Stay with me and hold me close.

Nu il mai vazusem de mult timp si aveam fluturasi in stomac stiind ca in curand ma va strange in brate. Dar in ziua aia toate au mers aiurea si am sfarsit certandu`ne fara sa stim macar de la ce a pornit totul.

Simteam ca totul se distruge, ca toate eforturile mele au fost inutile si ca inima imi moare treptat.. Nici macar nu l`am lasat sa ma atinga, ii evitam privirea. Nu pentru ca mi`ar fi fost greu sa ii vorbesc privindu`l in ochi, ci pentru ca ma speria ceea ce as fi putut citi acolo.

Si am facut greseala sa pun capat la tot ceea ce traisem pana atunci. Deja mi se instalase un gol imens, indefinit in piept. Statea langa mine, cu privirea in pamant, fara sa scoata un cuvant. As fi dat orice sa stiu la ce anume se gandea. Si am realizat ca eu nu pot continua fara el. Ar fi insemnat sa renunt la singurul motiv care imi dadea putere sa resist problemelor care nu incetau sa apara.

Si l`am imbratisat. Cat am putut eu de grijuliu. Ca o mama care isi strange la piept copilul. In clipa aceea am simtit ca isi recapata speranta. Cand m`a privit in ochi am stiut cu certitudine ca locul meu e acolo, langa el.

Apoi l`am sarutat. Tandru. Am incercat sa exprim tot ce simteam eu, in speranta ca isi va da seama ca regret si ca il vreau langa mine. Lacrimile isi cereau dreptul de a curge si sincer..nu mai stiu daca am plans. Pentru ca atunci nu mai conta nimic, in afara de faptul ca eram in bratele lui si el imi soptea cat de mult ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda niciodata..

O bucatica de sinceritate.

Nici nu stu cum sa incep.. A trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva atat de personal.. Si mi`e teama..teama sa imi arat si partile de care nu vorbesc prea des..

Azi`noapte am plans. Aproape din senin si aproape fara sa stiu de ce.. Era 4 dimineata si simteam cum ma doare sufletul si un gol isi face simtita prezenta. De obicei ma abtin. Si habar nu am cum, dar reusesc sa ma controlez.

Si au inceput sa curga lacrimile. Mai intai incet si in tacere, apoi au devenit mai multe si mai dese, iar pana la urma nu le mai puteam opri. Plangeam cu disperarea unui om care simte ca a ajuns la capatul puterilor. Cat timp a trecut de cand am facut ultima data lucrul asta..

Lacrimile curgeau pentru a sterge urmele care mi`au ramas in suflet. Pentru ce am respins, pentru raul pe care l`am facut altora, pentru ca uneori nu sunt suficient de buna. Pentru prima data am simtit ca sunt o nenorocita. Sunt exact genul de om pe care nu l`as vrea langa mine. Si as vrea sa dau mai mult, sa fiu altfel..sa renunt la egoismul care s`a instalat in mine.

Parca nimic nu reusea sa ma aduca pe linia de plutire. Aveam impresia ca toate se vor sfarsi prost si nu voi putea face nimic ca sa evit asta.. Deznadejdea din suflet se transferase la nivelul corpului. Eram epuizata..lacrimile incetasera si eu continuam sa stau pe covor, rezemata de marginea de patului, cu o perna in brate..

Pana la urma am adormit, oboseala isi spunea cuvantul. Dar parca ma simteam eliberata, ca si cum as fi scapat de o povara. Nu sunt mandra de ceea ce am facut si habar nu am de ce am si scris despre asta, probabil pentru a ma convinge de faptul ca din cand in cand..un plans zdravan ne poate da energia sa continuam.

Acum sunt bine, m`am trezit mai optimista si toate incep sa capete contur. Mi`am dat seama ca nu plansul inseamna esec, ci renuntarea. Iar eu nu am de gand sa renunt.

Hai sa facem planuri. Sau nu.

In bezna totala. Asa e viitorul meu. Pana nu demult planuisem totul, dar acum nu mai stiu ce vreau.. E vorba de faptul ca..la un moment dat va trebui sa fac o alegere. Si orice as alege, ma va durea, pentru ca oricum voi pierde ceva. Pana atunci mai e destul timp, dar acum am un moment de slabiciune, in care ma simt extrem de dezorientata. Nu inteleg..de ce intotdeauna cand castig un lucru..pierd altul?

Si m`am decis sa nu imi mai fac planuri. Sa las lucrurile sa isi urmeze cursul normal. Nu mai am de gand sa organizez nici macar ziua de maine..pentru ca s`ar putea intampla orice. Cineva imi tot repeta asta mai demult. Imi spunea sa am grija, pentru ca voi fi dezamagita in caz k ceea ce planuisem se distruge. A avut dreptate. Ironic,nu?

Dar gata cu chestia asta. Nici nu vreau sa ma mai gandesc.

In alte ordine de idei..totul merge bine. Sau nu ma mai stresez eu atat de mult si privesc mai intai partea buna a lucrurilor. De exemplu, azi am primit o multime de complimente referitoare la cerceii mei. Poate nu inseamna mare lucru, dar mi s`a parut dragut. Si o fetita de la clasa intai mi`a zis ca sunt frumoasa. Ciudat..dar niste simple cuvinte imi pot aduce zambetul pe buze. Si soarele a stralucit azi, parca pentru a ma face sa ma simt si mai bine.

Punct si de la capat

Si s`a terminat vacanta.. Scoala a inceput doar de doua zile si eu de`abia am avut timp sa respir. Cum zice Andreea: „si daca as vrea sa ma sinucid, tot n`as avea timp”. Sunt disperati cu teme, eseuri si chestii de genu`..ca sa ne puna note. Oricum, dupa ce le`au taiat din salariu si au anuntat pe la stiri ca se disponibilizeaza multe cadre didactice..li s`a cam taiat cheful de noi.Whatever. Partea proasta e ca avem bacul peste o luna. Trecem noi si peste asta. V`am zis ca nu ma mai stresez degeaba.

A fost o faza astazi, la ora de geografie. La fel, discutam despre bac si am zis ca eu nu am invatat mare lucru pana acum si nici nu ma stresez. Profa a fost foarte uimita si mi`a dat o replica de genu`: „Tu, Bianca? Tu, care anul trecut iti faceai griji pentru bac? Inseamna ca te`ai mai maturizat.” Vaaaai..m`am simtit atat de bine. Stiti ca unul din obiectivele mele e acela de a ma maturiza si de a`mi schimba felul de a fi. Ma bucur ca progresez, incet`incet..

Imi sunt foarte dragi colegii..parca mi`as dori ca timpul sa treaca mai incet, sa petrecem mai mult timp impreuna. Pisi e foarte blonda de cateva zile, toti parem picati de pe alta planeta, „scoatem” tot felul de perle care ne fac sa murim de ras..in cateva cuvinte..ador sa stau cu ei la scoala.

Partea proasta cu mersul la scoala e trezitul, fratilor! Cand aud alarma de la telefon, parca trece un tren peste mine. De`abia ma ridic din pat.. Am ramas in urma cu somnul in vacanta asta. Adormeam numai dupa ora 3 dimineata. Apoi a venit Revelionul, care a insemnat cateva zile la rand in care n`am dormit deloc. Si acum mi`e extrem de greu sa`mi fac iarasi un program rezonabil.. Dimineata sunt terminata daca nu beau o cafea sau doua [Nu ma certa! Promit ca incerc sa renunt la ea sau macar sa mai reduc din „doza zilnica” ]

Pentru mine, anul a inceput destul de bine. De fapt..chiar foarte bine. Totul merge ca pe roate. Am invatat sa renunt la regrete, ambitii, probleme, durere si sa pastrez doar partile frumoase din ceea ce a fost. Sunt acolo, undeva, intr`un colt de suflet.

Si vreau sa simt din nou. Sa rad. Sa zambesc. Sa ma bucur. Sa iubesc.

Categorii de zambete

Va tot plictisesc cu aberatiile mele despre viata, despre zambete, despre fericire si etc. Si spun mereu ca trebuie sa zambim, indiferent de situatie. Dar stiti ca exista mai multe categorii de zambete?

In primul rand, intalnim zambetul obisnuit, acela pe care il afisam cel mai des, atunci cand suntem fericiti sau bucurosi. E cea mai buna metoda de a ne exprima sentimentele pozitive, de a ne exterioriza.

Apoi..zambetul copilaros. E acela care apare in situatiile in care facem cate o chestie imatura si draguta care ne aduce aminte de copilarie. De exemplu, atunci cand ne dam in leagan sau mancam vata de zahar.

Zambetul fals. O arma a celor care poarta o masca si nu vor sa fie descoperiti. Vreti un exemplu? Cand ne intalnim cu o persoana care nu este deloc simpatica si totusi ii zambim. Jucam teatru pentru diferite motive, incercam sa parem buni la suflet si intelegatori, cand in realitate nu suntem chiar atat de „simpatici”. Dupa parerea mea, chestia asta cu prefacatoria este ok. Pana la un anumit punct. Cu totii jucam teatru in anumite situatii. Diferenta e ca unii recunosc si altii nu.

Zambetul victoriei. Intalnit atunci cand obtinem un lucru pe care ni`l doream extrem de mult sau reusim ceva deosebit. Exprima satisfactie si multumire deplina. Caracteristic invingatorilor si celor care fac anumite chestii din razbunare.

Zambetul amar. Apare in situatii mai putin placute si nu poate fi considerat ceva pozitiv deoarece nu exprima fericire sau bucurie, ci mai degraba..dezamagire. Da, dezamagire. Acesta este cel mai bun cuvant poate fi asociat cu zambetul amar. Descrie un esec sau o pierdere. Individul il afiseaza pentru a`si exprima regretul sau poate renuntarea.

Zambetul pisicit. Folosit mai ales de fete atunci cand vor sa obtina ceva. Insotit de o fluturare din gene si o alura inocenta, ofera succes garantat. Exemplu: “Tati..pot sa ma duc sa ma plimb cu masina?Pot?Pot?Poooot?” Tati n`o poate refuza pe fetita lui, ii da masina si mititica de ea se opreste in primul stalp.

Zambetul fortat. Este zambetul care il avem atunci cand simtim ca am pierdut  si totusi nu ne dam batuti. Sugereaza dezamagire si totusi..speranta.

Zambetul care agata. Foarte des intalnit. O arma de nadejde a flirtului. Si de la un simplu zambet porneste totul.

Zambetul trucat. Intalnit in situatiile in care nu vrem sa aratam ca ne doare. De exemplu, vedem o persoana care ne`a ranit candva. Ii zambim pentru a nu ne afisa adevaratele sentimente, pentru a parea ok. Poate fi considerat si un zambet fals.

Poate mai sunt si altele, dar astea mi`au venit acum in minte.

Acum..ghiciti in ce categorie se incadreaza zambetul asta? „:)”