Mirror, mirror on the wall…who is the laziest of them all?

Dacă ești unul dintre acei oameni care poate mânca orice/oricât fără să se îngrașe…poți fi sigur că te urăsc în secret. Mă rog, acum nu mai e secret. Dar data viitoare când ieșim în oraș și mănânci trei feluri de mâncare și desert fără să ai remușcări..nu da vina doar pe karma atunci când te îneci.

Am mai spus și repet: îmi place să mănânc. Problema e alta. Nu mănânc doar atunci când mi-e foame, ci și atunci când mă plictisesc sau atunci când mă gândesc eu că nu am luat o gustare de vreo oră. Car întotdeauna în geantă pachețele de biscuiți, mini ciocolățele sau prăjiturele. Și când stai vreo 8 ore la birou..astea sunt fix bombe calorice. La dracu’..măcar dacă s-ar depune unde trebuie (if you know what I mean), dar nuuu..se duc direct pe șolduri și pe abdomen.

Am avut un șoc acum câteva zile atunci când m-a întrebat cineva dacă sunt însărcinată. Admit, mâncasem destul de mult și nici fustă nu mă avantaja, dar la naiba..CHIAR AȘA?!

Așa că simt nevoia să iau măsuri, adică să mănânc doar când mi-e foame, nu și când mă uit la seriale și mă plictisesc. Am ajuns să descarc aplicația care te hărțuiește cu notificări și îți amintește să bei apă. De luni de zile eu trăiesc doar cu cafea. Mă rog, și vin. Dar ăla nu conține calorii și nu se depune pe abdomen, se duce direct la inimă.

Mă doare sufletul (la propriu) când trec pe lângă KFC sau MC, înghit în sec atunci când văd gogoși glazurate sau burgeri. Ziceam mai demult că o lume în care nu ar există KFC ar fi o lume tristă. Reformulez: și mai trist e să te străduiești să te abții de la o porție de crispy strips. Asta e cu adevărat heartbreaking, nu faptul că nu-ți răspunde ție Gigel la mesaje.

Food=Happiness. Până și pisoiul meu poate să îți confirme asta. Atunci când ajung acasă îl apucă isteria..nu neapărat pentru că se bucură să mă vadă, ci pentru că știe că primește mâncare. See? El e fericit atunci când capătă mâncare, eu nu am privlegiul asta. Nu se trezește nimeni să mă hrănească la ora 6, așa cum fac eu pentru bestie.

În mine zace o lene profundă..care mă împinge să iau liftul de la parter până la etajul 1. Yep, atât de rău sunt. Acum se încălzește afară, nu mă mai pot eschivă cu scuză „e prea frig afară” atunci când mi se propune să ies la alergat. God, și de-aș învăța să merg ca lumea pe bicicletă. Adică, nu mă înțelegeți greșit. Știu să merg..doar că mă sperie ideea de a călca un cățel/copil/băbuță. Mai e variantă cu mersul la sală, dar la cât de haotică mă știu, trebuie să fiu împinsă de la spate de cineva mai organizat. Altfel sfârșesc în pat, cu laptopul în brațe..

Nici nu cred în diete minune, creme, pastile..care te fac să arăți ca tipele photoshopate de prin reviste. Presupun că ajută, dar dacă te duci să ceri un Big Mac și o Cola Light, iar acasă te dai cu crema ta minune, să știi că burgerul tot se depune.

Long story short…ar fi cazul să fac ceva mișcare și să las dracului lenea, ciocolata și burgerii. De vin nu mă las, că e hrană pentru suflet și inimă, nu sursă de calorii. Nici de cafea, că e singura mea șansă de a deveni umană și inofensivă pentru 24 de ore.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s