Poveste.

Mi-as dori sa fim intr-o poveste. De ce? Pentru ca binele invinge intotdeauna in povesti, iar raul e pedepsit. Nu ar mai exista distanta sau timp, iar noi am depasi toate obstacolele. Cenusareasa a ramas cu printul, Frumoasa Adormita s-a trezit sarutata dupa o suta de ani, Alba ca Zapada a invins-o pe mama vitrega..

Povestile te invata sa fii optimist si sa nu te dai batut. Iar eu am atata nevoie de un strop de bine in viata mea.. Realitatea e cea care distruge sperante si vise, cea care ii transforma pe oameni in monstri si balauri. In copilarie suntem optimisti si fara griji, iar pe masura ce crestem..devenim din ce in ce mai apasari de griji. Ne-am pierdut optimismul. In povesti exista mereu un personaj pozitiv, iar noi nu mai stim sa fim buni. Da, fiecare e protagonist intr-o poveste, dar ce ii garanteaza eroului ca povestea sa va fi cu happy end?! Nimic. In ziua de azi nu mai exista certitudini si incredere.

Fiecare poseda o colectie de masti pe care le schimba in functie de situatie, uneori atat de des, incat uita sa-si joace rolul asa cum trebuie. Viata e un nesfarsit bal mascat. Sinceritatea a devenit un lux, marturisesc ca se intampla uneori sa nu fiu sincera nici macar cu mine insami. Da, uneori prefer sa inventez parti bune acolo unde e totul gri, numai sa-mi pastrez doza de speranta. Ce m-as face daca as pierde-o si pe ea?

Un om fara speranta e un om gol. Mi-am indesat si ultimul strop de speranta in tocmai adancul sufletului, am ferecat toate iesirile..numai sa nu plece de la mine. Ce m-as face fara ea?

Daca am fi intr-o poveste..eu as fi o printesa, iar tu ai fi Fat Frumos. Dar stai..povestile nu exista. Suntem ancorati in realitate si depinde doar de noi daca povestea noastra va fi frumoasa sau nu. Exista o infinitate de finaluri, iar noi trebuie sa fim capabili sa il alegem pe cel fericit. Daca ma intrebi pe mine, cel mai fericit final ar fi..sa nu existe final. Pentru ca viata nu e o poveste, nu urmeaza un tipar anume. Iar noi nu suntem produse ale imaginatiei, suntem fiinte umane.

Iar oamenii nu sunt personajele pozitive, ca in basme. Oamenii pot fi printi, balauri, vrajitoare.. depinde de ce alege fiecare sa fie. Sa fii bun sau rau e o alegere, nu ceva ce ti se impune.

Anunțuri

5 gânduri despre “Poveste.

  1. vezi tu noi suntem de fapt prinsi intr-o poveste in care noi suntem personajele principale . SI noi alegem daca sa fim invingatori sau invinsi daca sa fim printesa sau vrajitoarea , balaurul sau zmeul 🙂
    te-am pupat

  2. Poate ca mastii ar trebui sa ne apere de neincrederea fata de cei din jur si devenim atat de lipsiti de speranta incat masca devine un drog.
    Nu incurajez si nu voi exclama o idee ca ar trebui sa le purtam.
    Poate ca viata e un bal mascat, dar muzica noi o compunem. POate e vals, poate e tango sau dupa cum ne surade imaginatia.

  3. Eu as zice ca e important sa fim impacati cu noi insine 🙂
    Si la fel de important, sa nu ne invinovatim pentru deciziile celor din jur!!!
    Da, din pacate viata ne invata multe…iar lectiile pe care le primim, sunt in general dureroase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s