Tic`tac..

Nici nu stiu cum sa incep sau ce sa spun. Mi`e mult mai greu sa vorbesc despre ceva trist..decat despre orice altceva.

Simt ca nu mai am timp. Am impresia ca am sa ma prabusesc curand si nu am puterea sa fac fata la toate care vor veni. Nu cer nimic, decat sa am putere. Nu ma simt suficient de buna pentru nimic, traiesc cu impresia ca voi esua si voi pierde tot.

Vreau sa fac ce trebuie. Sunt dispusa sa fac orice sacrificii, numai sa fie totul bine. Dau orice, si inima si suflet..pentru inca o  bucatica de fericire.

Stiu ca gresesc enorm. Si de atatea ori incerc sa imi ascund regretul si durerea in spatele unei atitudini agresive, care inrautateste situatia. Sunt proasta. Si nu mi`e rusine sa recunosc asta. Daca gandeam un pic mai logic, imi dadeam seama ca e mult mai corect sa recunosc din prima ca am gresit.

Mi`e greu sa spun direct, pentru ca sunt si un pic lasa, asa ca iti spun aici: Imi pare rau pentru ca uneori ma supar aiurea, pentru ca mi`e greu sa fac primul pas spre impacare si pentru ca sunt situatii in care mai exagerez.. Dupa o cearta, astept sa fiu luata in brate pentru ca tot din lasitate, nu stiu sa imbratisez eu prima..

Sunt un om cu atatea defecte.. Si ma condamn pe mine insami pentru ca nu pot sa ma ridic la inaltimea asteptarilor celor din jur: familie, iubit, prieteni.. Sunt inconjurata de oameni extraordinari, insa eu am trasaturile unei scorpii. Una care sufera enorm in sinea ei. Ce e si mai trist e faptul ca niciodata nu intentionez sa fiu asa..

Stiti ce e si mai trist decat sa ii condamni pe altii? Sa te condamni pe tine, sa ai permanent sentimentul de vinovatie in suflet. Mereu promit ca am sa imi invat lectia, insa in mod paradoxal reusesc sa o dau iar in bara. Ma scuza in vreun fel faptul ca a fost fara intentie?

Tic`tac, tic`tac..simt ca sunt inima mea e bolnava de rautate. Si mereu tinta mea e gresita. In loc sa ma razbun pe cei care sunt lipsiti de valoare, ii supar pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lumea asta.. Si intr`un fel merit sa fiu tratata la fel din cand in cand.

Mai e si orgoliul meu prostesc. Care nici macar nu imi aduce vreo satisfactie. De ce? E simplu: pentru ca e inutil! (NOTE TO SELF: Fara orgoliu cand e vorba de oamenii pe care ii iubesti!)

Atunci cand reusesc sa scap de atitudinea de scorpie, “evoluez” in ceva si mai rusinos: un copil rasfatat. Habar nu am care e mai grava, stiu doar ca niciuna nu ar trebui sa ma caracterizeze.

De azi promit ca am sa imi revizuiesc comportamentul. Oamenii din jurul meu merita ceva mai bun. Si am sa fac tot ce imi sta in putere sa fiu mai putin egoista si ceva mai intelegatoare. E oficial. Am facut o promisiune si mi`am asumat o responsabilitate. Va sunt datoare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s