Die, winter, die !

Soc si groaza ! A nins in ianuarie ! Zapada iar ne-a luat pe nepregatite, ca in fiecare an. Romania a devenit Narnia, tinutul zapezii. Nu incep acum sa va dau detalii despre ce e afara, stiu ca toti aveti ferestre la case si profil de Facebook, unde puteti citi statusuri sugestive si viziona galerii foto pe care le posteaza prietenii vostri doritori sa arate lumii ca e zapada si la ei in oras.

Eu urasc zapada asa cum studentul uraste sesiunea. Cu patos si fara limita. Singura reactie pozitiva pe care am avut-o fata de zapada si in general, fata de iarna, a fost atunci cand aveam 1 an si un pic si am vazut zapada practic pentru prima data in viata mea ( prima data aveam doar 3 luni). Cand m-a scos mama in zapada am exclamat fericita „Mamiii… ‘apte, ‘apte! Mult ‘apte!” ( in traducere libera, „lapte”).

Dup-aia mi-am dat seama ca nu imi place. An de an, ura din mine creste la vederea intinderii nemarginite de nea. Apropo de metafore de acest gen, imi amintesc ca am avut de facut o compunere pentru la scoala cu tema „Iarna”. Trebuia sa descriem un tablou de iarna, cu expresii d-alea din cartile de lectura. In fine, stiti la ce ma refer. Eh..si doua zile am muncit la compunere, nu mi-a iesit. Eu nu imi puteam imagina zapada ca fiind ceva frumos si nu puteam sa „produc” vreo fraza. Cred ca a fost singura data cand m-am dus la scoala cu tema nefacuta.  Ma rog, la ciclul primar.

Eh, si acum vad negru (nu alb!) in fata ochilor atunci cand unii posteaza fotografii cu drumuri, paduri, poteci, dealuri, etc. acoperite de zapada, eventual si cu vreo descriere de genul „Superb! Mirific!”. Fratilor, nu e nimic frumos in accidente in lant, masini intepenite, drumuri inchise, nametii de pe trotuare! Zau asa! Mai devreme eram in RATB si am auzit-o pe o duduie exclamand visatoare: „Vaaaai ! Ce romantic si linistit ninge! Si e totul alb! „. Cu greu nu m-am abtinut sa nu i-o intorc. Mai ales ca statusem ceva timp in statie sa astept autobuzul..in timp ce ningea „romantic si linistit” si eram inghetata. Pisi..ia stai tu vreo 2 ore in zapada, sa vedem daca ti se mai pare romantic..

Scolile din Bucuresti s-au inchis luni si marti, asa ca nu sunt nevoita sa ies prin „iadul alb”. Voi privi lesinata de emotie cum ninge linistit si voi posta pe Facebook poze cu zapada, adaugand si cat de deosebita mi se pare iarna!

Televiziune.

Acum cativa ani am decis ca televiziunea din Romania este o mizerie si am incetat sa ma mai uit la TV. Am zis ca filmele se pot vedea si online, fara sa fiu intrerupta de publicitate, pentru stiri si noutati am Facebook si ziare online, si asa mai departe..

Dar nu am cum sa ma izolez intr-o bula, asa ca unele stiri ajung si la urechile mele. De exemplu, stiu ca Bianca Dragusanu divorteaza. Nu aveam cum nu aflu asta, din moment ce toata lumea dezbatea intens subiectul pe strada, in metrou, la scoala, etc. Doua domnisoare au vorbit pret de cateva statii despre cat de trist trebuie sa fie Victoras..

Dar cireasa de pe tort a venit zilele astea, cu accidentul aviatic in care au murit doi oameni. Toata lumea discuta despre asta, peste toot. De la pensionari la pusti de liceu, cu totii au o parere si cateva nemultumiri legate de societatea in care traim. Pur si simplu nu inteleg cum se poate intampla asta, in epoca tehnologiei? Cum pot sa nu fie gasiti niste oameni care cereau ajutor disperati? Unde va sunt aparatele performante? Unde va e simtul raspunderii? Si, mai ales, unde va e constiinta?!

Si mai trist e ca ar fi putut supravietui daca ar fi fost gasiti la timp. Da, am evoluat, avem zeci de gadgeturi, suntem dependenti de internet si tehnologie. Dar nu suntem in stare sa folosim asta in avantajul nostru. Si asta e revoltator.

Ah, si cel mai penibil e ca nimeni nu are curajul sa isi asume vina pentru asta. Paseaza mingea de la unii la altii, incercand sa se eschiveze. Sa va pun la curent si cu cele mai absurde stiri, ca tot am dat un search sa vad si eu ce s-a intamplat. Prima: indivizii de la cadastru au facut cercetari amanuntite, pentru ca avionul s-ar fi prabusit la granita dintre doua judete si na..nu se stia care trebuie sa isi asume raspunderea. And guess what? La asta au aflat raspunsul, chiar s-au straduit sa ancheteze. Imi si imaginez cum masurau de zor.. Penibil!

A doua ar fi ca familia studentei care a decedat nu va primi despagubiri. Nu am inteles exact de ce, nu ii ajuta cu nimic faptul ca directorii plini de bani au fost demisi de la conducerea institutiilor.

Uitati ca, inainte de toate, suntem oameni..