Back to reality.

Ultima data spuneam ca am nevoie de o pauza, pentru a-mi pune ordine in viata si pentru a o scoate la capat cu disertatia. Iata-ma acum absolventa de masterat, specializarea „Studii Canadiene”. As fi ipocrita sa afirm ca ma va ajuta cu ceva in viata sau ca m-am ales cu ceva. 90% din materii au fost inutile, majoritatea profilor ne-au tratat de parca ne-ar fi facut o favoare ca ne lasa sa venim la cursurile lor. Dupa doi ani in care am comparat ce faceam noi cu ceea ce faceau cunoscutii mei..am ramas cu un gust si mai amar.

Niciodata nu m-am plans ca am de invatat. In schimb..am cantarit daca imi va folosi la ceva ceea ce faceam la cursuri (lucruri care nu aveau legatura cu minunatiile din brosura de admitere) si mereu ieseam pe minus. As face aceeasi alegere daca as fi pusa in situatia sa aleg din nou respectivul master? Categoric nu.

Cu disertatia a fost un adevarat scenariu de film horror. Vreo 3 luni mi-am pus viata pe pauza si m-am concentrat doar pe redactare. Veneam de la serviciu, scriam, dormeam cateva ore si a doua zi o luam de la capat. Toate astea pentru o bucata de hartie care nu imi va folosi la nimic. In zilele noastre nu mai iesi in evidenta prin faptul ca ai facut un masterat. Unii au vreo 3 facultati si doua masterate care nu le folosesc la nimic. Am tinut neaparat sa termin lucrarea la timp pentru a fi impacata cu mine insami, pentru ca niciodata nu am indraznit sa incalc vreun termen limita sau sa nu ma implic 100% in ceva care mi-a placut intr-o anumita masura. Cu asta s-au dus ultimele luni din viata mea.

10338262_957160887674852_8321476259669780981_n

Acum ma simt cumva..eliberata. Am decis sa ma mut cu consortul. De data asta e pe bune, avand in vedere ca am trecut testul de vara trecuta cu mutatul de proba. Pana acum nu-i rau, e placut sa stiu ca ajung acasa si ma pot relaxa langa un om drag, fara sa pierd noptile in fata laptopului.

Cine citeste ce insir eu aici de mai mult timp, stie ca nu ma descurc prea grozav in bucatarie. De fapt..pot marturisi ca sunt un pericol pentru mine insami si pentru cei din jurul meu atunci cand ma aflu langa un aragaz. In mod ciudat..am decis sa invat sa gatesc. Exersand. De multe ori se lasa cu dezastre (fierb aproape o ora niste paste)..dar se intampla sa iasa si ceva comestibil. Si asta e o realizare pentru mine. A inceput sa ma relaxeze gatitul. Cine stie? Poate peste cateva luni invat sa fac si-o ciorba. Si-n vreo 5 ani ma si marit, ca tot intreaba rudele cand am de gand sa o fac, pentru ca X si Y s-au asezat la casa lor..si pe mine nu ma mai ia nimeni daca mai astept mult.

Privind partile bune..as putea afirma ca sunt fericita. Imi permit sa vin acasa si sa ma asez in fotoliu pe balcon cu o carte buna intr-o mana si o sticla de Strongbow in cealalta(e absolut genial!). Am timp sa ma „reconectez” cu oamenii dragi pe care i-am neglijat in lupta cu lucrarea de disertatie. Mi-e dor. Si va rog sa ma iertati.

Posted in Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s