„Acolo, descoperise ca scria, pentru ca nu putea trai fara s`o faca. Cuvintele nerostite ii izvorau de la mine pe cand privea. Sirul acela de litere mute ii rasuna in urechi ca o cascada de apa cristalina. Rostite, isi pierdeau magia; n`au fost niciodata punctul ei forte. Scrisul era linistea ei, cantecul de leagan care ii potolea spaimele.”

Angela Becerra, „Ella”