Urasc faptul ca primavara ma imbolnavesc asa des. Scap de o chestie, apare alta..si tot asa. Raceli, alergii, plus alte boli mai serioase, pe care nici nu vreau sa le mentionez.  Zilele astea am stat mai mult in casa, nu vreau si nici nu pot sa socializez. Nu sunt deprimata, nici macar trista. Doar ca..am nevoie de odihna, pe toate planurile. Ma uitam mai devreme in oglinda, la cat de lenesa par in pijamalele mele albastre si calduroase, cu parul strans in coada, fara pic de machiaj si purtandu`mi  ochelarii cei seriosi. Da, am ochelari din liceu, dar ii port doar in casa si la facultate, cand am nevoie sa vad la tabla sau stau la laptop. Imi amintesc cat de tare imi placeau atunci cand am inceput sa ii port, iar acum ii detest.

Multi dintre voi nu ma cunoasteti personal. Doar de pe Facebook sau chiar deloc. Foarte putini sunt cei care ma stiu din viata de zi cu zi, care reusesc sa cunoasca omul din spatele tastaturii. Ca aspect fizic, nu ma numar printre acele frumuseti izbitoare de pe Facebook. Ca tot veni vorba de ele..nu bag mana in foc ca toate sunt la fel de adorabile si in realitate. Dar despre asta am vorbit in alte posturi. Obisnuiam sa nu am deloc incredere in mine, sa ma invinovatesc ca nu sunt cu vreo 10 cm mai inalta sau ca nu am ochii deosebit de frumosi sau picioare luuungi. Recunosc, nici acum nu sunt in totalitate multumita de mine, dar iubitul meu imi inveseleste ziua atunci cand imi spune ca sunt frumoasa, desi port doar un tricou simplu si blugi. Dar atunci cand port niste tocuri si niste haine mai elegante, il vad cat e de incantat si parca e si mandru ca ma are langa el. Acea senzatie e de nepretuit. Nu ma feresc de el, m`a vazut in toate ipostazele..de la dimineti lenese, cand am parul ciufulit si ochii umflati, pana la ocazii speciale, cand sunt aranjata si imbracata frumos. Si mereu a fost la fel de atent si adorabil cu mine.

E placut sa pot fi eu insami, sa nu fie nevoie sa fiu pusa la punct in fiecare moment. Dar imi place si sa surprind placut, prin ceva nou. Poate ca nu sunt cu adevarat deosebita, nu ma remarc prin ceva anume in multime. Dar exista oameni care ma fac sa ma simt deosebita, iar asta, dragii mei..e mult mai important.

Nu mai e nevoie sa explic titlul..simt ca am fluturasi in burtica de cate ori aud lucrul acesta. Si nici cele mai fashion haine sau cei mai frumosi pantofi din lume nu se pot compara cu ce simt eu cand sunt complimentata de cineva care chiar ma vede frumoasa, imi ignora defectele si se concentreaza pe calitati.

Poate in ultima perioada am scris numai prostioare si nimicuri. Lucruri care mi se intampla in viata de zi cu zi, chestii pe care le fac si tot asa.. Nu sunt la fel de profunde, la fel de pline de „inspiratie” ca altele..dar in mod ciudat, reusesc sa scriu lucruri frumoase si inteligente doar atunci cand sunt trista sau dezamagita. Iar eu, dragii mei, de foarte mult timp sunt fericita. Va doresc si voua sa fiti la fel de fericiti..si va rog sa nu ma judecati. Recunosc, nu mai stapanesc la fel de bine arta scrisului. Ma doare sa recunosc ca mi`am pierdut indemanarea, dar acesta e coltisorul meu, unde imi revars sentimentele, care alcatuiesc o paleta variata. In orice mod m`as exprima, trairile sunt autentice. Si din fericire..in mare parte pozitive.