O bucatica de sinceritate.

Nici nu stu cum sa incep.. A trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva atat de personal.. Si mi`e teama..teama sa imi arat si partile de care nu vorbesc prea des..

Azi`noapte am plans. Aproape din senin si aproape fara sa stiu de ce.. Era 4 dimineata si simteam cum ma doare sufletul si un gol isi face simtita prezenta. De obicei ma abtin. Si habar nu am cum, dar reusesc sa ma controlez.

Si au inceput sa curga lacrimile. Mai intai incet si in tacere, apoi au devenit mai multe si mai dese, iar pana la urma nu le mai puteam opri. Plangeam cu disperarea unui om care simte ca a ajuns la capatul puterilor. Cat timp a trecut de cand am facut ultima data lucrul asta..

Lacrimile curgeau pentru a sterge urmele care mi`au ramas in suflet. Pentru ce am respins, pentru raul pe care l`am facut altora, pentru ca uneori nu sunt suficient de buna. Pentru prima data am simtit ca sunt o nenorocita. Sunt exact genul de om pe care nu l`as vrea langa mine. Si as vrea sa dau mai mult, sa fiu altfel..sa renunt la egoismul care s`a instalat in mine.

Parca nimic nu reusea sa ma aduca pe linia de plutire. Aveam impresia ca toate se vor sfarsi prost si nu voi putea face nimic ca sa evit asta.. Deznadejdea din suflet se transferase la nivelul corpului. Eram epuizata..lacrimile incetasera si eu continuam sa stau pe covor, rezemata de marginea de patului, cu o perna in brate..

Pana la urma am adormit, oboseala isi spunea cuvantul. Dar parca ma simteam eliberata, ca si cum as fi scapat de o povara. Nu sunt mandra de ceea ce am facut si habar nu am de ce am si scris despre asta, probabil pentru a ma convinge de faptul ca din cand in cand..un plans zdravan ne poate da energia sa continuam.

Acum sunt bine, m`am trezit mai optimista si toate incep sa capete contur. Mi`am dat seama ca nu plansul inseamna esec, ci renuntarea. Iar eu nu am de gand sa renunt.

De ce sa plangem?

De ce plang oamenii? Pentru ca sunt prosti. Timpul inapoi nu mai poate fi dat, raul este deja facut, cuvintele urate deja pronuntate, el/ea nu se mai intoarce, certurile sunt deja consumate…iar lacrimile nu schimba cu nimic situatia. Unii spun ca prin plans ne descarcam. Aiurea! Te poti descarca prin alte metode..poti sa tipi, sa te razbuni, sa vorbesti cu o persoana care stii ca te intelege, sa asculti ceva care sa te linisteasca, sa fumezi (pentru fumatori) sau multe alte metode..

Pana la urma..de ce sa plangi? Merita?

Orice s`ar intampla..nu plange, demonstreaza`ti cat de puternic/a esti si ca nu poti fi invins/a atat de usor. Daca iti apar obstacole in cale, nu le ocoli, ci treci peste ele cu fruntea sus.

Ei bine..eu nu o sa mai plang pentru nimeni si nimic. Nu spun niciodata..dar nu mai plang..pentru o lunga perioada.

De ce? Pentru ca nimanui nu`i pasa si pana la urma tot singura trebuie sa ma descurc. Familia, prietenii, iubitul..nu ma pot ajuta cu mult. Totul depinde de mine. Ei nu ma pot intari, nu ma pot face sa devin mai rece. Lucrul asta trebuie sa`l fac chiar eu. Si ce se intampla cand unul din cei dragi ma dezamageste? Ar trebui sa plang? In niciun caz. Trebuie sa ma mentin tare pe pozitie si sa trec peste. Poate chiar nu a vrut sau nu si`a dat seama..

Dar faptul ca nu plangi nu te face neaparat puternic. Se spune ca numai cei slabi plang. Complet fals. Oricine plange din cand in cand..lacrimile sunt un rau necesar. Da, stiu ca ma contrazic cu ce am spus mai sus (ca este total gresit sa ne lasam invinsi de lacrimi). Whatever..sunt foarte indecisa. Simt doar nevoia sa ma descarc. Da, si scrisul poate fi o metoda de a te descarca..

Adevarul e ca..a plange este un lucru perfect normal si orice om o face din cand in cand sau la anumite evenimente extrem de dificile. Diferenta e ca unii o fac mai rar, iar altii mai des. Lacrimile sunt uneori chiar un motiv de a merge mai departe, de a te ambitiona sa reusesti.

De exemplu..daca o fata pica un examen. Probabil plange la inceput. Dar dupa aceea se ambitioneaza si se pune cu burta pe carte. Si apoi reuseste sa`l promoveze printre primii.

Concluzia mea? Daca ai un motiv intemeiat sa plangi..fa`o. Daca nu..da`ti doua palme si mergi mai departe, ca viata nu se opreste aici.

Hai sa facem planuri. Sau nu.

In bezna totala. Asa e viitorul meu. Pana nu demult planuisem totul, dar acum nu mai stiu ce vreau.. E vorba de faptul ca..la un moment dat va trebui sa fac o alegere. Si orice as alege, ma va durea, pentru ca oricum voi pierde ceva. Pana atunci mai e destul timp, dar acum am un moment de slabiciune, in care ma simt extrem de dezorientata. Nu inteleg..de ce intotdeauna cand castig un lucru..pierd altul?

Si m`am decis sa nu imi mai fac planuri. Sa las lucrurile sa isi urmeze cursul normal. Nu mai am de gand sa organizez nici macar ziua de maine..pentru ca s`ar putea intampla orice. Cineva imi tot repeta asta mai demult. Imi spunea sa am grija, pentru ca voi fi dezamagita in caz k ceea ce planuisem se distruge. A avut dreptate. Ironic,nu?

Dar gata cu chestia asta. Nici nu vreau sa ma mai gandesc.

In alte ordine de idei..totul merge bine. Sau nu ma mai stresez eu atat de mult si privesc mai intai partea buna a lucrurilor. De exemplu, azi am primit o multime de complimente referitoare la cerceii mei. Poate nu inseamna mare lucru, dar mi s`a parut dragut. Si o fetita de la clasa intai mi`a zis ca sunt frumoasa. Ciudat..dar niste simple cuvinte imi pot aduce zambetul pe buze. Si soarele a stralucit azi, parca pentru a ma face sa ma simt si mai bine.

Tragem linie si adunam

Am facut un bilant al lucrurilor pe care le`am invatat de`a lungul timpul prin intermediul situatiilor in care am fost pusa sau experientelor pe care le`am trait:

Am invatat ca oamenii pierd o multume de lucruri datorita faptului ca nu au curaj sa incerce..

Am descoperit ca nu exista „momentul potrivit”, ci doar teama de a incerca si dorinta de a amana..

Am realizat ca majoritatea oamenilor se indragostesc de aparente.

Am realizat ca ofer mai mult decat primesc in schimb..

Am invatat ca lumea nu se poate schimba daca nu ma schimb eu, mai intai.

Am realizat ca uneori port o masca pentru a nu ma simti vulnerabila si nu stiu cand sa renunt la ea..

Am invatat ca pragul maturitatii este greu de atins si nu depinde de varsta.

Am invatat ca oamenii se ranesc unul pe altul pentru ca au fost raniti inainte de alte persoane si vor sa se razbune.

Am realizat ca inca nu ne cunoastem.. nu stim ce vrem, ce putem, care ne sunt limitele.. si cel mai important.. nu ne stim defectele.. sau le stim dar inchidem ochii…

Am realizat ca este foarte greu sa iei decizii corecte, acestea dor cel mai tare.

Am decoperit ca toata viata oamenii cauta..tot felul de lucruri: prietenie, fericire, distractie, familie, bani, stabilitate, siguranta, incredere. Cauta, cauta..uneori le obtin. Dar niciodata nu sunt multumiti.

Am vazut ca oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, iarta tot mai greu si renunta tot mai usor..

Am observat ca toti dam vina pe timp si nu pe incapacitatea noastra de a`l organiza.

Am realizat ca oamenii acorda tot mai mult timp infatisarii si tot mai putin sufletului…

Am realizat ca oamenii spun tot mai usor „te iubesc”..

Am observat ca devenim nepasatori..

Am realizat ca e asa usor sa critici si sa`ti bati joc..

Am realizat ca toti ne plangem ca e praf, dar nu ne obosim sa`l stergem..

Am observat ca oamenii isi pierd credinta..

Am realizat ca si tu ai realizat ca ai dreptate, dar nici eu si nici tu nu vom face nimic in privinta asta..

Insa am mai realizat ceva:

Ca unii oameni chiar fac eforturi sa se schimbe.

Ca de cele mai multe ori eforturile lor sunt rasplatite.

Ca trebuie doar sa ai curaj si sa crezi in tine pentru a reusi.

Ca oamenii chiar sunt dispusi sa renunte la masca, trebuie doar sa ai rabdare si sa le oferi increderea ta.

Ca prietenia adevarata valoreaza mai mult decat orice si pentru ea merita sa lupti.

Ca ai mai multe de castigat daca iti deschizi sufletul in fata oamenilor, decat daca te inchizi in tine.

Ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa lupti pana la capat si sa nu renunti, orice s`ar intampla.

Ca fiecare fiinta umana e speciala, in felul sau.

Ca merita sa incerci? De ce? Pentru ca nu ai ce sa pierzi..

Ca nu e bine sa regreti..mereu o poti lua de la capat.

Ca lucrurile care sunt interzise ti le doresti mai mult si esti mult mai satisfacut cand le obtii.

Ca cele mai multe vise le ai cu ochii deschisi.

Si ca miracolele exista, daca crezi cu adevarat in ele.

New Year’s Resolutions

Mai e un picutz si trece anu`.. Inca doua zile. Pana acum eram foarte entuziasmata ca se termina, afirmam ca 2010 va insemna un nou inceput si chestii de genu`. Dar am realizat ca e un simplu an. Intr`adevar, voi avea parte de multe schimbari si impliniri [sper.] Dar e un an ca oricare altul si ca depinde doar de mine sa fac sa`mi fie mai bine sau sa ma simt mai multumita. Dar stiti ca e o traditie, la sfarsitul fiecarui an sa alcatuim o lista cu lucrurile pe care vrem sa le facem in anul urmator.

Deci..cam asa arata lista mea:

- Ma apuc de invatat pentru bac, ca pana acu`am cam frecat menta. Rusine mie,stiu.

- Iau permisu`. Asta e cel mai greu de indeplinit. Momentan sunt un mare zero in ceea ce priveste condusul. Multi mi`au zis k nu voi reusi. Da,ma? Lasa ca va arat eu ce pot.

- Iau bacul. Adica..il iau oricum, da`vreau cu note mari.

- Intru la facultate pe locurile fara taxa. [Doamne`ajuta!] si ma mut in Pitesti.

Astea sunt lucrurile serioase si importante care se vor petrece in 2010 si pe care vreau sa le indeplinesc cu succes.

Pe langa acestea, ar mai fi cateva..

- Incerc sa nu mai fiu atat de nesimtita. Adica voi continua sa fiu asa, da`mai cu masura si doar cu cei care merita.

- Incerc sa`mi fac un prieten stabil. Da`asta e o problema delicata si depinde multe alte lucruri. Oricum..mi`e bine si asa. N`am neaparata nevoie de un baiat ca sa ma simt extraordinar.

- Vreau sa fiu mai tupeista. Si acum sunt,zic eu..dar n`ar strica sa avansez un pic.

- Imi cumpar un animal de companie. Orice creatura ar fi, vreau neaparat. [Si nu o sa mai uit sa hranesc papagalul pe care deja il am.]

- Voi avea o relatie mai apropiata cu parintii mei. Si punct.

- Voi incerca sa nu ma mai enervez inutil..pentru chestii lipsite de importanta. Si voi fi mai indiferenta in fata prostiei..

- Pentru cole, Mister Pitzi: promit k nu te mai injur de mami tau. Cel putin o perioada.

-Voi profita mai mult de viata si de oamenii care merita.

-Imi voi face cel putin 10 prieteni/prietene noi.

- Voi avea o parere mai buna despre mine insami. Neaparat!

Catre Mos`Craciun

In noaptea asta vine Mos Craciun!

Mosule..sa nu uiti de mine. Stii ca am fost cuminte ;;) Ma rog..in general. In ultima perioada am facut cateva boacane. Dar imi voi lua revansa. Ai sa vezi ca de la anu`o sa fiu buna, calma, rabdatoare, intelegatoare.. Zic si eu :-”

Deci sa`ti zic ce as vrea sa primesc anu`asta de Craciun.

Vreau sa`mi aduci intr`un saculet: bunatate, rabdare, iubire, caldura siii..speranta. Sa le port mereu la mine si sa nu mi le poata lua nimeni.

Vreau sa ninga frumos, cum a nins saptamana trecuta. Ca doar e Craciunul, nu?

Cred ca asta ajunge pentru mine. Am invatat sa apreciez toate lucrurile pe care le am si ca sunt multe persoane care trec prin situatii cu adevarat dificile. Pe ei ajuta`i, Mosule. Trimite`le speranta si putere. Nu`i lasa sa indure singuri toate greutatile.. Asta inseamna Craciunul: sa ne gandim si la ceilalti, sa daruim si sa fim buni. Sunt oameni care nu au o masa de Craciun imbelsugata, care fac sacrificii pentru copiii lor si parca nu e de ajuns..

Nu suport..deci nu suport copilasii aia rastatati care bat din picior sa le aduca Mosu` cine stie ce papusi de fitze sau masinute cu o multime de functii: „Mamiii.vreau. Deci vreau! Ai inteles?” P`astia i`as inchide intr`o camera si acolo i`as lasa cateva zile. Sa invete sa respecte, sa spuna „te rog frumos” si „multumesc”. Si pe parinti i`as trimite la niste ore de educatie pentru parintii ca sa invete sa le impuna niste limite plozilor lor rasfatati.

Mosule..nu uita de cei care imi sunt dragi, mai ales fetele mele. Adu`le numai lucruri frumoase si fa`i sa se bucure in fiecare zi. Stii cum se spune..sunt Sarbatori care iti aduc aminte de adevaratii prieteni, si prieteni care fac ca fiecare zi sa fie o sarbatoare. Stii ca mi`au fost alaturi atunci cand am avut nevoie si m`au ajutat sa trec peste toate dezamagirile.

Sa treci si pe la mami si tati. Lasa`le sub brad multa iubire si fa`i sa inteleaga ca intelegerea consta in aceeptarea celuilalt cu bune si cu rele.

E cel mai frumos cadou pe care ai putea sa mi`l faci: sa`i vad fericiti pe toti cei din jurul meu, pe cei pe care ii iubesc si pe cei de care mi`e dor.

Craciun Fericit tuturor! Sa aveti parte de un munte de cadouri si de clipe de neuitat alaturi de cei dragi. Pastrati mereu in suflet momentele frumoase, ele va vor face sa priviti fiecare zi ca pe o sarbatoare.

Siii.. Mosule ;;) Dupa ce termini de impartit cadourile, te astept pe la mine sa depanam amintiri de demult.Stiu ca esti obosit, vii tocmai de la Polul Nord. Ti`ar prinde bine putina odihna si mie mi`ar placea sa stam de vorba. Am cioco`calda si dulciuri. Hai ca stiu ca iti plac. Vii,da?

Lectie de viata

Recunosc, trec printr`o perioada putin cam dificila. Uneori imi doresc doar sa`mi bag picioarele in tot, sa nu mai fiu prinsa la mijloc in conflictele altora si sa nu ma mai intereseze de nimic. Dar momentan nu se poate.

De multe ori am zis ca nu mai pot si tot de atatea ori am gasit puterea sa continuu. Am realizat ca sunt persoane care au probleme mult mai mari decat ale mele, care sufera din motive mult mai intemeiate.

De exemplu, am aflat ca o persoana pe care o stiu are cancer, probabil leucemie. E corecta viata asta? Are doar 18 ani.. Cand o primesti o asemenea veste, nu mai esti in stare sa spui absolut nimic. Apoi te pui in locul persoanei respective, iti imaginezi cum se simte si cum rezista. Din fericire, X (asa ii voi spune, nu`mi permit sa fac publica nicio chestie legata de el) este optimist, se poarta ca si cum totul ar fi ok. Cu totii ar trebui sa luam exemplu de la el. Adica, daca un om care stie ca are o boala incurabila isi poate pastra zambetul pe buze, noi, ceilalti, care avem probleme minore in comparatie cu el.. de ce nu am putea? Preferam sa ne lasam invinsi fara sa luptam macar. Viata este cea mai pretioasa comoara a noastra si trebuie sa o pretuim. Fiecare secunda conteaza. De cele mai multe ori, lasam timpul sa treaca pe langa noi, iar apoi descoperim ca avem o anumita varsta si nu am realizat mai nimic. Trebuie sa avem grija si cum o traim, sa facem cat mai multe lucruri care ne fac fericiti, sa nu irosim timpul alergand dupa lucruri imposibile..

Asa ca..de cate ori simt ca trec printr`o chestie dificila, imi spun k se poate si mai rau de atat.. Chestiile astea pot fi depasite, reparate, uitate.. Dar cand afli ca totul se va sfarsi curand..ce mai poti face? Sa speri si sa lupti..

Daca nu avem o stare de sanatate buna, nu ne putem preocupa de celalalte aspecte ale vietii.. In fond, asta e lucrul care conteaza cel mai mult: sanatatea. Si trebuie sa apreciem faptul ca suntem bine, nu avem probleme de genul asta. Daca stam sa ne gandim..la toate celalalte probleme gasim o solutie pana la urma. Nimic nu este imposibil de rezolvat.

Tu, cel/cea care citesti.. nu te lasa invins de micile chestii negative cu care ne confruntam cu totii. Fii fericit pentru ca esti sanatos si ai posibilitatea sa le rezolvi.