Here we go again..

Eu nu cred în tâmpenia „new year, new me”, pentru că nu văd începutul unui an ca pe un buton de reset, cu ajutorul căruia dai delete tâmpeniilor pe care le-ai făcut în anul ce a trecut și, vezi Doamne, acum apreciezi șansa de a fi un om minunat. Nu anul trebuie să fie bun, tu trebuie să fii.

Petrecerea din noaptea de Revelion a ajuns să mi se pară o obligație socială. Nu contează că tu ești rupt de oboseală, poate ai fi lucrat în ziua aia, te doare capul, ți s-a îmbolnăvit pisoiul, ți-a murit o plantă..trebuie să te îmbraci frumos și să te distrezi.

La fel și lista aia cu lucruri de bifat în anul următor. Știți la ce lista mă refer, aia de care uiți complet după maxim 3 săptămâni. Am renunțat cu foarte mult timp în urmă la ea: la sală nu merg, deci o să rămân tot grasă și nasoală, nu mi-am propus să mă mărit sau să fac vreo schimbare majoră. Nici la plăcerile mele vinovate nu am de gând să renunț.

Însă admit spășită că am prostul obicei să mă uit în spate și să fac un bilanț. Să văd dacă m-am ales cu ceva bun sau nu. Întotdeauna încerc să ies pe plus. Încă sunt înconjurată de oameni buni și frumoși, care încă nu știu cum încă mă tolerează, la cât de hateriță sunt. Sunteți niște eroi, sper că știți.

Cred că oricum am pierdut destule, uneori și pe mine însămi. Dar am avut norocul să mă regăsesc, deși nu întreagă. Plus că eu oricum nu mai cred în cuvinte precum „mereu” sau „niciodată”, pentru că.. everybody lies, să îl citez pe Dr. House. Oricum ar fi, cred că aveam nevoie și de câte un duș rece, că să mă trezesc la realitate. Așadar, tot răul spre bine.

Nu am forțe proaspete și nici resurse noi de optimism, pentru că nu mi s-au resetat funcțiile odată cu intrarea în noul an. Eu oricum funcționez doar pe limite și pe câte vreun deadline, aruncat acolo că să mă mai motiveze (să trag de mine sau să o las baltă, după caz). Who knows? Poate că sunt eu defectă și poate că m-am obișnuit să văd mai întâi partea rea a lucrurilor, ca un mecanism de autoapărare.

Mi-e rușine să admit, însă chiar nu mi-am fixat niciun țel de atins în următoarele luni. Nu știu dacă e pentru că sunt fix unde ar trebui să fiu sau pentru că m-am resemnat.

Vouă va doresc să găsiți sau să păstrați ceea ce va face să zâmbiți. Nu neapărat pentru că e început de an, ci pentru că am început să prețuiesc eu însămi lucrurile alea mărunte care te fac să te simți mai bine. Știți voi, un vin bun, o carte care te ține cu sufletul la gură, un om care se uită la tine de parcă ai fi lumea lui întreagă..

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s