Craciun.

Am sters praful din micul meu refugiu si m-am asezat sa scriu, dupa aproape o luna. Nu cred ca are rost sa spun ca nu am avut timp s-o fac in ultimele saptamani. Asta e marea mea frustrare, ca nu am timp sa fac nimic..si simt cum timpul trece pe langa mine, ca cineva imi fura luni din viata fara ca eu sa fac nimic. Doar stau pe margine si vad cum se duc zilele, saptamanile..iar eu nu pot sa impiedic asta.

Asa ca dimineata asta lenesa de sambata e un privilegiu. Mai ales ca sunt acasa, chiar citisem pe undeva: „De Craciun, toate drumurile duc acasa.”. Ma simt impacata cu mine, imi doresc sa ma refac in aceste doua saptamani de vacanta. Cand spun „vacanta”, creste inima in mine.

Mi-am intrebat elevii: „Ce inseamna Craciunul pentru voi?”. Au raspus in cor, fara sa ezite „Cadouri!”. Nu stiu daca imi intelegeti punctul de vedere, dar mie mi se pare trist ca ei sunt interesati doar de partea materiala. Nu se bucura de o vizita la bunici, de cozonaci calzi, de bradul impodobit, de colinde.. In plus, am incercat sa compun cu ei o scrisoare catre Santa, cu un vocabular minimal, in care ei scriau ca au fost cuminti si spuneau/desenau ce cadou si-ar dori, Evident ca intrebarea generala era „Doamnaaaa, cum spunem tableta in engleza?”. Au cel mult zece ani. Ma fac sa ma simt..in varsta, din alta epoca. Si am doar 22 de ani! Doar o fetita de la clasa intai a venit la mine si m-a intrebat cum poate sa deseneze sanatatea, pentru ca ea asta isi doreste: sanatate pentru parinti. Mai aveam putin si incepeam sa plang, m-a facut sa ma gandesc la mama, care de-abia rezista, dar tot isi aminteste sa ma sune de doua ori pe zi sa imi ordone sa mananc, stie ca eu sigur uit sau nu am timp.

Craciunul asta e altfel. Apreciez si mai mult timpul petrecut acasa, somnul pe saturate, mesele in familie. Vreau sa fiu mai buna, mai apropiata de oameni calzi si sa invat sa iert. Stiu ca e ironic, ar trebui sa fiu mereu buna si iertatoare, dar uneori nu imi iese. Shame on me. Promovez rabdarea, bunatatea, iertarea..si nu sunt in stare sa servesc drept exemplu.

Ce inseamna Craciunul pentru mine? Familie si prieteni. Inseamna prajituri facute cu mama. Mult spus „cu mama”, pentru ca ma expediaza din bucatarie atunci cand vede ca am doua maini stangi. In fiecare an. Inseamna vizite la bunici si rude, impreuna cu Adrian. Cadouri oferite. Felicitari. Carti bune, insotite de o cana cu vin fiert. MAMA SI TATA. ADRIAN. Miros de portocale (nu mananc portocale, dar asociez Craciunul cu mirosul lor). Nici zapada nu imi place, dar ma bucur de prima ninsoare ca un copil. Craciunul inseamna si promisiuni, schimbare, bilant. La sfarsitul fiecarui an obisnuim sa facem un rezumat, sa ne amintim de lucrurile bune si sa le indreptam pe cele rele. Cred ca voi reveni curand cu un bilant..

De Craciun imi amintesc si de oamenii care sunt departe sau au plecat dintre noi..  Ma gandesc la Gabi, care e plecata la mii de kilometri distanta, la prietenii pe care nu i-am mai vazut de-o vesnicie, la cei cu care am rupt orice legatura dintr-un nimic. Si as vrea sa pot spune ca imi pare rau, sa am curajul sa admit cu voce tare ca am gresit..

Pana la urma Craciunul e prilej de bucurie si consider ca lucrurile marunte sunt cele care mentin..atmosfera festiva. O lumanare, o crenguta de brad, o imbratisare de la mama, o strangere de mana..imi aduc magia in suflet.

Chiar si mesaje de acest gen, scrise pe servetele.

20131220_215158

Anunțuri

4 gânduri despre “Craciun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s