e gresit si incomplet. Da, asta e cuvantul care se potriveste cel mai bine – incomplet. Adica simt ca`mi lipseste ceva.

Am analizat toate aspectele vietii mele si aparent, totul e in regula: la scoala ma descurc perfect, cu ai mei nu ma mai cert, am un prieten care ma iubeste enorm de mult, prietenii imi sunt alaturi. Si totusi..ce nu`mi ajunge? Ce mai vreau? Ce`mi mai trebuie? De ce am sentimentul asta..ca ceva e incomplet?

De ce eu? De ce asa? De ce imi pun atatea intrebari? Si mai ales..de ce nu`s capabila sa gasesc raspunsurile?

Ma framant de atata timp sa`mi dau seama ce e acel lucru care`mi lipseste..sa incerc sa il gasesc. Fara rezultate,insa. Nu am nici cea mai mica banuiala.. Pana imi voi da seama, daca asta se va intampla..trebuie sa suport starea asta de incertitudine.

Partea proasta..e ca sunt afectate si alte persoane..carora le e greu sa ma vada asa. Si incearca sa ma faca sa`mi revin. Degeaba. Ideea e ca totul depinde de mine..trebuie sa depasesc singura etapa asta. Nu`mi place sa astept sprijin de la altii. Puterea trebuie sa vina de la mine..

Si nu stiu de ce am ramas sa scriu..poate ma descarc si voi reusi sa dorm mai bine. Slabe sanse insa..

Pentru tine, cel care imi esti alaturi mereu..imi pare rau pentru situatia asta. Imi pare rau pentru ca nu sunt mereu asa cum trebuie. Imi pare rau pentru ca sunt atat de rea si ironica uneori. Imi pare rau pentru ca te ranesc. Imi pare rau..pentru tot raul provocat.

Gandacel`..stiu ca acum esti langa mine. Dar nu pot..pur si simplu nu pot. Nu stiu ce sa spun sau cum. Pur si simplu..nu gasesc posibilitatea sa ma exteriorizez..desi stii ca as vrea. Pentru ca tu ma intelegi mereu, pot plange pe umarul tau linistita..tu ma ajuti fara sa fie nevoie de cuvinte..

As vrea tare mult sa scap de ingrijorarea asta cat mai repede..sa`mi dau seama ce dracu`imi lipseste..si sa`mi revin. Ce mai vreau,ma? Nu am destule chestii pentru care trebuie sa ma consider norocoasa? Ce nu`mi ajunge?

Probabil am scris numai prostii..dar simteam nevoia sa ma descarc. Maine va fi mai bine. Sunt sigura de asta. Nu ma poate pune la pamant o zi proasta. Deci..acum nu e totul perfect..dar o sa fie!