Patru.

S-au facut patru ani. Nu ma voi incurca in clisee. Intr-adevar, timpul a trecut repede, multe evenimente importante sunt insirate in arhiva. Oamenii au venit, au si plecat..dupa unii am plans, pe altii i-am uitat repede.. Acum vreo patru ani boceam dupa un individ care, la momentul respectiv, credeam ca reprezinta fericirea absoluta. Silly me. Pana la urma, altii i-au luat locul..pana cand l-am gasit pe EL – omul meu de suflet. Anii de studentie sunt insirati aici..la fel si articolele in care imi asterneam dorul de omul meu drag.

Am inceput un alt capitol. Am schimbat orasul, oamenii, facultatea, am si job acum. Dorm maxim sase ore pe noapte, alerg de la scoala la facultate, uneori uit sa si mananc, dar sunt mai fericita. Nu mi se mai rupe sufletul din cauza distantei, nu ma mai simt singura si nici izolata de cei dragi nu mai sunt.

Numele blogului a ramas neschimbat, „Confessions of an imperfect girl”, cu toate ca eu m-am schimbat in zeci de feluri, am depasit atatea obstacole si deceptii, am zis ca nu mai fac aceleasi greseli si le-am repetat cu brio. Nu a mai ramas nimic din adolescenta care scria primul articol acum patru ani.

De ce am pastrat „pseudonimul” Imperfect Girl? Pentru ca nu consider ca mi-am indeplinit toate telurile. Nu am ajuns sa fiu asa cum as fi vrut, sunt o mare de contradictii si decizii indolelnice..si de multe ori am dat-o in bara. Pe scurt, nu sunt multumita de mine. Sunt un om bun, dar sunt o femeie rea. Sunt o fiica model, dar sunt o partenera impulsiva si vulcanica. Stiu sa ascult, dar nu am invatat sa ma fac ascultata. Imi place sa ofer, dar nu stiu sa primesc cu inima deschisa. Si, cel mai important, nu stiu sa pun relele la spate si sa merg inainte. Iar asta parca doare cel mai tare. Ca tare mult mi-as dori sa nu ma mai sugrum cu atatea detalii care nici nu merita sa fie puse la inima. Cred ca asa e cea mai mare imperfectiune. Si da, sunt constienta ca perfectiunea nu exista sau nu am cunoscut-o eu, dar m-as multumi sa fiu impacata cu mine insami.

Oricat m-as stradui, nu gasesc o incheiere potrivita pentru acest articol..aniversar. As vrea sa pot scrie mai des, macar saptamanal..dar momentan e haos, pana se vor linisti apele. De fapt, inchei cu unul dintre lucrurile care m-au bucurat de curand.

537021_596449927065166_828136594_n

Blog of the year.

Andera ma iubeste mult si m-a nominalizat in articolul ei: „Blog of the year 2012„. Multumesc, draga mea! Apreciez ca te-ai gandit la mine.

blog

 

Regulile spun sa inserez poza de mai sus in articol si sa raspund la intrebarile formulate de Andera. Asa drag imi e, chiar imi place sa simt ca mi se ia un mini interviu. Sa incepem!

1. Cand si cum ai inceput sa scrii pe blog?

Oh, Doamne..sunt vreo 3 ani de atunci. Nu mai stiu exact cum s-a intamplat, insa treceam printr-o perioada foarte grea si mi-am dat seama ca scrisul ma elibereaza, intr-un fel. Si scriam muuult..chiar si 3 articole pe zi. Acum sunt norocoasa daca am timp macar sa intru pe blog o data pe zi. O multime de lucruri s-au schimbat de atunci, dar sunt multumita ca nu am renuntat la el, desi am avut cateva tentative.

2. Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai schimba ceva?(Ce anume?)

Cred ca mi s-a mai pus intrebarea asta o data. Atunci am raspuns ca nu as schimba nimic. Cred ca acum imi doresc sa fi fost un om mai rau atunci cand am avut ocazia. Si ceva mai selectiva cu oamenii din jurul meu. In acelasi timp, as vrea sa pot sterge anumite greseli pe care le-am facut fata de oameni dragi mie si pentru care nu m-am iertat nici pana astazi.. Dar asta e alta poveste..

3. Eu îmi fac planuri în general, nu pentru un viitor foarte îndepărtat ci pentru ceva realizabil și apropiat. Tu ce planuri de viitor ai?

Aici ai atins un punct sensibil. Sper sa iau o nota multumitoare la licenta, apoi sa sustin examenul de titularizare siii..Doamne’ajuta, sa si prind un post bunicel. Intentionez sa ma mut in Bucuresti, sa ma inscriu la master si sa fiu aproape de cei dragi, eventual sa ma mut cu prietenul meu. De doi ani ne luptam cu distanta si de-abia asteptam sa treaca si cele cateva luni care au mai ramas pana atunci. Ma rog in fiecare zi sa reusesc tot ce mi-am propus si dau tot ce am mai bun pentru a duce la bun sfarsit aceste planuri.

4. Ce părere ai despre copiii din ziua de azi, despre educația primită(sau nu)?

Alt punct sensibil. Dupa cum spuneam mai sus, intentionez sa intru in invatamant. Jale. Cred ca am mai scris pe aici despre cum a fost practica pedagogica si despre starea deplorabila a sistemului de invatamant din Romania. Imi place meseria, insa nu imi place comportamentul copiilor din ziua de azi. Nu aprob modul in care parintii ii educa si nici valorile pe care le promoveaza. Si cu asta cred ca am spus tot.

5. Dacă ai avea de ales decât trei cuvinte care să reprezinte personalitatea ta, care ar fi acelea?

Foc, inima si caldura.

6. Vrei să locuiești în țară sau să pleci în afară? (Argumentează)

Experientele pe care le-am trait in afara mi-au lasat un gust amar. Intentionez sa raman in tara si sa pastrez iesirile in afara pentru o vacanta frumoasa sau o escapada in doi.

7. Ce serial preferat ai? (Argumentează)

Acum serios, tu ai conceput intrebarile acestea cu gandul la mine?!

Pai am vreo 15 seriale pe care le urmaresc in momentul de fata, plus alte zeci pe care le-am terminat deja. Nu stiu sa argumentez de ce, mai ales ca sunt si seriale politiste, si cu medici, si pentru fete..adica nu ma setez pe o categorie anume. Pot doar sa mentinez cateva care s-au remarcat: How I met your mother, Grey’s Anatomy, Pretty Little Liars, The Mentalist, Castle, House M.D. , Lie to me, The Lying Game (cel mai recent descoperit), The Vampire Diaries, Criminal Minds, CSI NY..si lista poate continua.

Imi pare rau ca pentru ca incalc regulile, insa nu trimit leapsa mai departe. Totusi, daca cineva doreste sa o preia, cu mare placere. Pe Andera nu am putut sa o refuz, imi e prea draga.

 

A fi sau a nu fi..blogger?

Exista persoane care promoveaza ideea unui blog si altele..care considera ca blogul reprezinta  renuntarea la intimitate. Cum s-o dai sa fie bine? In primul rand depinde de tine, pentru ca TU alegi ce sa impartasesti cititorilor si ce sa pastrezi pentru sufletul tau.

Scriu de atata timp aici si de-a lungul timpului am avut si experiente placute, pe care le-am povestit cu drag, am avut si inima franta, am fost dezamagita de apropiati si lista poate continua. Exista o linie foarte fina care desparte viata publica, daca pot sa o numesc asa si viata personala..despre care fiecare alege ce sa scrie si cat sa scrie.

Mi-a luat foarte mult timp sa imi dau seama ca nu pot sa multumesc pe toata lumea, oricat m-as stradui. Si lucurile sunt interpretabile, fiecare cititor avand propria viziune asupra lucrului pe care tu, ca blogger, il scrii.

Din postura de autor al blogului..te expui? True. Niciodata nu trebuie sa pierzi din vedere faptul ca blogul e PUBLIC, adica oricine poate citi. Oricine. Si s-ar putea sa te aprobe sau sa te critice. La fel, depinde de tine cum faci fata criticilor, daca sunt fondate sau nu, daca are rost sa incerci sa oferi o lamurire sau sa o lasi balta.

Da, eu m-am simtit uneori criticata pe nedrept, judecata, luata peste picior si recunosc, m-a afectat. Dar tot nu m-as lasa de blogging. De ce? Datorita voua, oamenii care intrati aici si imi scrieti cateva cuvinte frumoase, care aveti timp sa va exprimati o parere sincera. Si nu, nu exista un raport de inegalitate intre autor si cititori. Niciodata nu am considerat ca sunt o personalitate prin simplul fapt ca am un blog. Dimpotriva, eu sunt mult mai vulnerabila decat cel/cea care citeste, pentru ca aici sunt asternute gandurile, parerile si sentimentele mele. Chiar daca eu nu ajung sa comunic cu persoana respectiva, ea va sti totusi ceva despre mine.

Exista totusi lucruri pe care nu le tratez niciodata aici, lucrurile mele intime, bucatele de suflet, lucruri care sunt frumoase tocmai prin faptul ca sunt personale si expunerea le-ar stirbi din farmec. Cred ca orice om prefera sa pastreze anumite lucruri pentru sine.

Si totusi, am o curiozitate. Mi-ar placea sa stiu cine sunt cititorii mei si cum ma vad ei. Eu va tot povestesc aici de toate despre mine..si tare as vrea sa schimbam niste pareri si impresii. Tocmai pentru ca imi face placere sa comunic cu oamenii scriu aici. Uneori am nevoie de un sfat sau de o parere si mereu gasesc aici refugiu. Si pentru asta..va multumesc!

Doi ani.

La multi ani blogului meu! Astazi implineste doi ani. In timpul asta am scris peste 400 de posturi in care am trecut de la o stare de la alta, am exprimat o paleta variata de sentimente. Uneori chiar am plans cand scriam, atat de greu imi era sa ma descarc. Alteori zambeam. Si tot asa..

Mai e nevoie sa spun cat de tare m`am atasat de el? Si ca am devenit dependenta de scris? Desi nu mereu spun lucruri interesante si nici nu imi aleg cuvintele prea bine..fiecare gand asternut aici e o parte din mine. Chiar nu imi pasa ce impresie am lasat, daca la momentul respective pe mine m`a ajutat sa ma descarc..inseamna ca blogul si`a indeplinit misiunea.

Ca sa trec la alt subiect. Orarul meu pentru semestrul intai e o mizerie. Sper din toata inima sa se mai poata schimba cate ceva..Aveam o multime de nervi si eram atat de abatuta, incat nu stiu ce m`as fi facut daca nu`l aveam pe el.Ca sa nu uit, azi e si ziua noastra. O coincidenta frumoasa.

Stii, ar trebui sa ai o statuie pentru faptul ca ai reusit sa treci peste toate defectele mele si sa imi vezi calitatile. Nu stiu cat pot sa exprim eu aici, prin cuvinte..dar iti multumesc. Pentru tot ce faci bun pentru mine, chiar si fara sa iti dai seama.

Tu si blogul..singurele aspecte pozitive dintr`o zi care de`abia astept sa se termine, ca numai vesti proaste mi`a adus.

Cu sau fara blog in vacanta?

Am furat de la Creve o alta leapsa in care el intreaba daca blogul intra in vacanta odata cu mine.

In ceea ce ma priveste..da. Am laptop, am si stick d`ala de net, dar atunci cand sunt in vacanta imi place sa ma detasez de tot. Telefonul mobil e singurul lucru “civilizat” de care nu ma pot lipsi.

Miercuri plec la mare. Las acasa laptopul. Deci fara blog, fara Facebook si alte chestii d`astea de socializare. O saptamana am sa absentez din blogosfera. Am nevoie sa ma pun pe picioare complet.

Vreau sa ma bronzez, sa dorm, sa fac poze, sa mananc multa inghetata, sa merg la cumparaturi, sa iau cadouri pt cei dragi si multe alte chestii. Nu se sfarseste lumea daca nu postez eu pe blog sau pe Facebook.

Nu am nimic cu cei care prefera sa fie prezenti pe aici si cand pleaca undeva, dar pe mine ma ajuta mai mult sa ma detasez de tot si sa petrec timpul in modul ala real si util, care ma face sa ma simt mai bine.

Dar mai e o saptamana. Si pana atunci, cred ca am sa scriu zilnic.

De la Imperfect girl pentru Imperfect woman.

 Ella scria un articol despre cum a luat nastere blogul ei. Vreau sa ii multumesc din suflet pentru faptul ca a avut incredere in mine de la inceput, mi`a devenit cititoare fidela si mai ales..pentru ca s`a lasat impresionata de gandurile unei copile de 18 ani (pe vremea aceea).

Iar faptul ca apoi a prins curaj si si`a facut propriul blog ma face sa o iubesc mai mult si sa o admir pentru modul in care scrie. De fapt..asta e jobul ei, dar o felicit pentru ca isi face treaba atat de bine.

Ella..iti multumesc pentru faptul ca ai avut incredere in potentialul meu.

Ce vor unii de la mine 3

Dupa ceva timp, m`am gandit sa mai adun cateva lucruri inedite pe care le`au scris altii la search si au ajuns la mine. Din nou..nu imi explic cum.

“raspunsuri la intrebarea ma mai iubesti?” Da/Nu/Poate

“cuvinte pentru o fraiera” Categoric, aici nu gasesti asa ceva.

“vreau sami cumpar o veverita foarte cuminte” Si ce te face sa crezi ca eu am veverite de vanzare?

“exemple cadou foarte frumos de ziua indragostitilor” Chiar asa..nu ai deloc imaginatie?

“nu imi place la facultate po sa ma mut” Ce coincidenta, nici mie. Dar daca ai inceput sa faci ceva, nu ti se pare normal sa duci pana la capat?

“ma simt epuizata psihic” Un pahar de vodka si apoi un somn bun si iti trece.

“imi sunt dragi doi baieti” Ce sa iti zic, pana la urma trebuie sa te decizi. Nu ai cum sa o scoti la capat asa.

“ii un privilegiu sa fi prost” Nu e asa, pisi?

“anul asta am fost dificila promit ca la anu sa fiu mai cuminte” Asa spunem toti la inceput de an si apoi uitam ce am promis.

“ce trebuie sa invat sa mi ocup timpul” Orice ce face sa te simti mai bine. Cartea il face pe om destept, nu ne nastem asa.

“da-mi o idee de revelion cum sa-mi adun prietenii” Ia multa bautura, trimite`ti parintii in alta parte si apoi invita`i. Sigur nu refuza.

“cum pot sa dau repeat unei melodii in playlist?” Vorbesti serios? Ehh..e secret de stat, nu oricine stie asta.

“un cadou simbolic sa vada cat de mult il iubesc” Daca te iubeste si el, e de ajuns sa te aiba pe tine. Cadoul e optional.

La revedere, 2010.

Este ultimul meu post din 2010, maine nu cred ca voi mai avea timp sa scriu ceva. Am o multime de chestii de facut, incepand cu preparatul prajiturilor cu mama si terminand cu pregatirile pentru party.

Va doresc toate cele bune, sa aveti parte de un an cat mai bun si indestulat. Sa aveti sufletul impacat si zambetul pe buze, iar la trecerea dintre ani nu uitati sa soptiti o dorinta!S`a mai scurs inca un an de cand imi astern gandurile aici.. Va multumesc voua, celor care ma cititi si apreciati ce scriu. Multumesc si celor care imi dau sfaturi, ei ma fac sa vreau sa fiu din ce in ce mai buna.

Sa fim mai rabdatori, mai buni, mai darnici si sa nu uitam ca suntem oameni.Mai lasa`ma un anotimp, un an ,un timp..sa recapat ce am pierdut si sa fiu iarasi eu.

Ce vor unii de la mine

De multe ori ma amuzam cand citeam cum ajung unii pe blogul meu. Asa ca m`am gandit sa selectez cateva search`uri ciudate si sa vi le impartasesc.

nu meriti iubire” [Ba da. Eu ofer multa iubire, si ma astept sa primesc in egala masura.]

simt ca ramane mancarea in gat” [Roaga pe cineva sa`ti dea o palma pe spate.]

stupid questions” [ Mda..si eu le urasc.]

cum trec corigenta” [ Google nu are cum sa te rezolve. Te`ai gandit sa pui mana pe o carte?”

confessions of an imperfect girl” [Da, eu sunt.]

azi nu vreau” [Nici eu nu vreau sa fac multe..dar e necesar.]

sunt rea,dar nu ipocrita” [Zau? Si eu la fel, cred.]

mi-e frica de corigenta” [So what? Fa ceva sa o eviti.]

filmul cu o adolescenta care este tentata” [Pacat ca nu`mi apare si continuarea. Cred ca are si un titlu. Ai putea incerca sa`l afli.]

m-am indragostit” [Si ce mai astepti? Spune`i.]

sa fii prost e un privilegiu” [Corect.]

ce a zis chirila?” [ Cand afli, spune`ne si noua. Nu am chef azi.]

despre nesimtire” [Nu cred ca ai venit la locul potrivit.]

este oare iertare? pentru oricine?” [Este,este. Dar nu prea.]

madame professeur” [Oui, c`est moi. In devenire.]

este privitul insistent o dovada de proasta crestere?” [Clar.]

o zi din viata unei pitzi” [Mai cauta.]

ce vreti sa va aduca mosul” [Chiar trebuie sa insir aici?]

oki pitzi” [Asta habar n`am ce vrea sa insemne.]

Premiu.

Am primit un premiu de la Hellboy. De fapt..sunt trei. Fiecare fotografie constituie un premiu. Multumesc mult ca te`ai gandit la mine.Multumesc si pentru ca m`ai inclus in categoria celor zece lucruri care iti plac.

Exista si cateva reguli:

1. Postează blog award-ul pe blog-ul tău.

2. Dă link-ul persoanei care ți l-a acordat.

3. Dă mai departe spre 15 bloggeri

4. Anunță-i pe acești bloggeri că le-ai acordat premiul.

Pentru ultimul premiu, exista inca o regula. Trebuie sa spun zece lucruri care imi plac:

1. Cartile. Atunci cand dau peste o carte buna, o citesc pe nerasuflate.

2. Limba franceza. Una dintre marile mele pasiuni.

3. Vara. Ador soarele, marea, caldura..ma simt in largul meu.

4. Ciocolata. Nu m`as satura niciodata.

5. Frappe`ul. Nelipsit la discutiile cu prietena mea cea mai buna.

6. Imi place sa fiu mereu inconjurata de oameni, ma sperie ideea de a sta singura.

7. Imi plac filmele si serialele.

8. Iubirea. Nu as putea trai fara. Oricat de aiurea m`as simti..atunci cand imi aduc aminte ca cineva ma iubeste, zambesc.

9. Rochiile. Sunt de parere ca ne scot in evidenta feminitatea.

10. Si nu in ultimul rand..imi place sa scriu aici.

Premiile merg mai departe la: aLLe, Adevar100la100, Ada Pavel si Adrry a mea >:d<