Se duce vara si eu nu pot sa fac nimic sa opresc timpul in loc. Tare imi place senzatia asta de „n-am ce face” si „mi-e lene”, sa dorm pana la pranz, sa mananc chestii nesanatoase, dar buuuune..

In alta ordine de idei, nu cred ca am apucat sa povestesc cum a fost la mare. Prima noastra vacanta in doi. Si nu, nu suntem rupti de societate, din fericire, nu ducem lipsa de prieteni. Am vrut doar sa petrecem o saptamana singuri. Si a fost minunaaaat, nu am cuvinte sa descriu. Avea Guess Who o melodie: „Eu, tu si restu’lumii”. Lasand la o parte mesajul piesei, chiar asa a fost: noi si restu’lumii. A, si un sfat pentru cei care vor sa aiba totul stabilit dinainte sa ajunga. Renuntati la rezervarile facute pe net la particulari! Exista un site unde poti gasi ofertele de cazare din Costinesti. Acolo sunt nici 5% din vilele unde te poti caza. Iar daca voi sau cineva cunoscut n-a mai fost acolo..mai bine lasati-o balta! Riscati sa ajungeti acolo si sa va dati seama ca acele camere frumos decorate pe care le-ati vazut pe net sunt..inexistente. Cazarea se gaseste in maxim 10 minute, la fata locului. In primul rand, ei au nevoie de turisti, cu asta se ocupa.

Admit ca exista si cazuri fericite, proprietari care chiar au pus pe internet informatii si fotografii reale, oameni primitori..insa noi nu am avut noroc de asa ceva. Nu va ganditi ca am stat in cine stie ce cocioaba, daca nu mi se parea acceptabil, ii trimiteam la naiba si cautam in alta parte. A fost atmosfera ciudata si proprietarii nesimtiti..ceva ce am descoperit pe parcurs.

Pauza sa cobor fiara de pe dulap. Face urat ca nu mai poate sa coboare singura.

Back. Doar doua zgarieturi..

Asadar, lasand la o parte cazarea, am avut parte de o vacanta frumoasa, cu vreme superba! Si mancarea..de vis! Poate din cauza asta ma simt mai..rotunda acum. Cred ca o dieta e inevitabila. Si aproape imposibil de realizat, in conditiile in care de 2 zile poftesc la o cutie de bomboane de ciocolata. Lasa, ca am sa ajung la masuri de fotomodel cand incepe facultatea, iar eu am sa ma chinui cu licenta.

Sii..ca sa mai scap de lene si plictiseala, ma uit la seriale. Pe ordinea de zi: Cold Case. Serial politist, ca acestea imi ajung mie la suflet. O echipa de detectivi rezolva cazuri vechi, care nu au putut fi inchise. E un fel De CSI.

Draga vara, fii blanda cu noi. Pleaca incet, pe nesimtite. Sau mai lasa-ne un anotimp, un an, un timp..

Pana la urma, cand o sa imi fie dor de vara, nu trebuie decat sa ma uit la fotografiile pe care le-am facut si voi simti iarasi nisipul pe piele..