Prima data „in afara”.

Roscata m-a provocat sa povestesc cum a fost cand am plecat pentru prima data din tara. Despre asta chiar nu m-am gandit sa scriu niciodata, asa ca am acceptat cu mare placere.

Am vizitat Franta, mai exact regiunea unde se afla Parisul. Nici nu mai stiu cum s-a ajuns la asta, draga mea profesoara de franceza m-a anuntat ca am fost selectata pentru un fel de vacanta in Franta, impreuna cu o colega. A urmat chinul cu hartiile si semnaturile, din moment ce eram minora, aveam doar 17 ani.

Sa fiu sincera? Nu a fost asa cum ma asteptam. Franta a fost prima dezamagire enorma din viata mea. De fapt..nu tara in sine, ci oamenii. Nu as mai pleca niciodata in alta tara fara sa am pe cineva drag langa mine, in acele cateva saptamani m-am simtit mai singura ca niciodata.

Am locuit la o familie de francezi, undeva  langa Paris. Erau oameni foarte ok, chiar mi-a facut placere sa ii cunosc. Doamna era actrita si scria piese de teatru. M-a luat la repetitii, am fost impreuna la cumparaturi, am gatit tot felul de minuni, iar la plecare mi-a daruit cateva carti, pentru ca observase ca sunt pasionata de citit. Oameni minunati, care au reprezentat singura parte buna din acea vacanta.

Parisul…e lipsit de stralucire atunci cand nu e nimeni cu care sa impartasesti bucuria. Am vizitat toate punctele de interes: muzee, catedrale, parcuri, evident si turnul Eiffel, am cumparat suveniruri, am facut si fotografii care s-au pierdut pe drum, din cauza neatentiei. Am facut tot ce poate face un turist in Paris si nu doar atat.

Trebuie insa sa mentionez si momentul in care am fost umilita. Eram impreuna cu tipul care ne servea drept ghid, mergeam parca spre Notre Dame. La un colt de strada erau cativa cersetori. Iar el s-a intors spre mine si mi-a spus: „Ii vezi pe cersetorii de acolo?Sunt romani de-ai vostri.” In clipa aia m-am simtit revoltata si l-am urat pe omul care a indraznit sa spuna ceva rau despre tara mea. Tu, francez nesimtit, care ne bagi pe toti in aceeasi oala, uiti si ca vorbesc si scriu in limba ta materna? Am participat si la un schimb de experienta, am gazduit timp de cateva saptamani o frantuzoaica si am avut contact cu intreg grupul. Sunt nesimtiti, nu stiu sa scrie corect in franceza, nu stiu nici doua boabe de engleza (e sub demnitatea lor de popor sa invete limba altei tari).

Ca tot a venit vorba de engleza, in Franta e destul de greu sa comunici cu cineva in alta limba decat a lor. Daca nu stii sa ceri un sandvis si o apa plata in franceza, mori de foame.

Daca m-as mai duce? Probabil ca da, insa numai insotita de cineva drag si cu mult mai putine asteptari. Da, e frumos sa vezi alta tara, sa  evadezi un pic din stresul de aici..insa nu as putea sa stau acolo mai mult de cateva saptamani. Cred ca ciorbita si sarmalele pe care le-a pregatit mama la intoarcere au fost cele mai gustoase din lume!

Anunțuri

3 gânduri despre “Prima data „in afara”.

  1. Am vizitat si eu Franta. Parisul mai exact. De doua ori. O data intr-o excursie organizata si a doua oara pentru un concert. Impresia a fost aceeasi ca a ta. Fix aceeasi. Francezii mi se par putin retardati si destul de superficiali. Iar Parisul e un oras frumos insa mi s-a parut destul de murdar si imbacsit.
    Sunt insa alte tari in care m-as muta fara sa stau pe ganduri. Pana acum am doua pe lista: Finlanda si Suedia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s