Egalitate si nu prea.

Sa ne intelegem de la inceput: eu sunt o feminista convinsa. Ma deranjeaza tot ceea ce inseamna stereotipuri si vesnicele „double standards” aplicate celor doua sexe. Consider ca nu mai suntem in secolul in care femeile nu aveau puterea sa decida cu cine sa se casatoreasca sau drept de vot. Zicem ca suntem evoluati, da? Ca femeile sunt egale cu barbatii, cel putin prin lege. Dar ne lovim zilnic de sexism, indiferent cat de moderni si misto afirmam ca suntem. Multi merg la „domnul”, nu la „doamna” doctor. Functia de CEO al unei multinationale e mai mult sau mai putin asociata cu un barbat. Femeile sunt alea sensibile si irationale, in timp ce barbatii sunt puternici si rationali. Termenul „isterie” vine de la „hysteria/uter”. A fost asociata cu femeile DOAR vreo 2000 de ani.

Asadar..vrem egalitate. Si ne ofuscam atunci cand nu o primim. Dar hai sa fim egali pana la capat, ce ati zice de asta? Am iesit la o cafea cu o prietena si am asistat (mai mult ea, ca eu incerc sa evit oamenii) la o discutie intre un el si o ea. El ii spunea: „Gandeste-te ca iti cumperi toate astea pe banii mei. Ar trebui sa ai o limita.” Uite..asta ma enerveaza pe mine la „egalitatea” asta pe care unele femei o folosesc drept scuza doar cand le convine. Dar cum ar fi ca toate femeile sa fie..independente financiar? Sa isi cumpere haine/cosmetice din propriul salariu si sa nu depinda de „iubi”, care le face toate mofturile? Saaau..soc ! Cum ar fi sa isi plateasca si consumatia?!

Mie mi s-ar parea penibil sa vad o rochie, sa vreau sa o cumpar…si sa ii cer lui bani pentru ea. Sau sa-l trimit sa imi cumpere sampon si rimel. Noi functionam altfel. Suntem egali, in sensul ca impartim chirie, facturi si alte cheltuieli. Daca vreau sa dau 3 milioane pe o pereche de pantofi, voi da, pentru ca am propriul salariu si nu ii cer sa plateasca el ceva. Cand a considerat ca e ok sa dea o suma enorma pe un laptop de gaming, am inteles, pentru ca erau banii munciti de el. Imi platesc singura consumatia atunci cand iesim in oras. De vreo 5 ani, de cand sunt cu el. Pur si simplu..asta mi se pare normal.

Mama mi-a spus de cand ma stiu sa nu depind de un barbat, mai ales financiar, pentru ca nu stii ce iti rezerva ziua de maine. Accept cu placere o floare sau un cadou, daca stiu ca sunt oferite cu drag. Fiecare dintre noi are dreptul sa isi cumpere lucrurile pe care si le doreste, iar asta nu te afecteaza in vreun fel relatia.

Daca vrem sa fim percepute ca fiind egale cu barbatii si in opinia publica…ar trebui sa incepem sa fim independente. Inclusiv financiar. Nimanui nu ii place sa plateasa in mod constat pentru doua persoane. Eu nu mi-as permite sa merg la shopping pe banii lui. Barbatii respecta femeile care pot avea singure grija de ele, pe cuvant.

Cam asa sta treaba cu egalitatea. Nu poti sa ii ceri sa iti cumpere „rochita aia frumoasa de la Zara” si „pantofii aia din mall” si sa te plangi ca femeile nu sunt respectate. Altfel, dai dovada de ipocrizie pura.

Anunțuri

Un gând despre “Egalitate si nu prea.

  1. Împarte judecând drept:

    În data de 13 februarie 2016, 22:56, Confessions of an imperfect girl a scris:

    > Imperfecta` posted: „Sa ne intelegem de la inceput: eu sunt o feminista > convinsa. Ma deranjeaza tot ceea ce inseamna stereotipuri si vesnicele > „double standards” aplicate celor doua sexe. Consider ca nu mai suntem in > secolul in care femeile nu aveau puterea sa decida cu cine ” >

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s