Bilant.

Mi s-a facut dor sa mai scriu pe aici. Dupa cateva zile de dieta pe baza de fructe, am luat in brate cutia cu bomboane cu care m-a cadorisit consortul (deh..o Mărie are si el), paharul de Cola zero (stiu, chiar e „zero” pe langa sutele de calorii pe care le contine ciocolata) si am sters praful de pe blog.

Si imi amintesc cate articole am scris sub impulsul emotiilor: stresul cu licenta, nervii cu admiterea la master, titularizarea. Si a venit momentul sa trag linie si sa fac bilantul. Licenta am luat-o cu 10, la master am intrat la buget si am obtinut post in Bucuresti, fix in zona in care imi doream. Sunt tare multumita de mine, nu vreau sa las impresia ca ma laud..e doar sentimentul ala de satisfactie ce urmeaza dupa luni intregi de stres. Si simteam nevoia sa o spun. God..si cat am plans. Ma bufnea plansul scriind la licenta, simteam ca nu are logica ce scriu. Plangeam si in ziua in care am depus dosarul pentru master, de nervi si de oboseala. Cu o zi inainte de titularizare am sunat-o mama bocind de mama focului, nu voiam sa ma prezint la examen din cauza ca nu ma simteam suficient de pregatita. Asa bleaga sunt uneori..daca nu trag o repriza de bocit si daca nu ma consum putin, parca nu merge treaba ca lumea.

Ca sa fac o paranteza, ca am auzit la stiri numai ineptii despre examenul de titularizare. O prezentatoare anunta zambind ca vreo 60% dintre candidatii de anul acesta sunt titulari, adica au obtinut cel putin nota 7 la examen. Daca iei peste 7, nici dracu’nu iti garanteaza ca esti titular. Chiar daca iei 10 si nu exista post..toti vor ridica din umeri si vor spune ca nu depinde de ei. Candidatii aleg un post dintre cele vacante in ordinea descrescatoare a mediilor. De exemplu, in Bucuresti au existat 8 posturi titularizabile care, evident, au fost ocupate de primii 8 candidati. Si restul au ales un post valabil pe perioada determinata, dintre cele vacante. Asa merg lucrurile. Nota 7 nu iti garanteaza obtinerea titlului de profesor titular. Evident ca nu am reusit sa fiu in primii 8, dar nici nu imi doresc sa raman in invatamant forever. Asa ca pentru mine e foarte ok. Cu toate astea, eu nu ii inteleg pe cei care sustin examenul de vreo 10 ani incoace si tot nu reusesc sa treaca de 7..

Cam asa a aratat vara mea. Examene si stres. Singurul regret pe care il am e ca nu am reusit sa plecam undeva in vacanta. Dar..nu e timpul pierdut.

In alta ordine de idei, am castigat un rimel Mega Effects de la Avon. Despre acest produs este vorba:

Fetelor, poate voi sunteti mai indemanatice decat mine, dar mie imi e tare greu sa il folosesc. Am impresia ca imi voi scoate ochii cu el. Ma sperie periuta, o singura data l-am folosit si a durat vreo 5 minute sa il aplic. Ca si produs e foarte ok, genele arata ceva mai lungi si nu se lipesc intre ele. Subsemnata are ceva probleme cu tehnologia asta avansata. Ce vor mai inventa? Oja permanenta exista, sprancenele se tatueaza, stiu ca e si ruj permanent (tot un fel de tatuaj)..traiasca inovatiile secolului 21 !

De sezon.

Hai sa discutam ceva de sezon: sesiuneaaaa!

Ce e sesiunea? E acea perioada din an cand studentul face cele mai multe promisiuni si isi spune siesi cele mai multe minciuni. Cea mai frecventa e: „Mai stau putin ma apuc de invatat! Si de semestrul viitor ma pun cu burta pe carte.”

Ai face orice altceva,  numai sa nu inveti. Faci curat, vorbesti la telefon, stai pe Facebook..numai sa amani momentul critic in care te asezi  la birou cu cartea in brate. Si in sfarsit iti faci curaj si te pui pe invatat. Cateva minute, ca apoi incepi sa te gandesti: dar daca e ceva nou pe Facebook? Stai sa sun pe colegu’, sa vad daca el invata. Si parca te simti mai bine cand afli ca nu esti singurul in situatia asta.

Dupa cum zice Costel de la Deko Cafe: „Nu pot sa invat daca n’am rosii!”, asa si studentul gaseste orice activitate interesanta, atata timp cat nu implica invatat. Eu sunt cel mai bun exemplu, stau pe Facebook si scriu articole pe blog, in timp ce caietul ma asteapta in pat, cu pixul langa el, pentru subliniat. Si fac ce face orice student, ma mint ca la fix ma apuc sa citesc. Apoi la si jumatate. De fapt, la fix. Si tot asa. Nu-s mandra de chestia asta. Si imi vine sa ma dau cu capul de pereti, numai sa nu invat.

E ironic faptul ca esti organizat, iti faci un program si tu chiar te crezi capabil sa il respecti. Adica..nu stie toata lumea ca repriza de invatat trebuie sa dureze 50 de minute si pauza 10? Degeaba..oricat ti-ai propune, tot cu o zi de examen te apuci de invatat. E lege!

Maine, frate. Acolo zac toate sperantele si planurile oamenilor. Si imi dau seama ca gresesc, stiu ca maine voi fi presata de timp, s-a mai intamplat de atatea ori si sigur se va mai intampla de acum incolo. Sunt ipocrita fata de mine insami. Oricum am sa ma apuc pe ultima suta de metri, oricat mi-as propune sa nu o dau in bara.

Stiu ca poate suna un cliseu, dar fix in sesiune am devenit brusc atrasa de How I Met Your Mother. Jur, e genial serialul! Vi-l recomand cu caldura, dar dupa ce terminati sesiunea. Sa nu ma injurati apoi.

Si in ziua examenului..speri la ce e mai bun. Daca stii subiectele, te bucuri ca a picat ceva ok. Daca nu scrii, te bucuri ca ai scapat. Oricum ai da-o, a trecut. Si maine o iei de la capat, ca sesiunea e lunga si tu mai ai multe promisiuni de incalcat..

 

A copia sau a nu copia?

Suntem in prag de sesiune, altii asteapta bacalaureatul..A copia sau a nu copia? Aceasta este intrebarea ce sta pe buzele tuturor.

Toata lumea se intreaba: de ce copiaza copiii la examene si la bac? Pentru ca asa au fost invatati, dragilor. In societatea in care traim, fiecare fura si triseaza ca sa obtina cate ceva pe nedrept. Se practica nepotismul, locurile de munca de obtin pe pile.. Asa ca..daca noi stim ca oricum invatam degeaba, ce rost are sa ne chinuim? Asa gandesc multi dintre tinerii din zilele noastre. Sa zicem ca eu sunt ceva mai idealista, inca sper ca se va schimba ceva si ca voi avea parte de un loc de munca decent, obtinut prin forte proprii si cinstit.

Nu mai avem motivatie. Stim ca muncim degeaba, nimeni nu ne incurajeaza sa fim cinstiti, dimpotriva..peste tot vedem numai nedreptati. Si toata lumea ne condamna pe noi, tinerii, pentru o nota luata poate pe nedrept, cand in tara sunt atatia indivizi care au trecute in CV facultati fictive si ocupa posturi inalte. Au montat camere de supraveghere la bacalaureat, de acord. Poate a fost o idee buna. Dar ei chiar cred ca asta combate 100% copiatul? Exista casti, aranjamente facute la corectat, la contestatii si tot asa. Asadar, inainte sa ii strangem de gat pe copiii care incearca sa copieze, sa ne indreptam privirea si catre adultii care ii incurajeaza si chiar ii ajuta. Pentru ca nimeni nu face asta daca nu a avut un model, un exemplu.

Mi s-a intamplat prin liceu sa invat pe rupte pentru teze, pentru lucrari si sa vad apoi ca cineva care stiam ca e batut in cap la modul grav..sa ia cat mine sau poate chiar mai mult. Ma durea sufletul si imi parea rau ca nu am copiat si eu. Nu spun ca nu am facut-o niciodata, ar insemna sa fiu ipocrita. Insa niciodata nu am mers la examen cu mintea in pom. De fiecare data am citit macar o data toata materia, desi stiam ca se poate vorbi/copia.

Asadar, vor avea dreptul sa ii critice atunci cand Gigel nu o sa mai vina cu mamica la scoala, sa ii puna o vorba buna la doamna invatatoare, cand doamna profesoara de matematica nu ii va mai da note mari lui Marcel, pentru ca e nepotul lui si cand Ministrul Educatiei nu va mai scrie “innot”, in loc de “inot”(ma rog, unul dintre cei care s-au perindat luna asta pe la Minister). Pana atunci, ar fi ideal sa fie lasati in pace, pentru ca ei iau exemplu de la ceea ce vad in jur: coruptie, inselaciune, mita, si asa mai departe..

Sa revin la intrebarea de la inceput: a copia sau a nu copia?

Inainte de sesiune.

Luni incepe sesiunea.  Nu mai pot de drag, mai ales ca incep bine, cu 3 examene in prima zi. Visul oricarui student, pe cuvantul meu! Mai ales atunci cand se trezeste cu subiecte care nu au nicio legatura cu materia studiata anterior, asta il face sa fie in culmea fericirii.

Recunosc ca sunt ingrozita, insa trebuie sa imi mentin calmul. Chiar nu imi permit sa ma cedez in perioada asta. Si macar de m`as alege cu ceva. Notele tot aiurea vor fi, iar noi, studentii, vom ramane tot la stadiul de lenesi si incapabili, cum ni se sugereaza adesea.

Sper sa am timp sa mai scriu cate ceva. Eu banuiesc ca o sa trec printr`o perioada foarte stresanta si voi avea nevoie sa ma descarc intr`un fel sau altul.. Si blogul intotdeauna m`a ajutat.

In momentul asta sunt fix la polul opus: debordez de fericire si ma simt cea mai iubita fiinta din lume.  Sa ma simt importanta si sa fiu inteleasa de cineva conteaza foarte mult. Iar tu..reusesti sa scoti la iveala ce e mai bun in mine si ignori defectele.  Si pentru asta iti sunt recunoscatoare.

Siiii..ca tot vorbeam de sesiune, prietenul meu mi`a aratat azi un clip foarte funny, care incearca sa raspunda la intrebari de genul: Ce nota prefera studentii? 5 sau 10? Care e mai apreciata?

By the way..voi care credeti ca e mai apreciata de studenti? Nota 5, care e rodul rugaciunilor fierbinti de a trece sau nota 10, care e rezulta din multa munca plus ceva talent?

Vorbind la modul general, cred ca nota 5 e primita cu mai mult entuziasm si usurare, decat un 10 care oricum era aproape asigurat. Adica un 5 iti ofera certitudinea ca ai trecut, dupa ce inainte iti facusei atatea griji. Cel putin asa reiese din documentarul de mai sus.