Timp.

Vreau timp. O bucatica de timp in care sa fiu doar eu cu mine, in care sa imi pun ordine in ganduri, sa imi permit sa plang de nervi, de oboseala sau sa ma refac. Pare putin absurd, dar nu am timp nici sa ma organizez. E primul weekend in care am timp sa respir si sa ma gandesc la niste lucruri..

Si nu imi place ce am devenit. As vrea sa fac cumva sa imi las nervii la scoala si acasa sa fiu calda, calma..asa cum obisnuiam sa fiu. Nu imi place invatamantul. Si e o mare dezamagire, mai ales ca imi doream sa fac asta de ani buni..si cand mi-am atins scopul, in sfarsit..am vazut cat de diferita e realitatea. Si am trecut prin suficiente obstacole ca sa imi dau seama ca nenorocitii aia de bani, succesul de la serviciu sau de la facultate nu valoreaza nimic daca nu ai cu cine sa le imparti.

Apropo de bani..am primit primul salariu: 850 de lei. Acolo sunt nervii mei, serile in care ajungeam acasa si plangeam de dezamagire, morala care mi s-a facut in atatea randuri. Si urasc faptul ca toata lumea se asteapta sa ma port ca un expert in tehnici de predare si invatare, desi eu am inceput doar de o luna. Banii sunt putini, in comparatie cu stresul la care sunt supusa zilnic. Si nu am simtit satisfactie, ci m-a durut sufletul pentru ca stiam cate am indurat pentru ei. Macar daca ar fi fost o suma mai decenta, care sa justifice eforturile mele. De-abia acum inteleg in totalitate cat au muncit parintii mei toata viata numai sa am eu de toate. Si poate ca uneori ma suparam pentru ca nu puteam sa obtin tot ce imi doream, cu mofturile mele de copil, dar acum le-as cere iertare fara oprire, stiind cat de greu se obtin.

Vreau sa am timp sa il iubesc pe omul de langa mine asa cum merita. Vreau sa pot sa ajung acasa si sa nu imi descarc nervii pe el, pentru simplul fapt ca e prima persoana care imi apare in cale si eu trebuie sa ma eliberez cumva. Vreau sa separ cumva jobul de viata persoana, pentru ca se va termina prost daca nu o voi face. Urgent. Si daca nu se va schimba situatia curand, am sa renunt. Pentru ca alt job imi pot gasi repede, dar timpul pe care il pierd acum alegand de colo colo si plangand de dezamagire.. nimeni nu mi-l da inapoi. Si imi doresc sa il petrec facand ceva ce imi place, ca doar o viata am. Ar fi pacat s-o irosesc cu lucruri care ma fac nefericita.