Well..cam asa sunt eu: ipocrita. Dupa spusele unora, care au afirmat ca posed aceasta „calitate”. Surprinzator, nu resping aceasta acuzatie, pentru ca uneori ma port intr`un mod mai putin onest. Dar nu ma pot abtine sa intreb: oare nu suntem toti putin ipocriti? Le zambim celor din jur, ii asiguram ca totul e ok, ne prefacem amabili. Uneori din dorinta de a nu rani, alteori pentru a fi lasati in pace sau pentru a obtine anumite avantaje. Ipocrizia ne caracterizeaza pe toti, a devenit o modalitate de socializare, un mijloc de a ne atinge scopul. Si ne perfectionam luand lectii de la ceilalti, care ne arata cat de priceputi sunt in arta disimularii. Deci cum ma puteti acuza ca`s ipocrita, cand de la voi am invatat asta? Cred ca acest joc de`a „care e mai priceput” il jucam cu totii..
Societate actuala manipuleaza masele de oameni, le promite o viata mai buna, lasa impresia ca ii pasa. Asta nu e ipocrizie? Si nici nu poate fi scuzata, pentru ca intentiile nu sunt deloc onorabile.
Dupa cum am mai spus, prefer sa fiu blamata pentru faptul ca sunt ipocrita si rea, decat sa fiu luata peste picior si umilita pentru ca sunt slaba si fraiera. Mai bine blamata, decat umilita.
Acum nu incerc sa ma scuz, pentru ca „cine se scuza, se acuza”. Vreau doar sa evidentiez faptul ca in lumea asta toti suntem ipocriti, intr`un fel sau altul. Nu exista persoana sincera in totalitate. Si cu sinceritatea asta..e la fel de greu. Daca esti sincer, nu e bine, ca cica esti prea direct, daca eviti sa spui cateva chestii, iar nu e bine, ca esti fals. Macar stim sigur ce vrem sa auzim de la ceilalti? Adevarul ne raneste, ipocrizia ne dezgusta. Nu cred ca exista o cale de mijloc. Dau daca exista, e imposibil sa fim mereu neutri.
Sunt atatea tipe care se prefac ca tin la prietenul lor, din interes si isi fac de cap cu altii, pe ascuns. Asta nu e ipocrizie? Atatea dudui se proclama „best friends”, sunt nedespartite, dar pe ascuns se invidiaza si se detesta reciproc pe baza unor motive cel putin ciudate. Atitudinea asta cum se numeste? Eu de ce`s ipocrita? Poate pentru ca nu le spun unora in fata cat de imbecili sunt, ii las sa`si dea seama singuri, nu`mi place sa`mi bat capul inutil. Sau poate pentru ca, din politete salut o persoana care nu mi`e foarte simpatica. Nu e obligatoriu ca toate persoanele pe care le cunosc sa`mi fie simpatice. Si totusi..vreau sa fiu in relatii bune cu toata lumea..macar in stadiul de salut. Nu vreau sa jignesc. Prefer sa adopt o atitudine politicoasa si indiferenta. Acum cica se numeste ipocrizie. Dar daca..totusi..persoana respectiva exagereaza, evident ca`i spun direct cat de proasta e. Fiecare om are o limita.
Ideea de „perfect person”, un om bun la suflet, saritor este preluata din basme. Sa fim seriosi..chiar credeti in chestia asta?
Dar cred ca sunt mai putin ipocrita decat altii, pentru simplul fapt ca am putut sa recunosc chestiile astea, sa afirm ca nu`s perfecta, dimpotriva, am o multume de chestii de care nu`s mandra, dar pe care incerc sa le corectez. Insa nu ma consider o persoana inculta, fara demnitate, asa cum am fost „caracterizata”. Mai jalnici decat mine sunt cei care fac un scop din a`i juca pe degete pe cei din jur. Ipocrit e cel care se crede perfect, pentru ca face cel mai grav lucru..se minte pe sine insusi. Eu macar imi respect prietenii, sunt persoane de care nu ma ascund niciodata, sunt onesta in totalitate fata de prietenii in adevaratul sens al cuvantului. De exemplu, pe Andreea sau pe Delia nu le`as minti niciodata, chiar si cu scopul de a le proteja, pentru ca ele merita respect.
Drept concluzie..nu stiu ce sa zic. Probabil voi primi multe critici, poate si jigniri..pentru lucrurile pe care le`am scris. Cu siguranta cei care vor citi..nu ma vor aproba. Dar asta e parerea mea..chestia asta cu ipocrizia ma framanta de cateva ore..si trebuia sa spun ce simt.