Recipe for disaster.

De un lucru sunt sigură: când se vor alinia planetele și astrele vor decide că poate e cazul să mă mărit și eu…amărâtul nu o să mă ia de nevastă pentru talentul meu excepțional în bucătărie.

Încă îmi amintesc de ziua în care m-am dus fericită la consort și i-am arătat că prăjisem niște carne. Țineam în palmă o bucățica de..ceva. Uscată, urâțică și carbonizată. A sfârșit la gunoi…iar el s-a uitat la mine cu compasiunea cu care privești un copil care n-a văzut ușa din sticlă și s-a lipit de ea cu totul.

Fac orice altceva: spăl pe jos, strâng după bestie, șterg praful..dar nu mă trimite în bucătărie, că mi se înmoaie genunchii și devin claustrofobă. Mă sperii mai mult dacă mă alergi cu o tigaie decât daca mă ameninți cu o pușcă încărcată.

Ironia e că îmi place să mănânc. Mă topești mai repede dacă îmi vii acasă cu o porție de crispy strips, nu cu flori. Îmi bate inimă mai repede când văd o porție de tiramisu sau orice altă chestie ce provoacă supradoză de zahăr.

Daaaar..aseară am decis să fiu eroină și să fac niște paște. Mărturisesc faptul că paștele sunt singură chestie comestibilă pe care o pot face fără prea multe emoții. Nici dacă îmi dădeai un Oscar nu mă simțeam atât de realizată că în momentul în care au fost gata.

Nimic nu mă înfurie mai tare decât să aud „Hai că e simpluuuuu de făcut. Cum să nu poți?”. Prietene..pe mine mă iau emoțiile numai când ajung la raionul de carne prin vreun supermarket. Atâtea feluri de carne,atâtea moduri de a le găti…și eu am făcut o ciorbă în 25 de ani. Și-o tocăniță.

Dacă mașina consortului știa să facă măcar niște cartofi prăjiți..începeam să mă îngrijorez că mă părăsește pentru ea. Am noroc cu faptul că el e ușor de mulțumit și e fericit cu nivelul meu ..cu mult sub cel al mării.

Dacă ajută cu ceva..admit că am încercat. Da’nu e de mine.

Nu aruncați cu pietre. Dacă n-ar fi astea că mine, cum altfel v-ați aprecia mamele/prietenele/rudele care fac magie în bucătărie? Da’va rog..nu îmi luați cărți de bucate și nici nu mă trimiteți la cursuri de gătit. M-am cadorisit cu un tablou pe care scrie „Queen of the Kitchen”, așa..că să mă iau singură la mișto. Dar sunt o cauza pierdută.

Consortul îmi zice mereu „Prințesa Polonic”. Oare crede că eu nu știu ce-i ăla?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s