Curs festiv.

Nu ma consider o persoana simpatica, nici genul ala de om care e in stare sa-i captiveze pe cei din jur cu felul sau de a fi. Nici nu cred ca am fost capabila sa impresionez placut pe cineva asa, din prima. La sufletul meu ajungi greu si anevoios..si la un moment dat tot imi voi descarca nervii pe tine, oricine ai fi.

Pana aici nu am zis nimic bun despre mine,nu? Cei care ma cunosc personal pot baga mana in foc ca am dreptate, chiar nu stiu sa ma fac placuta din prima. Uneori nu-mi iese nici a zecea oara. Tin minte ca in liceu am surprins doua tipe discutand despre mine: „Cine,ma? Sclifosita aia? Nu o inghit nici cu o tona de miere” si m-a durut. Jur ca m-a durut..mai ales ca atunci chiar incercam sa fac impresie buna oricui si ma dadeam peste cap sa ii multumesc pe toti. Uneori imi venea sa-i apuc de mana si sa le explic ca si eu stiu sa fiu un om bun, dar nu m-a lasat orgoliul.

Nici macar cele mai bune prietene ale mele nu m-au placut din prima. Mi-au marturisit asta dupa ceva timp, cand deja ne permiteam sa ne facem confidente. Ma rog, partea buna e ca sunt capabila sa ii fac pe cei din jur sa ma indrageasca, dupa ceva timp. Dar si cand vreau sa fiu afurisita, as putea primi o stea pe Hall of Fame pentru realizarile mele. Irelevant, in fine. De curand m-am imprietenit cu o colega de facultate cu care nu trecusem de „buna” in astia trei ani. Si ma surprinde pana si pe mine cate subiecte comune avem. E si vina mea, cred. Nu stiu sa fiu mereu vesela, nu stiu nici sa imi ascund nervii sau dezamagirea. Si cred ca asta isi pune amprenta asupra personalitatii mele. Oamenii, prin natura lor, sunt subiectivi. Vad doar ceea ce vor ei sa vada, ignora unele semnale de alarma si se leaga de cea mai mica speranta.. Iar eu, ridic chestia asta la rang de arta.

De ce scriu toate astea? Pentru ca azi mi-as fi dorit sa imi pot deschide sufletul mai mult. Am avut cursul festiv si m-a lovit realizarea ca intr-un fel sau altul..imi va lipsi agitatia asta de la facultate. Acum am realizat ca printre atatea nemultumiri, s-au strecurat si cateva momente frumoase. Imi vor ramane in inima acesti ani. De zece ori am zis ca renunt, ca nu mai scriu atatea teme, ca nu mai rezist..si de fiecare data mi-am luat inima in dinti si am continuat. E un fel de pariu pe care l-am facut cu mine insami..si pe care l-am castigat.

Anunțuri

21 de gânduri despre “Curs festiv.

  1. asa am fost multi. asa am fost si eu. am vrut sa tot renunt si pana la urma am terminat. mi-a parut rau ca nu am legat prietenii stranse si uneori inca mi-e dor de cate-o sesiune, in care simteam cum curge adrenalina si ma bucuram de rezultatele bune. e normal… si intr-un fel iti dai seama ca de acum totul e indecis si nesigur

    1. Eh, mai am timp sa ma bucur de sesiune. Vreo doi ani, la master :)) De examene nu imi va fi dor, mai ales ca voi mai da inca vreo 10 ani de acum incolo, daca reusesc sa intru in invatamant..

      1. ah, am uitat de master :)))) sorry 😀 cat despre examenele din invatamant, you never know cand se razgandesc si scot si taie 😛

  2. Inotdeauna vom duce lipsa locurilor unde eram obisnuiti. Si intr-adevar, anii de studentie sunt cei mai frumosi.. cine nu ar vrea sa se intoarca macar o zi in perioada aia?

      1. Nuuu..in nici un caz. Dar sa zicem ca pe blog sunt..inofensiva. Nu arunc cu nimic dupa nimeni, nu am cum sa ridic tonul, nici sa fac mutre:))

      1. E bine atunci :))) Dacă nu arunci cu chestii dure gen: farfurii, tacâmuri, vaze, veioze, rame foto și mai știu eu ce :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s