„Timp, nu fi hain..sa mai fim liceeni..macar putin.”
Prima zi de scoala inseamna dezamagire pentru orice elev. Sa fim seriosi..s-a intamplat vreodata sa ne bucuram ca incepe scoala?In liceu..detestam faptul ca trebuie sa ma trezesc la 7, sa fac teme, sa invat comentarii, sa redactez proiecte. De-abia dupa ce s-a terminat, mi-am dat seama ca era o joaca de copii in comparatie cu toate lucrurile cu care ma confrunt acum. As fi dat orice pentru inca o ora de romana cu domnisoara diriginta sau o ora de franceza cu madame Oana a noastra, pe care o asteptam cu drag ora de ora.
Am fost azi la liceu. Am mers sa o vad pe domnisoara si pe dascalii care atatia ani m-au invatat sa fiu om. Impreuna cu o prietena, am mers la intrarea elevilor si am colindat holurile. Mi se strangea inima de dor.. Domnisoara s-a bucurat teribil cand ne-a vazut, cu toate ca ne intalnim adesea pe strada si povestim ce am mai facut, ce mai e pe la scoala.. Astazi mi-a spus un lucru care m-a emotionat: despre cei trei R ai profesorului. Rutina, Rugina si Ruina. Apoi a adaugat ca dumneai a ajuns la ultimul R. Ruina..dupa atatia ani de lupta cu elevii incapatanati pe care reusea totusi sa ii „imblanzeasca”.
Imi place tare mult atmosfera dintr-o scoala. Ma simteam foarte mandra cand ma trimitea vreun profesor sa iau un catalog si urcam scarile „pe la profesori”, cum spun elevii, cu catalogul in brate. Ma visam profesoara de limba franceza.. Si totusi..am lasat o parte din mine in acel liceu.