S-au facut patru ani. Nu ma voi incurca in clisee. Intr-adevar, timpul a trecut repede, multe evenimente importante sunt insirate in arhiva. Oamenii au venit, au si plecat..dupa unii am plans, pe altii i-am uitat repede.. Acum vreo patru ani boceam dupa un individ care, la momentul respectiv, credeam ca reprezinta fericirea absoluta. Silly me. Pana la urma, altii i-au luat locul..pana cand l-am gasit pe EL – omul meu de suflet. Anii de studentie sunt insirati aici..la fel si articolele in care imi asterneam dorul de omul meu drag.

Am inceput un alt capitol. Am schimbat orasul, oamenii, facultatea, am si job acum. Dorm maxim sase ore pe noapte, alerg de la scoala la facultate, uneori uit sa si mananc, dar sunt mai fericita. Nu mi se mai rupe sufletul din cauza distantei, nu ma mai simt singura si nici izolata de cei dragi nu mai sunt.

Numele blogului a ramas neschimbat, „Confessions of an imperfect girl”, cu toate ca eu m-am schimbat in zeci de feluri, am depasit atatea obstacole si deceptii, am zis ca nu mai fac aceleasi greseli si le-am repetat cu brio. Nu a mai ramas nimic din adolescenta care scria primul articol acum patru ani.

De ce am pastrat „pseudonimul” Imperfect Girl? Pentru ca nu consider ca mi-am indeplinit toate telurile. Nu am ajuns sa fiu asa cum as fi vrut, sunt o mare de contradictii si decizii indolelnice..si de multe ori am dat-o in bara. Pe scurt, nu sunt multumita de mine. Sunt un om bun, dar sunt o femeie rea. Sunt o fiica model, dar sunt o partenera impulsiva si vulcanica. Stiu sa ascult, dar nu am invatat sa ma fac ascultata. Imi place sa ofer, dar nu stiu sa primesc cu inima deschisa. Si, cel mai important, nu stiu sa pun relele la spate si sa merg inainte. Iar asta parca doare cel mai tare. Ca tare mult mi-as dori sa nu ma mai sugrum cu atatea detalii care nici nu merita sa fie puse la inima. Cred ca asa e cea mai mare imperfectiune. Si da, sunt constienta ca perfectiunea nu exista sau nu am cunoscut-o eu, dar m-as multumi sa fiu impacata cu mine insami.

Oricat m-as stradui, nu gasesc o incheiere potrivita pentru acest articol..aniversar. As vrea sa pot scrie mai des, macar saptamanal..dar momentan e haos, pana se vor linisti apele. De fapt, inchei cu unul dintre lucrurile care m-au bucurat de curand.