Presents, presents everywhere.

După ce că starea mea naturală s-ar descrie prin “n-am suflet, nici emoții și nici nu vreau să am”, an de an ajung un fel de Grinch al secolului 21. Urăsc așa-numitul Christmas marketing, ce mă invadează dinainte de Halloween și detest  de-a dreptul isteria cumpărăturilor. A doua parte sună un pic ipocrit, pentru că de vreo săptămână colind și eu mall-urile, în căutare de cadouri pentru ăștia care au trecut de zidurile alea înalte și mi-au salvat umanitatea de la pieire.

Anul acesta am îmbrățișat ideea că vin Sărbătorile și am decis să fiu un pic mai soft. Chiar am cumpărat brăduț și toate cele. Mă rog, cu brăduțul e altă poveste. L-am luat mai mult pentru bestie, să își facă de cap cu el, însă..nu a băgat în seamă nici globulețe, nici luminițe.. Într-o seară îmi dăduse speranțe, că începuse să roadă beteala, dar n-am nicio șansă să îl găsesc suspendat printre crengi. Oare să fie de vină și faptul că e destul de ..bine făcut?!

Cum să descriu eu Bucureștiul în perioada asta? Haotic? Sufocant? Insuportabil? Cozile au ajuns sport național..începând din trafic și terminând cu magazinul de la colț. Am ajuns să fac o oră până la muncă, la oră 11 (!!!), deci nu la prima oră, când se știe că e haos în trafic..deși de obicei făceam maxim jumătate de oră. Ăia care nu-s în mall, sunt în trafic (în drum spre mall, bineînțeles).

Și-așa am o problemă cu aglomerația și simt că mă ia câte-un atac de panică atunci când văd mulți oameni în jurul meu. Iar zilele astea..magazinele sunt ca niște bombe cu ceas. Am făcut tâmpenia să mă opresc într-un mall în drum spre casă, în ideea să iau câte ceva pentru prietena mea. Îmi făcusem planul dinainte: mă uitasem pe site, văzusem ceva ce știam ce i-ar plăcea, mă gândeam că merg, cumpăr și decolez în secundă doi. Oh, well..am fost suficient de proastă încât să și cred că se va întâmpla așa. Nu exagerez..unele magazine aveau rafturile GOALE, iar eu evident că nu am găsit ce căutam. Cu nervii gata să spargă zidurile, am zis că mă mai uit, poate dau de ceva ok. În fiecare magazin am văzut cozi de câțiva metri la fiecare casă, toată lumea căra pungi și pungute, se opreau că trazniti în drum, pentru că văzuseră dracu’stie ce în câte-o vitrina…iar eu am renunțat. După ore bune petrecute la birou, să stau să mă lupt cu oamenii printre raioane, să mă chinui să îmi fac loc să trec printre pungile pe care le târau după ei…nu reprezenta noțiunea mea de relaxare after-work.

Cred că ăștia care și-au făcut curaj să mă iubească apreciază mai mult dacă rămân întreagă la minte, decât dacă mă prezint cu un cadou cumpărat după o luptă cu un alt client și după ce m-am certat cu minim 3 persoane la casă de marcat. În caz că va gândiți să îmi sugerați să comand online, been there, done that. Coletul mi-a ajuns cu o săptămâna întârziere, după două reclamații și ore bune petrecute în telefon cu cei de la suport. Toată lumea da vina pe aglomerație (ce surpriză!)..

Poate sunt eu nebună sau am prea puțină răbdare, dar zău că am ajuns să cred în vorba aia cliseilca, conform căreia..Crăciunul nu e doar despre cadouri.  Și-așa am prea puțin timp liber, refuz să îl irosesc prin magazine cu necunoscuți, stând la cozi (în condițiile în care răbdarea mea se limitează la 3 persoane în față mea) și repetând înjurături în gând, ca un fel de mantra.

Acum îl înțeleg pe Grinch, el nu ura Crăciunul în sine, ci oamenii.

Merry Grinchmas, așadar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s