Problema de timp

Sunt terminata fizic, frate. Am facut o mica escapada pana la Bucuresti cu al meu boyfriend. Avea niste chestii de facut pe la facultate si m`a luat si pe mine sa ma plimbe. Acu`sunt obosita ca naiba..da`macar am avut o zi frumoasa.

Ai mei ma acuza ca nu mai comunic cu ei. Pai cand vor ei sa comunic,frate? O saptamana am fost plecata si de cand m`am intors..am alergat sa`mi fac dosarele pentru facultate si cand am avut un pic de timp liber, am iesit prin oras. Pentru mine ar fi fost ideal daca ziua avea vreo 30 de ore, asa`mi mai ajungea si mie timpul. Somnul este o alta mare problema de`a mea. Nici asta nu`mi ajunge. Vad eu cum fac..si le rezolv pe toate.

Melodia asta mi`a placut inca de prima data cand am ascultat`o.

Imi voi aminti mereu..

Gata..s`a terminat liceul. Oficial. Aseara ne`am spus „la revedere” cu lacrimi in ochi. Da, am plans..la un moment dat toti am realizat ca s`a terminat de tot si am inceput sa plangem..ne imbratisam strans, de parca am fi vrut sa lungim acele clipe la infinit. Cu melodia „Ani de liceu” pe fundal..fredonam printre hohote de plans si ciocneam sampanie cu profesorii.

Cat de dor o sa`mi fie de ei..de scoala in care am invatat 12 ani, unde am devenit ceea ce sunt si am invatat ceea ce stiu acum. As mai vrea sa pot prelungi perioada asta inca un pic..sa ii mai am langa mine pe cei care mi`au fost prieteni atatia ani..

Imi propusesem sa nu plang..dar lacrimile au aparut fara sa vreau. Era o priveliste impresionanta, sa vad lacrimi in ochii celor care erau in jurul meu. Imaginea asta o sa`mi ramana in suflet.

In alta ordine de idei..m`am simtit extraordinar de bine. Am dansat pana la epuizare: incaltata sau cu pantofii in mana..nu mai conta. Am baut, am cantat pana m`a durut gatul, a fost perfect. E cea mai frumoasa amintire pe care o voi pastra din anii de liceu.

Am ajuns acasa dimineata, dupa ce am plecat de la restaurant..am continuat la padure si apoi la scoala. Am dormit doar doua ore, sunt obosita, adormita, ma doare capul, dar macar am niste amintiri care`mi vor ramane mereu in suflet.

Un singur lucru mi`a stricat starea de euforie..aparatul cu care facusem cateva sute de poze, s`a furat. Sunt foarte dezamagita, asta e Romania noastra, dar adevaratele imagini care conteaza sunt de care imi voi aminti si peste zece ani.

S`a incheiat o etapa..in curand va incepe alta si trebuie sa ma adaptez..dar o sa`mi fie dor de voi, people! Eu nu va uit, stiti asta.

„Ani de liceu, cu prietenii pe viata

Ani de liceu, ti`i vei aminti mereu.

Ani de liceu, enigmatica prefata

La romanul ce e doar al meu..”

Mai lasa`ma un anotimp, un an, un timp..

Nu, n`am murit si nici nu m`am mutat in Africa. M`au luat ai mei frumusel de manuta, m`au aruncat in masina si m`au luat cu ei la tara.. Nu am nimic impotriva sa petrec un weekend la tara, unde e liniste si aer curat, da`nu acolo, frate! Ma simteam legata de maini si de picioare, nu cunosteam pe nimeni si nici cu bunicii nu socializez prea mult. Noroc cu mama…care m`a ajutat sa suport mai usor. Da`din tot chinul asta..am obtinut si ceva bun: am mai invatat un capitol la istorie.

Am realizat ca s`a terminat liceul. S`au terminat orele in care radeam pe ascuns, s`au terminat emotiile de la teze..gata cu toate lucrurile pe care le consideram banale si acum..as da orice sa le mai am inca putin timp.

De la toamna ne vom imprastia in diferite locuri..multi merg la Bucuresti. La Pitesti vor sa mearga prea putini..deja mi`e teama cand ma gandesc ca voi fi aproape singura acolo. Perioada de inceput cred ca o sa fie groaznica, pana o sa ma obisnuiesc.

Vineri am fost cu clasa la un gratar. Mi`am dat seama ca toti au acelasi sentiment de emotie ca si mine, incearca disperati sa traga de timp. Ne`am dat seama prea tarziu ca timpul trece repede si trebuie sa`l pretuim. De ce nu ieseam cu clasa in weekend si in anii trecuti? Eram prea egoisti, nu incercam sa dezvoltam prieteniile de acum.

Am ras cu ei asa cum nu mai rasesem de mult timp. Am vazut ca sunt schimbati in afara scolii..mult mai sociabili. Ii cunosc foarte bine pe cei cu care ies mai mereu..dar sunt colegi cu care n`am avut ocazia sa interactionez foarte mult si acum imi pare rau.

Miercuri avem banchetul. De ce presimt ca vom plange cu totii? Siiii..referitor la banchet, am impresia ca partea de inceput seamana cu o prezentare de moda. Conteaza ce rochie are fiecare, cum si`a aranjat parul sau ce pantofi poarta. Totusi..cine n`ar vrea sa arate bine in pozele de la banchet?

Timpul va trece, dar anii de liceu ne vor ramane in suflet si in memorie ca fiind anii in care am iubit cu adevarat, am legat prietenii, am petrecut pana dimineata, ne`am maturizat, dar ne`am si distrat fara griji.

Stupid questions

In ultima perioada am scris numai despre lucrurile care ma enerveaza. Probabil pentru ca asta este cea mai buna metoda sa`mi exprim nemultumirea.

Pe ordinea de zi: intrebarile tampite. Intrebari al caror raspuns este evident, dar totusi..oamenii le spun probabil fara sa`si dea seama. Chiar discutam aseara la stadion despre cat de stresante pot fi uneori.

Si am sa dau cateva exemple concrete. Vineri am fost pe la padure cu colegii si din neatentie, am alunecat pe iarba. Si Ionut ma intreaba: ‚Ai cazut?” Nu, vere..examinam iarba mai de aproape.

Urmatoarea chestie mi`a spus`o un prieten. Cand se tunde, toti il intreaba: „Te`ai tuns?” Pai daca in ziua precendenta avea parul mai lung si acum nu il mai are..nu e evident? Valabil si pentru noi, fetele..atunci cand ne schimbam culoarea parului: „Fataaaa..te`ai vopsit?” Daca se vede schimbarea..de ce pana mea mai intrebi?

Da`apogeul il atinge mama. De cate ori vin acasa, ma intreaba: „Biencuta, ai venit?” Nu, mama..inca sunt pe drum. Urmeaza sa ajung in cinci minute.

Nu inteleg rostul acestor intrebari pe care le folosim cu totii si nu au niciun scop. Decat ne enerveaza.

Daca nu mor saptamana asta..nu mor curand. Scoala, repetitii, invatat, alergat..toate astea se aduna si zilele mi se aglomereaza. Atatea repetitii pentru un nenorocit de dans. Si macar de`ar fi ceva complicat. Cativa pasi si niste piruete si cam asta e. De ce e nevoie sa imi toc nervii zilnic? De ce e nevoie sa ma enerveze de fiecare data o fatuca blonda de la a 9a care se crede cea mai mare diva in viata? Imi aduc aminte ca saptamana trecuta am intrat intr`o sala sa facem repetitii. Intra ea, vede ca sala de clasa avea draperii maro si incepe sa se crizeze: „Draperii maroooo! Eu nu suport draperiile maro! Ma deprimaaaaa! Cine ar putea sa`si puna draperii maro?! Spuneti voi, cineeeeee?” Zece minute nu am putut sa`mi stapanesc rasul. Uneori se mai plange ca „o doare burticuta” . Mda..da`macar nu ma plictisesc niciodata la repetitii. Are ea grija de asta. Deci tipa nu e nesuferita sau chestii d`astea..doar ca traieste in lumea ei. Cand vorbesc cu ea, nu se uita la mine, de fapt ea se uita prin mine.

Cu toate astea..zilele astea m`am simtit foarte bine. Vremea frumoasa ma inveseleste mereu. Imi pare rau ca nu am mai mult timp sa profit. Mi`ar fi placut sa am mai mult timp sa ma plimb, sa ies mai des la o cafea cu fetele..nu doar la sfarsit de saptamana.

P.S. Azi am avut in minte numai melodia asta. Ador refrenul.

Alergand pe tocuri..

La propriu. De cateva zile sunt intr`o agitatie continua. Si cu capul in nori. Cred ca sunt cea mai aiurita persoana pe care o cunosc Nu mai sunt atenta la nimic, cer explicatii de zece ori pana sa inteleg si eu cine stie ce chestie, caut disperata diferite lucruri pentru ca apoi sa`mi dau seama ca erau chiar in fata mea. De exemplu, mai demult imi pierdusem ochelarii. I`am cautat in geanta, in dormitor..peste tot. Si apoi imi dau seama ca ii aveam la ochi. Am inceput sa rad de mine insami, de cat de aeriana pot sa fiu uneori.

Azi e 1 Martie. Prima zi de primavara. Ma rog..ziua de azi n`a semanat deloc cu una de primavara. Cerul era acoperit de nori si spre seara a plouat. Mda..superb. Cu toate astea..m`am simtit extraordinar de bine azi. Am primit flori, martisoare si alte cadouri simbolice. Toata agitatia asta..cu flori, cadouri si istericale..m`a inveselit.

Eram atat de bine dispusa..incat dupa ore m`am dus cu fetele la shopping. [Vaaaaai..ce pitzi suna!] De fapt..m`am dus sa`mi cumpar cate ceva de imbracat..simteam nevoia sa`mi iau ceva nou. Ca doar e 1 martie,nu? Evident ca m`am stresat la maxim. D mai avea un pic si dadea cu mine de pamant, ca i`am transmis si ei starea mea de agitatie. Nu`mi place sa fiu fata. Numai noi suntem capabile sa ne simtim deprimate doar pentru ca nu au marimea care ni se potriveste la perechea de pantofi de care ne`am indragostit. Sau pentru ca a luat alta fata camasa care vroiam neaparat sa o cumparam. Si sa fie tocmai fosta prietena a iubitului. M`am uitat la ceas si am ramas socata cand am vazut ca ma plimb prin magazine de 4 ore. Ma dureau picoarele..ca deh, trebuia sa port tocuri tocmai azi. Toata ziua am regretat ca nu am incaltat ceva mai comod.

Ca sa se termine ziua intr`un mod si mai „placut”..observ ca nu`mi merge netul. Sun la RDS, vorbesc cu o tanti, ii explic care`i problema, ca nu mi se conecteaza netul si nu am ton la telefon. Replica ei este: „Dar cand ridicati receptorul se aprinde ledul rosu?” Pai atat de proasta pot fi..sa nu am telefonul conectat,ma??? Saracu`led rosu se aprindea..da`ton nu era. In fine, nu aveam chef sa ma cert cu aia. Am vorbit frumos si la vreo 3 ore a venit cineva sa rezolve problema. Pai daca incepeam sa ma cert cu tanti..mai venea naiba sa vada ce s`a intamplat cu netul. Ma felicit pentru ca m`am abtinut. Si`asa ma certasem cu o alta tanti azi, ca era sa ma striveasca cu usa. Iesise dintr`un magazin si incerca sa inchida usa. Eu eram in spate si prinsesem usa…sa ies si eu. Da`nu..duduia nu se uita in spate si impingea ca disperata in usa sa se inchida. Evident ca si eu impingeam..ca altfel ma strivea. Tampita femeie. Cum poate sa umble libera pe strada?

O alta parte proasta a zilei de azi e ca am aflat ca A are niste probleme de sanatate si trebuie sa stea in spital cateva zile.. O admir pentru cat de puternica poate fi, daca as fi fost in locul ei cadeam in depresie demult.. Noua ne e mult mai teama decat ii este ei si n`am putut sa ne abtinem sa nu ne aratam in mod direct ingrijorarea..Te iubim mult, honey. Si totul o sa fie bine.

Sa nu uit.. O primavara frumoasa tuturor si sa aveti parte numai de zile cu soare. Macar in suflet..daca afara inca nu s`a incalzit foarte mult. Fie ca primavara sa va aduca zambetul pe buze si lumina in privire. Si..iubiti. Iubiti cu inima, iubiti cu sufletul, iubiti cu privirea si cu atingerea. Iubiti cu fiecare bataie a inimii..pentru ca iubirea e ingredientul special al unei primaveri frumoase. Si nu numai.

Curatenie in camera sufletului

Stiti ce se afla in spatele buzunarului de la piept? O inima! De ce se intampla adesea sa uitam acest lucru? De ce ne lasam sufletul parasit intr`un colt si uitam ca il avem? De ce ne inconjuram inima cu un zid de cuvinte inutile si indiferenta? De ce ne negam bunatatea si sensibilitatea?

Sa ne imaginam sufletul ca o camera.. Este atat de dezordonata.. Asta din cauza ca oamenii sunt atat de indecisi..nu stiu ce vor, cand vor..isi doresc ceea ce nu pot avea, incearca sa atinga imposibilul, alearga dupa iluzii..nu stiu sa ceara si, mai ales, nu stiu sa ofere..insa au pretentii sa primeasca si promit sa ofere, desi nu au..

Imagineaza`ti camera sufletului tau..cum ar atata ea? Cate lucruri sunt aruncate pe pat sau pe covor si cate se afla la locul lor? Cat de ospitaliera este sau cat de rece? Este aproape goala sau se afla o multime de lucruri inghesuite? Este curata sau e praf pretutindeni? Apropo..cand ai sters ultima data praful din camera sufletului tau?

Si de fapt..de ce e praf in sufletul nostru? El se asterne peste lucrurile de cate am uitat sau pe care am incercat sa le acoperim sperand ca trecerea timpului le va face sa dispara. Si totusi..nu dispar. Ele raman mereu in sufletul nostru, dar praful le acopera. Exact ca o carte veche..praful se depune pe coperti si poate filele se ingalbenesc, dar scrisul ramane neatins..si o putem citi chiar si peste cateva zeci de ani..

Si e pacat.. Pacat ca oamenii au uitat sa iubeasca cu adevarat, pacat ca cedeaza asa de usor..pacat ca nu realizeaza ce au de`abia dupa ce pierd acel ceva..si mai ales..pacat ca au uitat ca lumina intra in suflet doar prin poarta iubirii..

Asa ca..nu trebuie sa uitam ca avem inima si suflet.. Indiferenta, teama, prejudecatile, dezamagirile ne ingheata inima si ne pustiesc sufletul. Iubirea ar putea constitui un remediu..dar uneori nu e de ajuns.. Totul depinde de noi, de cat de bine putem sa ne aparam sufletul de toate lucrurile urate..

Si..nu trebuie sa lasam praful sa se aseze peste amintirile de demult, peste persoane care au fost in viata noastra, dar au plecat, peste dezamagiri dureroase,dar vindecate odata cu trecerea timpului.. Daca totusi..unele dor insuportabil de rau, trebuie doar sa evitam sa ne gandim la ele, dar nu sa le uitam. Din fiecare intamplare nefericita avem cate o lectie de invatat.

Asa ca..fa  curatenie in sufletul tau. Pune toate lucrurile la locul lor si sterge praful..vei scoate la iveala lucruri de care uitasei si cu siguranta iti va face placere sa ti le amintesti..

Hai sa facem planuri. Sau nu.

In bezna totala. Asa e viitorul meu. Pana nu demult planuisem totul, dar acum nu mai stiu ce vreau.. E vorba de faptul ca..la un moment dat va trebui sa fac o alegere. Si orice as alege, ma va durea, pentru ca oricum voi pierde ceva. Pana atunci mai e destul timp, dar acum am un moment de slabiciune, in care ma simt extrem de dezorientata. Nu inteleg..de ce intotdeauna cand castig un lucru..pierd altul?

Si m`am decis sa nu imi mai fac planuri. Sa las lucrurile sa isi urmeze cursul normal. Nu mai am de gand sa organizez nici macar ziua de maine..pentru ca s`ar putea intampla orice. Cineva imi tot repeta asta mai demult. Imi spunea sa am grija, pentru ca voi fi dezamagita in caz k ceea ce planuisem se distruge. A avut dreptate. Ironic,nu?

Dar gata cu chestia asta. Nici nu vreau sa ma mai gandesc.

In alte ordine de idei..totul merge bine. Sau nu ma mai stresez eu atat de mult si privesc mai intai partea buna a lucrurilor. De exemplu, azi am primit o multime de complimente referitoare la cerceii mei. Poate nu inseamna mare lucru, dar mi s`a parut dragut. Si o fetita de la clasa intai mi`a zis ca sunt frumoasa. Ciudat..dar niste simple cuvinte imi pot aduce zambetul pe buze. Si soarele a stralucit azi, parca pentru a ma face sa ma simt si mai bine.

Lectie de viata

Recunosc, trec printr`o perioada putin cam dificila. Uneori imi doresc doar sa`mi bag picioarele in tot, sa nu mai fiu prinsa la mijloc in conflictele altora si sa nu ma mai intereseze de nimic. Dar momentan nu se poate.

De multe ori am zis ca nu mai pot si tot de atatea ori am gasit puterea sa continuu. Am realizat ca sunt persoane care au probleme mult mai mari decat ale mele, care sufera din motive mult mai intemeiate.

De exemplu, am aflat ca o persoana pe care o stiu are cancer, probabil leucemie. E corecta viata asta? Are doar 18 ani.. Cand o primesti o asemenea veste, nu mai esti in stare sa spui absolut nimic. Apoi te pui in locul persoanei respective, iti imaginezi cum se simte si cum rezista. Din fericire, X (asa ii voi spune, nu`mi permit sa fac publica nicio chestie legata de el) este optimist, se poarta ca si cum totul ar fi ok. Cu totii ar trebui sa luam exemplu de la el. Adica, daca un om care stie ca are o boala incurabila isi poate pastra zambetul pe buze, noi, ceilalti, care avem probleme minore in comparatie cu el.. de ce nu am putea? Preferam sa ne lasam invinsi fara sa luptam macar. Viata este cea mai pretioasa comoara a noastra si trebuie sa o pretuim. Fiecare secunda conteaza. De cele mai multe ori, lasam timpul sa treaca pe langa noi, iar apoi descoperim ca avem o anumita varsta si nu am realizat mai nimic. Trebuie sa avem grija si cum o traim, sa facem cat mai multe lucruri care ne fac fericiti, sa nu irosim timpul alergand dupa lucruri imposibile..

Asa ca..de cate ori simt ca trec printr`o chestie dificila, imi spun k se poate si mai rau de atat.. Chestiile astea pot fi depasite, reparate, uitate.. Dar cand afli ca totul se va sfarsi curand..ce mai poti face? Sa speri si sa lupti..

Daca nu avem o stare de sanatate buna, nu ne putem preocupa de celalalte aspecte ale vietii.. In fond, asta e lucrul care conteaza cel mai mult: sanatatea. Si trebuie sa apreciem faptul ca suntem bine, nu avem probleme de genul asta. Daca stam sa ne gandim..la toate celalalte probleme gasim o solutie pana la urma. Nimic nu este imposibil de rezolvat.

Tu, cel/cea care citesti.. nu te lasa invins de micile chestii negative cu care ne confruntam cu totii. Fii fericit pentru ca esti sanatos si ai posibilitatea sa le rezolvi.

Povestea Dragostei

A fost odata o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea,Cunostinta, si multe altele printre care si Dragostea.

Intr`o zi s`a anuntat că insula se va scufunda,asa că toti au inceput sa`si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pana in ultimu` moment. Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s`a decis sa ceara ajutorul.

Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr`un vapor imens.Dragostea a spus: “Bogatie ma poti lua cu tine?”.
Bogatia a raspuns: “Nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine”.

Dragostea s`a decis să intrebe Vanitatea, care tocmai trecea pe acolo intr`o frumoasa barca: “Vanitate, te rog ajuta`ma!”

“Nu te pot ajuta, Dragoste. Esti toata uda si mi`ai putea strica barca” – a raspuns Vanitatea.

Tristetea trecea si ea pe acolo,asa ca Dragostea ii cere ajutorul: “Tristete, ia`ma cu tine,te rog!”

” O … Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau să fiu singura!”

Fericirea a trecut si ea pe acolo,da` era atat de vesela incat nici nu a auzit cand Dragostea i`a cerut ajutorul .

Dintr`o data s`a auzit o voce: ” Vino, Dragoste, te iau eu.Era un batranel. Dragostea s`a simtit atât de binecuvantata si atat de fericita incat a uitat să intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelu` a plecat, urmandu`si calea lui.

Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat Cunostinta, un alt batranel:

”Cine m`a ajutat, cine a fost cel care m`a ajutat?”

“Era Timpul” – a spus Cunostinta.

” Timpul!?” – a spus Dragostea mirată. “Da` de ce sa ma ajute pe mine Timpul?”

Cunostinta a zambit si a raspuns cu intelepciune: “Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de mare si minunata  este DRAGOSTEA”.

Texul nu`mi apartine. L`am gasit salvat prin calculator. Din cate imi amintesc, l`am luat de pe un site, mai demult, dar nu imi mai amintesc de unde. Mie mi`a placut foarte mult. Sper ca si voua.