Oficial..e toamna.

Oficial..asta este prima zi de toamna, 1 septembrie. Si sincer..chiar se simte ca e toamna. Bate vantul, e friiiiig si banuiesc ca va ploua mai tarziu.

Si s`a dus vara.. Pot afirma cu incredere ca asta a fost cea mai frumoasa din toate verile pe care le`am trait. Am profitat din plin de fiecare zi, am plecat prin diferite locuri, m`am distrat, m`am indragostit, m`am bronzat, etc.

In curand incepe scoala. Si pentru prima data, nu ma mai duc..De obicei ma intalneam cu fetele in curtea scolii, vorbeam cu diri si apoi mergeam direct sa bem o cafea si sa povestim ce`am mai facut in vacanta.

Anu`asta stau ceva in plus acasa. Si la inceputul lui octombrie ma voi duce la facultate cu emotii la fel de mari ca in clasa intai.. Dar macar voi fi departe.

Pitesti, a piece of me.

Daca ziceam zilele trecute ca sunt obosita..azi am atins punctul culminant. Am plecat la Pitesti de dimineata si m`am intorc un pic mai devreme. Si`am avut o zi plina: m`am inscris la facultate, am fost la cumparaturi si la film, ne`am plimbat, i`am aratat Mirelei orasul.. Dar pot sa spun ca m`am simtit perfect..Pitesti e orasul meu de suflet. Acum e si mai bine..pentru ca peste vreo doua luni ma mut acolo.

Toti ma blameaza pentru ca nu m`am dus la Bucuresti. Frate..da`ce e acolo? Tara Minunilor? Imi garanteaza cineva ca acolo imi gasesc un job bine platit imediat dupa ce termin facultatea? Sau ca m`as descurca mai bine? Toti s`au axat pe Bucuresti..au foarte mari asteptari si peste vreo 2`3 ani ce vor face? Se intorc acasa, la mami si la tati..cu coada intre picioare? Ma rog..nu generalizez..dar m`am saturat sa fiu luata peste picior ca nu m`am dus „la capitala”. Eu in Pitesti vreau si punct.

Sunt ataaaat de obosita. Si in camera e foarte cald. M`am gandit sa deschid fereastra..dar pe banca din fata scarii sunt niste „unii” care asculta manele la telefonul mobil si se lauda cat de „smecheri” sunt ei..incercand sa impresioneze alea 2`3 dudui care au avut curaj sa`si iroseasca timpul cu ei. Asa ca am inchis fereastra.

N`am putut sa ma abtin sa scriu cateva randuri pe blog..dar acu`chiar am nevoie de somn. Asa ca..ma duc sa dorm. Si revin cat mai curand cu alte chestii de`ale mele.

Azi nu vreau nimic. Si nici nu ofer.

La ora asta ar cam trebui sa dorm, avand in vedere ca maine dimineata am examen. Ultimul, din fericire. Deja m`am obisnuit..nu mai sunt asa incordata. Parca am mai multa incredere. Maine o sa va prezint cateva perle si chestii amuzante de la bac. Le`as scrie de acu`dar poate se mai intampla maine ceva funny si stric farmecul.

Ahh..iar am tendinta sa aberez, sa scriu despre multe chestii care se aduna, sa ma descarc aici..da`unele chestii nu se schimba, oricat de mult m`as plange eu. Si daca ma plang..rezolv ceva? Mai bine iau atitudine si fac ceva sa schimb..

Frate..eu nu suport sa mi se spuna ce sa fac. Si nu apartin nimanui. Nu pot..chiar nu pot sa fiu tipul de om care face ceea ce i se spune. Si nici nu m`as izola intr`un glob de sticla, sa fiu izolata de restul. Comunic, ma distrez, socializez..ar fi pacat sa n`o fac,nu?

Nu mai stiu sa`mi exteriorizez sentimentele. Imi pasa, stii ca imi pasa…doar ca am uitat cum e sa fiu deschisa in totalitate. Si parca o doza de intimitate nu strica niciodata. Consider ca faptele conteaza mai mult decat niste cuvinte pe care ti le arunc in fata atunci cand ma scoti din sarite.

In perioada asta..ma enerveaza toate. Nu suport ca ploua asa mult, imi sare imediat cand insista mama sa mananc, de parca numai pentru asta traiesc. Ma enerveaza vecinii care muta mobila si asculta muzica in timp ce eu invat. Detest sa dau explicatii pentru tot ce fac. Ma scoate din sarite ca uneori tre`sa fiu „aia buna”, care tre`sa ii ajute pe toti, cand eu am chef sa`mi bag picioarele.. Nu ii suport pe aia are se cred destepti. Urasc oamenii indecisi, care habar n`au ce vor si isi schimba din senin atitudinea. Nu`mi place sa fiu cocolostita, protejata ca un copil de 3 ani, nu suport miorlaielile altora. Ma enerveaza sa stiu ca toti au incredere in mine si asteptari foarte mari..chestia asta ma preseaza. Da`ce conteaza ce asteapta altii de la mine? Conteaza doar sa fiu eu multumita!

Imi voi aminti mereu..

Gata..s`a terminat liceul. Oficial. Aseara ne`am spus „la revedere” cu lacrimi in ochi. Da, am plans..la un moment dat toti am realizat ca s`a terminat de tot si am inceput sa plangem..ne imbratisam strans, de parca am fi vrut sa lungim acele clipe la infinit. Cu melodia „Ani de liceu” pe fundal..fredonam printre hohote de plans si ciocneam sampanie cu profesorii.

Cat de dor o sa`mi fie de ei..de scoala in care am invatat 12 ani, unde am devenit ceea ce sunt si am invatat ceea ce stiu acum. As mai vrea sa pot prelungi perioada asta inca un pic..sa ii mai am langa mine pe cei care mi`au fost prieteni atatia ani..

Imi propusesem sa nu plang..dar lacrimile au aparut fara sa vreau. Era o priveliste impresionanta, sa vad lacrimi in ochii celor care erau in jurul meu. Imaginea asta o sa`mi ramana in suflet.

In alta ordine de idei..m`am simtit extraordinar de bine. Am dansat pana la epuizare: incaltata sau cu pantofii in mana..nu mai conta. Am baut, am cantat pana m`a durut gatul, a fost perfect. E cea mai frumoasa amintire pe care o voi pastra din anii de liceu.

Am ajuns acasa dimineata, dupa ce am plecat de la restaurant..am continuat la padure si apoi la scoala. Am dormit doar doua ore, sunt obosita, adormita, ma doare capul, dar macar am niste amintiri care`mi vor ramane mereu in suflet.

Un singur lucru mi`a stricat starea de euforie..aparatul cu care facusem cateva sute de poze, s`a furat. Sunt foarte dezamagita, asta e Romania noastra, dar adevaratele imagini care conteaza sunt de care imi voi aminti si peste zece ani.

S`a incheiat o etapa..in curand va incepe alta si trebuie sa ma adaptez..dar o sa`mi fie dor de voi, people! Eu nu va uit, stiti asta.

„Ani de liceu, cu prietenii pe viata

Ani de liceu, ti`i vei aminti mereu.

Ani de liceu, enigmatica prefata

La romanul ce e doar al meu..”

Parada Europei – 9 mai

Ziua asta are mai multe semnificatii: Romania si`a obtinut independenta, dar a fost declarata si ziua Europei.

Si in fiecare an se organizeaza acea parada a liceelor, unde fiecare liceu din judet reprezinta o tara. Noi am avut Franta si am incercat sa scoatem in evidenta cateva lucruri reprezentative pentru aceasta tara. Curtea regala a Frantei, pirati, Revolutia Franceza, Moulin Rouge, dansuri reprezentative, sportivi cunoscuti, parkour, vreo 8 masini..am avut de toate. Si dupa parerea mea..a iesit foarte bine. Evident ca au fost si cateva greseli minore, dar nimeni nu si`a dat seama, pentru ca am reusit sa le mascam.

Am luat locul doi..ceea ce inseamna o saptamana la mare. E foarte ok, si`asa planuiam sa plec la vara, dupa bacalaureat. Oricum..am fost chinuita rau. Afara era frig, tocmai plouase, corsetul ma strangea, picioarele ma dureau pentru ca am stat pe tocuri 4`5 ore. Profa de franceza ma incuraja: „Imagineaza`ti ca iti e cald, ca nu te dor picioarele, ca nu ti`e sete..si zambeste”. Da, multumesc frumos, madame. Nu mai pot de bine.

Cu ocazia paradei..multi imi spun „ amanta” sau „amanta regelui”, pentru ca am fost Diane de Poitiers, o amanta celebra din istoria Frantei. Mi`au zis ca ma prinde rolul si ca nu se stie ce imi rezerva viitorul. Eh..nu se stie, dar nu cred.

Am facut multe poze. As adauga cateva, dar consider ca nu are rost. Pe blog eu doar scriu si cei care citesc vreau sa o faca pentru ca le place ce aberez eu p`aici..nu pentru ca arat intr`un fel anume. Nu vreau sa se inteleaga ca mi`e rusine cu mine. Nu am de ce, dar..aici doar imi exprim gandurile. Prefer sa primesc complimente pentru modul in care gandesc, nu pentru fund sau sani. Lucrul asta m`ar dezamagi, pentru ca suntem oameni, nu piese de decor.

Astazi este ziua de nastere a unui bun prieten. La multi ani, dom`ne si la cat mai multe minore!

Si in final..La multi ani TIE, pentru ca maine este ziua TA. Sa ai parte de toate lucrurile frumoase care exista si intotdeauna sa tii fruntea sus. Pentru ca sunt lucruri pe care nu le pierzi niciodata, indiferent ce s`ar intampla.

Stupid questions

In ultima perioada am scris numai despre lucrurile care ma enerveaza. Probabil pentru ca asta este cea mai buna metoda sa`mi exprim nemultumirea.

Pe ordinea de zi: intrebarile tampite. Intrebari al caror raspuns este evident, dar totusi..oamenii le spun probabil fara sa`si dea seama. Chiar discutam aseara la stadion despre cat de stresante pot fi uneori.

Si am sa dau cateva exemple concrete. Vineri am fost pe la padure cu colegii si din neatentie, am alunecat pe iarba. Si Ionut ma intreaba: ‚Ai cazut?” Nu, vere..examinam iarba mai de aproape.

Urmatoarea chestie mi`a spus`o un prieten. Cand se tunde, toti il intreaba: „Te`ai tuns?” Pai daca in ziua precendenta avea parul mai lung si acum nu il mai are..nu e evident? Valabil si pentru noi, fetele..atunci cand ne schimbam culoarea parului: „Fataaaa..te`ai vopsit?” Daca se vede schimbarea..de ce pana mea mai intrebi?

Da`apogeul il atinge mama. De cate ori vin acasa, ma intreaba: „Biencuta, ai venit?” Nu, mama..inca sunt pe drum. Urmeaza sa ajung in cinci minute.

Nu inteleg rostul acestor intrebari pe care le folosim cu totii si nu au niciun scop. Decat ne enerveaza.

Daca nu mor saptamana asta..nu mor curand. Scoala, repetitii, invatat, alergat..toate astea se aduna si zilele mi se aglomereaza. Atatea repetitii pentru un nenorocit de dans. Si macar de`ar fi ceva complicat. Cativa pasi si niste piruete si cam asta e. De ce e nevoie sa imi toc nervii zilnic? De ce e nevoie sa ma enerveze de fiecare data o fatuca blonda de la a 9a care se crede cea mai mare diva in viata? Imi aduc aminte ca saptamana trecuta am intrat intr`o sala sa facem repetitii. Intra ea, vede ca sala de clasa avea draperii maro si incepe sa se crizeze: „Draperii maroooo! Eu nu suport draperiile maro! Ma deprimaaaaa! Cine ar putea sa`si puna draperii maro?! Spuneti voi, cineeeeee?” Zece minute nu am putut sa`mi stapanesc rasul. Uneori se mai plange ca „o doare burticuta” . Mda..da`macar nu ma plictisesc niciodata la repetitii. Are ea grija de asta. Deci tipa nu e nesuferita sau chestii d`astea..doar ca traieste in lumea ei. Cand vorbesc cu ea, nu se uita la mine, de fapt ea se uita prin mine.

Cu toate astea..zilele astea m`am simtit foarte bine. Vremea frumoasa ma inveseleste mereu. Imi pare rau ca nu am mai mult timp sa profit. Mi`ar fi placut sa am mai mult timp sa ma plimb, sa ies mai des la o cafea cu fetele..nu doar la sfarsit de saptamana.

P.S. Azi am avut in minte numai melodia asta. Ador refrenul.

Jurnalul unei ipocrite

Well..cam asa sunt eu: ipocrita. Dupa spusele unora, care au afirmat ca posed aceasta „calitate”. Surprinzator, nu resping aceasta acuzatie, pentru ca uneori ma port intr`un mod mai putin onest. Dar nu ma pot abtine sa intreb: oare nu suntem toti putin ipocriti? Le zambim celor din jur, ii asiguram ca totul e ok, ne prefacem amabili. Uneori din dorinta de a nu rani, alteori pentru a fi lasati in pace sau pentru a obtine anumite avantaje. Ipocrizia ne caracterizeaza pe toti, a devenit o modalitate de socializare, un mijloc de a ne atinge scopul. Si ne perfectionam luand lectii de la ceilalti, care ne arata cat de priceputi sunt in arta disimularii. Deci cum ma puteti acuza ca`s ipocrita, cand de la voi am invatat asta? Cred ca acest joc de`a „care e mai priceput” il jucam cu totii..

Societate actuala manipuleaza masele de oameni, le promite o viata mai buna, lasa impresia ca ii pasa. Asta nu e ipocrizie? Si nici nu poate fi scuzata, pentru ca intentiile nu sunt deloc onorabile.

Dupa cum am mai spus, prefer sa fiu blamata pentru faptul ca sunt ipocrita si rea, decat sa fiu luata peste picior si umilita pentru ca sunt slaba si fraiera. Mai bine blamata, decat umilita.

Acum nu incerc sa ma scuz, pentru ca „cine se scuza, se acuza”. Vreau doar sa evidentiez faptul ca in lumea asta toti suntem ipocriti, intr`un fel sau altul. Nu exista persoana sincera in totalitate. Si cu sinceritatea asta..e la fel de greu. Daca esti sincer, nu e bine, ca cica esti prea direct, daca eviti sa spui cateva chestii, iar nu e bine, ca esti fals. Macar stim sigur ce vrem sa auzim de la ceilalti? Adevarul ne raneste, ipocrizia ne dezgusta. Nu cred ca exista o cale de mijloc. Dau daca exista, e imposibil sa fim mereu neutri.

Sunt atatea tipe care se prefac ca tin la prietenul lor, din interes si isi fac de cap cu altii, pe ascuns. Asta nu e ipocrizie? Atatea dudui se proclama „best friends”, sunt nedespartite, dar pe ascuns se invidiaza si se detesta reciproc pe baza unor motive cel putin ciudate. Atitudinea asta cum se numeste? Eu de ce`s ipocrita? Poate pentru ca nu le spun unora in fata cat de imbecili sunt, ii las sa`si dea seama singuri, nu`mi place sa`mi bat capul inutil. Sau poate pentru ca, din politete salut o persoana care nu mi`e foarte simpatica. Nu e obligatoriu ca toate persoanele pe care le cunosc sa`mi fie simpatice. Si totusi..vreau sa fiu in relatii bune cu toata lumea..macar in stadiul de salut. Nu vreau sa jignesc. Prefer sa adopt o atitudine politicoasa si indiferenta. Acum cica se numeste ipocrizie. Dar daca..totusi..persoana respectiva exagereaza, evident ca`i spun direct cat de proasta e. Fiecare om are o limita.

Ideea de „perfect person”, un om bun la suflet, saritor este preluata din basme. Sa fim seriosi..chiar credeti in chestia asta?

Dar cred ca sunt mai putin ipocrita decat altii, pentru simplul fapt ca am putut sa recunosc chestiile astea, sa afirm ca nu`s perfecta, dimpotriva, am o multume de chestii de care nu`s mandra, dar pe care incerc sa le corectez. Insa nu ma consider o persoana  inculta, fara demnitate, asa cum am fost „caracterizata”. Mai jalnici decat mine sunt cei care fac un scop din a`i juca pe degete pe cei din jur. Ipocrit e cel care se crede perfect, pentru ca face cel mai grav lucru..se minte pe sine insusi. Eu macar imi respect prietenii, sunt persoane de care nu ma ascund niciodata, sunt onesta in totalitate fata de prietenii in adevaratul sens al cuvantului. De exemplu, pe Andreea sau pe Delia nu le`as minti niciodata, chiar si cu scopul de a le proteja, pentru ca ele merita respect.

Drept concluzie..nu stiu ce sa zic. Probabil voi primi multe critici, poate si jigniri..pentru lucrurile pe care le`am scris. Cu siguranta cei care vor citi..nu ma vor aproba. Dar asta e parerea mea..chestia asta cu ipocrizia ma framanta de cateva ore..si trebuia sa spun ce simt.

Si cum ziceam..

In sfarsit, am dat DELF`ul. Ma astept sa`l iau, dar nu cu un punctaj foarte mare, pentru ca subiectele au fost destul de grele. Am dat nivelul B1, cel mai dificil nivel fiind B2, dar ala e pentru profesori si pt vorbitori nativi de limba franceza, asa ca..

Oameni mai ai dracu`decat francezii se intalnesc rar. La probele scrise si la inca una de auditie ne`au asistat o profesoara romanca si un francez. Foarte nesuferit. Ne numara minutele. Incepuse de la: „vous avez encore vingt-cinq minutes” si o tinea asa aproape din minut in minut. 23 de minute, 20, 18, 16, 10, 5, 3..1 minut. In ultimul minut ne`a pus sa ne verificam lucrarile. Cum naiba sa ma concentrez cand cineva imi calculeaza fiecare secunda ramasa?

La interviu am avut o comisie super ok, profa mea de franceza si o frantuzoaica. Profa a iesit si am ramas cu cealalta. A fost destul de ok, exceptand faptul ca am avut emotii foarte mari.

Stiti sentimentul acela pe care il aveti cand, atunci cand iesiti de la un examen si sunati persoanele dragi sa le spuneti cum v`ati descurcat? Si ei va incurajeaza, in caz ca sunteti un pic nesiguri.

Multumesc, mami a mea, pentru ca nu incetezi niciodata sa crezi in mine si ma incurajezi intotdeauna. Stiu ca esti mandra de mine si ma bucur enorm ca in acest fel te rasplatesc pentru toate sacrificiile pe care le faci pentru mine. Desi nu ai recunoscut, erai mult mai emotionata decat mine.

Multumesc, iubitule..pentru ca ma faci sa am incredere si sa dau tot ce am eu mai bun. Multumesc pentru ca mi`ai suportat toate indoielile si gandurile negative. Ai avut grija sa ma faci sa ma apreciez pe mine insami si sa prind curaj. Si stiu ca, daca n`as reusi, tu ai continua sa ai incredere totala in mine. Fara tine, probabil as fi fost altfel..inca as fi fost inconjurata de un zid de aparare, distanta fata de oricine.. M`ai facut sa`mi deschid sufletul, pentru a`mi oferi numai lucruri frumoase.

Multumesc voua, toturor..care nu ma parasiti in situatii limita si sunteti aici,cu mine. Daca vreau sa ma bucur sau sa plang, stiu ca va am pe voi alaturi. In mod ironic, a trebuit sa fac un eseu cu tema „Jamais sans mes amis”. Am spus ca sentimentul de a sti ca ai pe cineva alaturi, indiferent de situatie, valoreaza mai mult decat orice pe lume.

Romana oral sau cum sa`ti faci praf nervii.

Astazi o iubesc pe Veronica. Mult de tot. In sfarsit am dat si noi proba la romana oral. Nici nu pot sa descriu ce stare aveam, eram agitata si mi`era teama sa nu ma blochez atunci cand imi venea randul sa ma asculte, prin cap imi treceau o multime de ganduri, nici nu le mai faceam fata. Aveam o multime de dulciuri in clasa, asa ca, in timp de asteptam sa`mi vina randul, mi`am pus in brate o farfurie de prajituri si o cutie de bomboane si le`am mancat, ca sa „umplu” golul pe care il aveam in stomac din cauza emotiilor. Liv`, Ana si Mirela intrasera inaintea mea si luasera experimentat, asa ca m`am gandit ca nu poate sa fie extraordinar de greu. Ele m`au mai incurajat un pic.

Deeeeeci..intru in sala, diriga ma examineaza. Observase si ea ca imi tremurau picioarele, era primul examen oral pe care il sustineam. Imi zambeste si parca ma simt mai increzatoare. Aleg un bilet, le spun numarul (154) si ma asez in banca sa`l rezolv. Am avut un fragment din Ion Minulescu- „Corigent la limba romana”. Ironic, nu? Textul avea in vedere diferentele dintre un examen oral si unul scris si descria starea de spirit a celui care le sustine. Pe masura ce`l citeam, realizam ca, de fapt, textul descrie sentimentele pe care le aveam eu in acel moment. Subiectul 1 era legat strict de text, niste cerinte destul de accesibile, zic eu. Al doilea ne cerea sa ne exprimam opinia cu privire la cele doua probe ale examenului, orala si scrisa. Nu`mi mai amintesc ce am scris, am aberat la greu..da`avand in vedere ca am luat experimentat, presupun ca a fost bine.

Oricum..calificativele nu au fost date in functie de valoarea elevilor. Unii care de`abia stiau sa citeasca au luat experimentat, si elevi seriosi au luat avansat pentru ca s`au incurcat la un nenorocit de raspuns. Pai e corect asa? Am crezut ca daca dam cu profesorul de la clasa..va nota nivelul real al fiecaruia. In fine..eu zic ca am meritat calificativul si m`am chinuit destul de mult ca sa`l obtin. Ce au facut altii nu e treaba mea.

Gata si cu oroba orala. Sambata am avut olimpiada la franceza. Vestea buna e ca am luat nota mare. Vestea proasta e ca m`am calificat pentru faza judeteana. Sambata si duminica trebuie sa dau DELF`ul, Doamne`ajuta sa`l trec! Daca scap si de asta..ma pot considera fericita.

Stiti reclama de la Vodafone, in care zice tipu`ala „Maxim am zis!” ??? Toti cei care ieseau de la examinare si luasera experimentat urlau chestia asta cu maxim. Si am auzit`o de atatea ori, incat a ajuns sa ma calce pe nervi.

Clasa mea e in conflict cu directorul, ca n`am servit scoala luni si vaaaaai..a fost o sfidare din partea noastra. Si vrea sa ne scada un punct la purtare tuturor. Eeee..na. Sa moara sticla lui de whisky pe care o tine ascunsa in dulap! Noi vorbisem cu profesorii inainte si ne invoisem, dar deh..cand ii ia directorul la rost, doar nu sunt fraieri sa recunoasca faptul ca ei ne`au dat voie. Oricum..nu cred ca e Veronica atat de cretina incat sa ne scada nota la purtare, ca o trimitem toti la dracu`. Altii intorc scoala cu susul in jos si nu le zice nimeni nimic. Se poarta cu noi de parca am fi facut cine stie ce crima.

De cand am inceput sa scriu articolul asta si pana acu`cand sunt aproape la final..am mancat inca o cutie de bomboane de ciocolata. Nici nu mi`am dat seama ca le`am terminat. Zilele astea numai ciocolata am mancat, poate din cauza stresului. Nu`mi fac probleme in legatura cu greutatea, slabe sanse sa ma ingras eu.Tara ma musca de picior, trage  cu dintii de papuci si nu vrea sa`mi dea drumul.. Nu mai tip la ea, ca oricum nu ma ia in seama.

Chiar mi`era dor de blog..am avut niste saptamani atat de incarcate.. Si simteam nevoia sa ma descarc, sa scriu..acum ma simt mult mai linistita.

Totusi..traiasca Veronica!

Viata de elev de clasa a XII`a

In sfarsit am gasit cateva minute libere sa mai scriu.. De cateva zile nu prea am mai avut timp sa intru pe net, si cand am avut putin timp liber sa intru, se jucau tipii de la Electrica cu nervii mei si intrerupeau curentul. Saptamana a inceput in forta, cu nervi intinsi la maxim, stresul dinaintea examenului. Si ce bine ar fi daca ar fi vorba doar de nenorocita aia de proba la romana oral. Poimaine am olimpiada la franceza si ma simt la pamant. Am aflat acum cateva zile, timp de pregatire n`am, ca de`abia fac fata cu romana. In plus, week`end`ul celalalt mai am de dat inca un examen la franceza, ca sa obtin o diploma. Daca il promovez, mi se echivaleaza cu proba de limba straina de la bac si scap de o grija. De cateva zile stau numai cu nasu`in carti.

Si celor din minister, care si`au batut joc de noi cand au propus metoda asta de evaluare de la bacalaureat, le doresc sa se impiedice de propriile greseli. Cu siguranta au si ei copii, nepoti..care dau acum bacul sau il vor da si se vor simti umiliti cand vor vedea ca propriii plozi nu`s in stare sa faca fata la atata materie de invatat. Cica ne`au simplificat bacul, ca avem decat cele 3 probe scrise. Pe dracu`! Au intins probele pe 6 luni, inclusiv pe alea orale. Intr`adevar..oricat de imbecil ai fi, le promovezi, pentru ca nu`s eliminatorii, dar un elev care invata cat de cat, logic ca`si doreste un calificativ decent si invata cateva chestii elementare.

Capul simt ca`mi explodeaza, dorm foarte prost..de`abia astept sa se termine astea doua saptamani si sa revin la starea mea obisnuita, de leneveala.

Si stiti ce ma mai enerveaza? Ma seaca faptul ca atunci cand vreau sa iau o pauza si sa ma relaxez un pic, intrerup astia curentul sau imi cade reteaua la telefon sau chiar amandoua. Dar in seara asta functioneaza totul asa cum trebuie, dar zau daca am chef sa invat ceva. Asa ca doar lenevesc..sau poate vad un film.

In toata avalansa asta de evenimente, ma bucur ca il am pe el alaturi, care ma linisteste si imi este alaturi. Stiu ca ma asculta si ma suporta la orice ora din zi si din noapte. Si cand sunt la el in brate..orice mi se pare usor. Absolut orice. Imi reda increderea si ma face sa ma simt puternica. Probabil mi`ar fi fost mult mai greu fara el. Stie cat de mult inseamna pentru mine, dar simteam nevoia sa spun..

Deci..sper sa revin cu vesti bune. Si mai ales, sper sa fac fata la tot stresul asta, de`abia astept sa se termine.