Febra Revelionului.

Dupa ce i-am afumat dovleacul pus la calit si i-am curatat merele cu tot cu jumatate din miez..mama m-a dat afara din bucatarie. M-a intrebat plina de nervi: „Cand o sa apuc sa mananc si eu ceva facut de tine?”, iar eu i-am raspuns „Pai deja ai mancat clatite facute cu manutele mele!”. Auzind asta..a oftat exasperata si mi-a trantit usa in fata.

Mama a intrat in priza, ca majoritatea gospodinelor care isi pun sortul si se apuca de impachetat sarmale si framantat cozonaci in perioada asta. Deh, maine e Revelionul si tre’sa ai masa plina, ca altfel rade lumea de tine. Nu inteleg conceptia asta pur romaneasca. Ei, si daca eu am chef sa mananc o salata si sa beau o cafea in noaptea de Revelion..cade cerul?

Problema mancarii nu o inteleg si ma amuz de fiecare data cand cei de la stiri anunta ca sute de persoane au ajuns la spital din cauza exceselor alimentare. Se gandesc ca le merge bine in anul urmator daca se indoapa acum. Zau, nu gasesc o explicatie.

Obisnuiam sa fac liste cu asa numitele „New Year’s Resolutions” in care imi propuneam anumite lucruri de indeplinit. Dar mi-am dat seama ca sunt o tampenie. In primul rand, daca vrei sa faci ceva, faci ACUM, nu peste ceva timp. La fel si cu bilantul. Nu mai adun si scad sa vad daca am iesit pe plus sau pe minus, ca ma apuca plansul. Trebuie sa fii tampit ca sa crezi ca o forta divina te va ajuta sa iti indeplinesti toaaate dorintele in anul urmator pentru ca anul asta ai stabilt cinci kile si ai renuntat la fumat. Deci clar la anu’o sa castigi la Loto, pentru ca ai fost un om bun.

De ce trebuie sa asteptam finalul de an pentru a lua decizii? Daca vreau sa slabesc, ma apuc acum. Daca mi se pune pata sa ma fac a dracului pentru ca am realizat ca nu mai tine cu vorba buna..o fac acum. De ce sa ma las calcata in picioare pana la anu’?

Nu impartasesc nici conceptia aia „New Year, new me”. Adica, stai un pic. Dai reset la tot? Dai delete la tot trecutul si amintirile. Guess what? Consecintele nu tin cont de timp. Daca ai fost o scarba in 2013, anul urmator nu ii va face pe cei din jurul tau sa uite asta, oricat de mult ti-ai dori. Daca ai mancat cat pentru zece de Craciun, crede-ma ca la inceputul anului urmator te va speria cantarul. Consecinte, my dear. Nu te schimbi la inceputul fiecarui an, ci te maturizezi si acumulezi experienta.

Asa ca..hai sa fim sinceri. Intr-adevar, ai sansa sa faci ceva mai bine, dar asta nu trebuie sa se intample la final de an, ci atunci cand simti nevoia. Daca suntem in luna octombrie si ti-a ajuns, urla acum. Nu astepta sa se termine decembrie. Nu astepta nici sa inchei o relatie care nu mai merge, o prietenie care s-a stins, un job care nu iti place. Ca doar o viata avem si timpul ala pe care il irosim asteptand..e al nostru!

Leapsa cu carti.

Nu am mai preluat o leapsa de-o vesnicie, insa aceasta se refera la carti..si despre subiectul asta as scrie fara oprire. Inainte de toate, ii multumesc Ellei, un om drag sufletului meu, pentru ca s-a gandit la mine.

Sa incepem.

1. Prima mea amintire cu mine citind.

Ei bine, nu imi amintesc cu exactitate..insa pe la 5 ani mama mi-a pus un Abecedar in brate si m-a invatat sa citesc. Dupa serviciu isi facea timp si se aseza cu mine la masa, imi arata literele, ce cuvinte pot obtine cu ele. Da, primul cuvant pe care l-am scris a fost „mama”, evident.

661386908368401074285687-6180992-700_700 cr

Si prima poezie pe care am citit-o singura – singurica era din acest abecedar. Stiu si acum ca era despre o pupaza care isi construia o casa. Datorita mamei, stiam deja sa scriu si sa citesc atunci cand am mers la scoala. Si nu pentru ca ar fi avut ea prea mult timp liber. Ci pentru ca a vrut sa imi insufle dragostea pentru scoala, pentru carti.. Si ce pot spune..a reusit!

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o.

Cred ca aici sunt multe.. Insa stiu ca m-a impresionat „Singur pe lume„, a lui Hector Malot. Pana am terminat generala, cred ca am citit-o de vreo 4 ori. Alte carti care mi-au luminat copilaria: Ciresarii, Tom Sawyer, Amintiri din copilarie.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească.

As spune..Ciresarii siiii…”Micul Print„. Pacat ca pe a doua o intelegem in totalitate de-abia cand suntem adulti..

4. Locul meu preferat de citit.

De cand programul meu e atat de aglomerat, citesc oriunde: in metrou, in pauzele dintre ore, in autobuz, in pat, inainte sa adorm.

Dar locul meu preferat clar e patul de acasa. Are ceva..special. De parca s-ar fi ascuns sub pat toti eroii din cartile pe care le-am citit de-a lungul anilor si imi soptesc cuvinte magice.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii.

Chiar acum am luat o pauza de la lectura si marturisesc ca m-am delectat cu vin fiert. Dar acesta e de sezon. Obisnuiesc sa citesc cu un carnetel langa mine, in caz ca gasesc un citat deosebit sau sa notez relatiile dintre personaje, in fine..orice amanunt pe care il consider demn de reprodus.

Ah, si ochelarii.. Ca sunt mioapa.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare.

Oare stiu vreodata?

In prezent vreau sa citesc absolut tot ce a scris Jhumpa Lahiri. O recomand din tot sufletul. E o scriitoare americana de origine indiana care abordeaza problema imigrantilor, a mostenirii culturale pe care copiii imigrantilor o primesc..si mai ales, daca aleg sa o pastreze sau nu. De asemenea, vreau sa citesc si celelalte doua carti din trilogia „Fifty Shades of Grey”, am citit-o doar pe prima.

Mai planuiesc sa citesc si un teanc de romane scrise de autori canadieni, necesare pentru facultate, dar extrem de interesante. De asemenea, vreau sa citesc si cartile lui Frederic Beigbeder. Poate numele nu va suna cunoscut, insa de filmul „Dragostea dureaza trei ani” poate ati auzit. El a scris cartea cu acelasi nume. Si „Ce ne spunem cand nu ne vorbim„, de Chris Simion ma atrage. Of, ar fi atatea carti de adaugat. Cu timpul stau prost..

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o.

Ultima carte primita este „Exercitii de echilibru„, Tudor Chirila. Mi-a oferit-o prietenul meu, dupa ce a vazut cu cata durere ma uitam la ea. Cam in aceeasi perioada am primit „Sotia din Paris„, de Paula McLain. Foarte buna cartea. Este narata din perspectiva lui Hadley Richardson, prima sotie a lui Hemingway. Casnicia lor s-a destramat pe masura ce el a devenit celebru.

Am cumparat de curand „Dinti Albi„, de Zadie Smith si o recomand! Si „Clubul Norocoaselor„, de Amy Tan.

De asemenea, am cumparat „Prea multa fericire„, de Alice Munro. Este cartea care a luat Premiul Nobel pentru Literatura in anul 2013. Si il merita din plin.

8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel.

Fiecare carte citita a lasat ceva in sufletul meu. Din unele am invatat lectii pretioase, din altele am invatat lucruri despre mine, din altele despre oamenii din jurul meu.

Pot spune ca m-a marcat „Portretul lui Dorian Gray”, cartea care a fost subiectul lucrarii de licenta. Un an intreg am „disecat-o”. Este o carte ce intra in topul „10 carti de citit intr-o viata”, dupa parerea mea.

9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui.

Aici veti rade. Mi-au placut cartile din seria „Twilight”. Da, stiu ca filmele sunt diferite..dar cartile sunt destul de bune, dupa parerea mea. Au substanta, personajele sunt vii. Filmele nu se ridica la nivelul cartilor.

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească.

Urasc cartile cu scenariu de telenovela pe care o urmaresc gospodinele dupa amiaza, in timp ce oala cu mancare fierbe pe aragaz si masina de spalat de invarte de zor. Se iubesc, de despart, apare amanta, apare si un copil. Moare un personaj, dar de fapt si-a inscenat moartea si asa mai departe.. Evident, se lasa cu o nunta in final.

11. O carte care mă intimideaza.

Am primit o carte de la iubitul din liceu. Nu am apucat sa o citesc, ca ne-am si despartit. Si pentru mintea mea de adolescenta la vreo 16 ani..a fost vreun soc. Asa ca nu am putut sa citesc acea carte, cu dedicatie pe prima pagina. E pierduta prin biblioteca..si imi amintesc ca mi-o doream din tot sufletul si acum nu mai stiu nici cum se numeste.. Ca sa vezi cat se schimba oamenii..

12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi.

Jhumpa Lahiri, am scris despre ea si mai sus.

Gabriel Garcia Marquez mi-a incantat sufletul.

George Orwell, cu ale sale carti aparent simple. Dar odata ce incepi sa iti pui niste probleme, vei descoperi cat de complexe sunt. Recomand romanul „1984”

Dan Brown, cu al sau Cod al lui Da Vinci si „Fortareata Digitala”

 

Si cred ca am sa ma opresc aici. V-am zis ca as scrie muuuult despre carti. Nu stiu cui sa ii predau stafeta, dar daca vi se pare interesant subiectul, sunteti invitati sa preluati ideea.

20131224_183212

Dear Santa..

Draga Mosule,

Am trecut de varsta copilariei, insa imi amintesc cu drag de serile in care te asteptam lipita de brad, crezand in existenta ta cu toata inima mea de fetita. Au trecut anii, am aflat crudul adevar si acum nu mai astept sa pice din cer ceea ce imi doresc, am realizat ca cele mai frumoase cadouri sunt cele care nu pot fi cumparate sau cele pe care ma straduiesc sa le obtin. Tot anii m-au facut sa nu mai cred in oameni, in fapte bune care nu au in spate asteptari, in sinceritate si in egalitate intre oameni. Dar despre asta vorbim in alta scrisoare.

Nu vreau nimic pentru mine. Am doi parinti extraordinari, un iubit minunant, am si ceva bun simt, o doza de educatie si un strop de rabdare. Consider ca sunt suficiente. Ma gandesc acum la ce vad in jur..si ma apuca groaza.

Mosule, adu-ne un Ministru al Educatiei care stie sa scrie, oameni care stiu diferenta intre „doar” si „decat”. Baieti care nu scriu „esti frumoas-a” si fete care stiu diferenta dintre pantaloni si colanti. Trimite-le un bilet in care sa scrie: „Colantii de latex nu sunt pantaloni! Mai ales asortati cu bluze pana la buric.” si nu le mai trimite cadouri, clar nu au fost fetite cuminti.

Vreau oameni care stiu ca din metrou / RATB intai se coboara si apoi se urca. Spune-le si ca muzica pe care o asculta la telefon, fara sa aiba casti..deranjeaza. Mai ales manelele. Invata-i ca „te rog” si „multumesc” nu au ucis pe nimeni. Niciodata.

Copiilor pune-le sub brad si cate o carte de povesti, pe langa tableta si iPhone. Nici cartile nu au omorat pe nimeni. Invata-i si ca o carte le deschide orizontul si ca nu e o rusine sa citesti. Pe cei tineri invata-i ca trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru greselile pe care le fac si ca e cazul sa se descurce singuri, fara sa mai apeleze la „iesirea de urgenta”. Arata-le ce e onestitatea si demonstreaza-le ca scoala iti deschide multe usi in viata. In facultate nu trebuie sa intre doar pe usa de la Princess/Bamboo/Afi Palace, ci si pe usa unei biblioteci. Da-le o palma si spune-le ca dragostea nu dureaza vesnic si nici nu e cazul sa nasca doi copii pana la 20 de ani. S-au schimbat multe si nu ne mai permitem sa facem copii fara sa fim siguri ca avem ce sa le oferim.

Vorbeste cu cei de la retelele de telefonie si roaga-i sa blocheze mesajele trimise catre toata agenda, cele care incep cu „Fie ca..”, cu texte luate de pe internet, in care n-au pus un strop de sinceritate. A inceput deja isteria mesajelor in masa..ceva ce mie imi depaseste intelegerea. Spune-le ca un simplu „Craciun Fericit, X-ulescu!” inseamna mai mult decat 50 de cuvinte goale.. Spune-le oamenilor ca un share pe Facebook nu salveaza viata unui bebelus, dar o donatie o face.

Dar stim amandoi ca oamenii sunt asa cum sunt si nimic nu-i poate schimba. Nici macar Craciunul. Care nu mai e Craciun, de fapt. E prilej de infulecat si baut pe saturate, perioada in care brusc se simt mai buni, pentru simplul fapt ca ofera o punga de dulciuri si cateva hainute vechi unui copil orfan..pe care il ignora in restul anului. Acesta e doar un prilej de a-si spala pacatele pentru rautatile pe care le fac in restul anului?

Oamenilor frumosi la suflet da-le numai bucurii si sanatate. Ei stiu ca sanatatea te ajuta sa lupti pentru orice scop. Da-le si dragoste din plin, e ingredientul secret in orice situatie. Adu-le oameni la fel de frumosi care sa le stea alaturi, sa se sprijine reciproc. Si fereste-i de durere..sau macar alina-le sufletul.

Sa ma ierti, Mosule..daca am fost prea dura. Dar si pe mine ma doare sufletul cand ma uit in jur si vad atatea nedreptati. Parca mi-a ajuns..si-as vrea sa fac ceva sa schimb lucrurile. Din pacate, atitudinea mea nu face diferenta..oricat m-as stradui eu, lumea ramane la fel.

Singurul cadou pe care il vreau..e o inima mai mare. Sa aiba loc toti oamenii dragi, chiar si cei pe care ii voi cunoaste in anul ce va urma. Vreau sa incapa toti. Cu asta..eu ma declar multumita.

Merry Christmas!

Craciun.

Am sters praful din micul meu refugiu si m-am asezat sa scriu, dupa aproape o luna. Nu cred ca are rost sa spun ca nu am avut timp s-o fac in ultimele saptamani. Asta e marea mea frustrare, ca nu am timp sa fac nimic..si simt cum timpul trece pe langa mine, ca cineva imi fura luni din viata fara ca eu sa fac nimic. Doar stau pe margine si vad cum se duc zilele, saptamanile..iar eu nu pot sa impiedic asta.

Asa ca dimineata asta lenesa de sambata e un privilegiu. Mai ales ca sunt acasa, chiar citisem pe undeva: „De Craciun, toate drumurile duc acasa.”. Ma simt impacata cu mine, imi doresc sa ma refac in aceste doua saptamani de vacanta. Cand spun „vacanta”, creste inima in mine.

Mi-am intrebat elevii: „Ce inseamna Craciunul pentru voi?”. Au raspus in cor, fara sa ezite „Cadouri!”. Nu stiu daca imi intelegeti punctul de vedere, dar mie mi se pare trist ca ei sunt interesati doar de partea materiala. Nu se bucura de o vizita la bunici, de cozonaci calzi, de bradul impodobit, de colinde.. In plus, am incercat sa compun cu ei o scrisoare catre Santa, cu un vocabular minimal, in care ei scriau ca au fost cuminti si spuneau/desenau ce cadou si-ar dori, Evident ca intrebarea generala era „Doamnaaaa, cum spunem tableta in engleza?”. Au cel mult zece ani. Ma fac sa ma simt..in varsta, din alta epoca. Si am doar 22 de ani! Doar o fetita de la clasa intai a venit la mine si m-a intrebat cum poate sa deseneze sanatatea, pentru ca ea asta isi doreste: sanatate pentru parinti. Mai aveam putin si incepeam sa plang, m-a facut sa ma gandesc la mama, care de-abia rezista, dar tot isi aminteste sa ma sune de doua ori pe zi sa imi ordone sa mananc, stie ca eu sigur uit sau nu am timp.

Craciunul asta e altfel. Apreciez si mai mult timpul petrecut acasa, somnul pe saturate, mesele in familie. Vreau sa fiu mai buna, mai apropiata de oameni calzi si sa invat sa iert. Stiu ca e ironic, ar trebui sa fiu mereu buna si iertatoare, dar uneori nu imi iese. Shame on me. Promovez rabdarea, bunatatea, iertarea..si nu sunt in stare sa servesc drept exemplu.

Ce inseamna Craciunul pentru mine? Familie si prieteni. Inseamna prajituri facute cu mama. Mult spus „cu mama”, pentru ca ma expediaza din bucatarie atunci cand vede ca am doua maini stangi. In fiecare an. Inseamna vizite la bunici si rude, impreuna cu Adrian. Cadouri oferite. Felicitari. Carti bune, insotite de o cana cu vin fiert. MAMA SI TATA. ADRIAN. Miros de portocale (nu mananc portocale, dar asociez Craciunul cu mirosul lor). Nici zapada nu imi place, dar ma bucur de prima ninsoare ca un copil. Craciunul inseamna si promisiuni, schimbare, bilant. La sfarsitul fiecarui an obisnuim sa facem un rezumat, sa ne amintim de lucrurile bune si sa le indreptam pe cele rele. Cred ca voi reveni curand cu un bilant..

De Craciun imi amintesc si de oamenii care sunt departe sau au plecat dintre noi..  Ma gandesc la Gabi, care e plecata la mii de kilometri distanta, la prietenii pe care nu i-am mai vazut de-o vesnicie, la cei cu care am rupt orice legatura dintr-un nimic. Si as vrea sa pot spune ca imi pare rau, sa am curajul sa admit cu voce tare ca am gresit..

Pana la urma Craciunul e prilej de bucurie si consider ca lucrurile marunte sunt cele care mentin..atmosfera festiva. O lumanare, o crenguta de brad, o imbratisare de la mama, o strangere de mana..imi aduc magia in suflet.

Chiar si mesaje de acest gen, scrise pe servetele.

20131220_215158