Un (alt) articol despre pensionari.

Eu sunt de treabă. Eh, nu mereu şi nu cu oricine..dar dacă nu ne ştim şi nu m-ai deranjat cu nimic..ma port ca zâna din poveşti. Sau ca Wednesday Addams, depinde de tine.

Daaaaar..mai sunt şi zile în care sunt ca o grenadă ce stă să explodeze sau pur şi simplu..mă simt de parcă ar fi trecut un camion peste mine (şi apoi a dat şi în marşarier). Cazul nr.2 se aplică zilei de azi. După câteva zile în care am absentat de la birou..venise momentul ăla în care a trebuit să mă târăsc spre job. Am norocul să am un program destul de flexibil, in ideea ca pot incepe chiar la 11 AM (când majoritatea corporatiştilor au terminat deja a doua pauză de țigară).

Oh, well..am zis că azi merit să stau pe un scaun..mai ales că nesimțitele de picioare nu păreau să ma asculte. Şi mă simțeam aşa paşnică şi sfârşită..n-aş fi rănit o muscă.

Prietenii care îmi ştiu faimoasele frustrări cu babele pe care le „expun” pe Facebook exclamă mereu „Nu ştiu cum le găseşti, zău!”. Sincer? Nici eu. Şi m-aş lipsi bucuroasă de ele.

Revenind la ziua de astazi..karma m-a călcat un pic în picioare şi a decis să îmi testeze nervii. Lângă mine s-a aşezat un cuplu de pensionari. Tipul de lângă mine i-a cedat locul stimabilei, dar nu era ok, că al ei soț rămăsese in picioare.

Şi aşa s-a dezlănțuit iadul: „Asta sigur s-a născut după Revoluție, că doar ăştia mici nu mai ştiu ce e ăla bun simț.” Am tăcut, nu posedam energia de a o trimite finuț în locul ăla din care nu trebuia să plece (a.k.a. la dracu’în praznic).

Dar când a continuat cu „Sigur nu are niciun Dumnezeu. Nu e nimic de capul ei. Dacă făcea ceva, la ora asta trebuia să fie la lucru, nu să se plimbe ca lepra.” (Era 10 şi jumătate.)

Nu vă mai zic continuarea..în varianta necenzurată. Spun doar că e posibil să fi afirmat că ei sunt paraziții şi că datorită „leprelor” ca mine mai are statul bani de pensii şi de gratuități date aiurea. Există o şansă destul de mare să o fi asociat cu „generația de comunişti” care ne trage țara în jos şi care suferă de toate cele doar când e în avantajul lor. Ați văzut voi vreo babă ce se văita de faptul că a stat 12 ore la coadă la moaşte? Eu nu.

La final i-am amintit de articolul ăla ce ne sfătuia să nu le mai cedăm locul peste tot, deoarece îi privăm de puțina activitate fizică de care mai au parte. Pentru că sunt un om bun şi îmi pasă, da?

Aştept cu drag şi chiar insist să îmi împărtăşiți poveştile voastre (absurde) cu şi despre bătrânei răutăcioşi. Măcar să nu mă mai simt atât de ghinionistă.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s