Despre eroi.

Mâine e ziua ta, mama. Și iarăși nu apuc să te strâng în brațe și să îți spun cât te iubesc și te admir. Și tot ar fi puțin, față de muntele de dragoste pe care îl ai în inima mea.

Îți datorez tot ce e bun și uman în sufletul meu. Tot ce știu și ce simt am învățat de la tine, om minunat. Și parcă tot nu e de ajuns, aș vrea să semăn mai mult cu tine. Să fiu mai răbdătoare, mai calmă și mai blândă. Să iert mai mult și să urăsc mai puțin.

Îmi pare rău pentru că nu iau mereu cele mai bune decizii. Și pentru că nu apuc să te văd mai des, deși inima mea e mereu acolo, cu tine. Dacă eram în locul tău, m-aș fi ciufulit pentru fiecare „de-abia aștept să plec de acasă și să scap de voi” pe care ți-l aruncam în față, drept amenințare, în anii aia în care habar nu aveam ce înseamnă maturitatea și responsabilitățile. Chiar și așa, m-ai lăsat să mă prind singură că oamenii-s răi, iar eu nu-s invincibilă, așa cum mă credeam înainte să mă pună realitatea la pământ.

Adult fiind, nu pot să îmi port de grijă așa cum o faci tu. Știi exact când nu apuc să mănânc sau să dorm. Dar tu, mama? Dormi nopțile sau te gândești cum să îi împaci pe toți, cum să o scoți la capăt cu cheltuielile și cum să faci să mai reziști? Nu te-ai plâns niciodată de cât de greu e serviciul, dar eu îți spun mereu cât de obosită sunt. Acum realizez cât de egoistă sunt.

Îmi pare rău, mama. Îmi pare rău pentru dățile în care ți-am respins grija și am considerat că știu eu mai bine. Iartă-mă pentru fiecare apel respins, crezând că ce făceam atunci era mai important decât să mă auzi și să te liniștești știind că sunt bine. Iartă-mă pentru că promiteam că te sun și uitam să o fac, prinsă în niște nimicuri..

Sper că ești mândră de mine, într-o anumită măsură. Îți dedic ție fiecare realizare, fie ea mică sau mare, din viața mea. Îmi amintesc că atunci când eram copil, mă scoteai în oraș și îmi cumpărai cărți pentru fiecare „Foarte Bine” pe care îl primeam. Și ghici cine nu mai are unde să își pună cărțile acum? M-ai învățat să iubesc lectura, refugiul meu. Acum îți cumpăr eu cărți, mamă. Din păcate, acum nu mai ai timp să le deschizi..

Aș vrea să fug iar la tine atunci când oamenii mă calcă în picioare, să am curajul să plâng până rămân fără lacrimi și să mă încurajezi, cum ai făcut-o mereu. Aș vrea să pot să îți spun tot ce mă doare, gândurile ce mă macină înainte să adorm și să îți arăt cum pierd câte o bucățică din mine. Dar acum sunt și eu adult și mă gândesc cât te-ar durea să știi că realitatea îți lovește copilul.

Acasă nu mai e un loc. Acasă ești tu, mom. Întotdeauna. Îți doresc să fii sănătoasă și să rămâi aici, cu mine. Să împărțim fiecare realizare și să depășim fiecare eșec. Tu mi-ai dat mereu tot ce ai avut mai bun. Acum e rândul meu. Până la capătul lumii și înapoi voi lupta să te știu bine, sănătoasă și fericită.

Eroii sunt reali. Tu mi-ai arătat asta. Te iubesc, mama. La mulți ani !

(Da, douăzeci și cinci de ani împlinești, așa cum îți place ție să spui. La mulți ani sănătoși și plini de bucurii.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s