Etichetă: iubire

Tu cum iubesti?

noiembrie 20, 2013

Nu stiu daca voi le-ati zarit, insa eu tocmai am descoperit la metrou niste afise cu o intrebare destul de sugestiva: „Tu cum iubesti?”. Banuiesc ca fac parte dintr-o campanie, habar nu am ce promoveaza, dar ideea in sine mi s-a parut un exercitiu destul de benefic pentru sufletul meu. Din pacate, nu am apucat sa fac o fotografie, metroul era in miscare. Nu cred ca sunt in toate statiile, eu am dat de ele la Izvor.

Cum spuneam, mi s-au pus rotitele in miscare pentru un exercitiu de autocunoastere. Concluzia? Marturisesc, cu riscul de a fi acuzata de sinceritate exagerata, ca la mine si iubirea si ura vin din acelasi loc: din suflet. Si cu aceeasi intensitate, din pacate. Sunt genul ala de om „dintr-o bucata”, daca vreti sa spuneti asa, care e capabil sa treaca de la o extrema la alta in functie de circumstante.

Privind jumatatea plina a paharului, pot spune ca iubesc total si cu daruire. Sunt in stare sa fac sacrificii enorme pentru oamenii dragi, ajung sa ma atasez repede de animale, chiar si de lucruri. Iubesc intens, cu pasiune. La inceputul relatiei, parca totul era mai..arzator. Chiar si certurile: portiere trantite, obiecte aruncate, lacrimi, tipete, reprosuri, etc. Dupa cativa ani, m-am mai potolit. Eh, asta nu inseamna ca am devenit mai putin impulsiva. Dar asta e alta poveste..

Acum am invatat sa iubesc si cu moderatie. Sa il iubesc pe el, dar sa ma pretuiesc pe mine. Nu am voie sa uit ca inainte de „noi”, exista „eu”. A nu se intelege ca nu ma dedic relatiei din tot sufletul, pentru ca eu consider ca fac tot ce pot si poate un pic mai mult de atat. Dar am grija sa ma iubesc pe mine, inainte de toate. Daca mi-as imparti sufletul in zeci de bucatele si oamenii le-ar lua cu ei atunci cand pleaca, eu cu ce as mai ramane?!

Rezumand tot ce am scris mai sus si incercand sa raspund cat mai concis la intrebare, raspunsul meu ar fi: eu iubesc din inima, dar nu cu tot sufletul. Pentru ca ceva trebuie sa ramana mereu AL MEU, indiferent de situatie. Si pastrez mereu o bucatica..doar pentru mine.

VOI CUM IUBITI?

Oamenii din viata noastra.

februarie 20, 2012

De`a lungul existentei noastre intalnim o multime de persoane. Unii ajung sa ne fie prieteni apropiati, altii doar isi intersecteaza fugar drumul cu al nostru si in scurt timp nici nu ne amintim de ei. Cert e ca de la fiecare avem ceva de invatat. Unii sunt exemple de “asa da”, altii de “asa nu”. Deci intr`un fel sau altul..ne invata ce trebuie sa facem si, mai ales, ce nu trebuie sa facem.

Dar intotdeauna familia va fi de baza.Nu am auzit pana acum de parinti care sa se fi “despartit” de copil, care sa il insele sau sa il tradeze. Familia este cea mai fidela si durabila piesa din acest puzzle al relatiilor dintre oameni. Doamne, cand ma gandesc la draga mea mama..mi se umple inima de bucurie. Acest om merita tot binele din lume. A facut si face atatea sacrificii pentru mine, incat nici nu stiu unde sa ma opresc cu multumirile.

In ceea ce priveste partenerul, s`ar putea sa ai parte de mai multi de`a lungul vietii, insa crede`ma ca vei sti cand vei da peste acela care conteaza cu adevarat. E o senzatie speciala, se manifesta in mod diferit la fiecare persoana. As  putea sa compar iubirea si cu o arta. De exemplu..pictura. Inainte sa reusesti sa pictezi un tablou supeb, distrugi alte zece. Insa in final esti atat de mandru de capodopera ta, incat nu conteaza esecurile anterioare.

Cum as putea sa o descriu eu? Pai..nu stiu daca exista cuvinte care pot exprima sentimentele.. E ca si cum ai privi in sufletul sau doar uitandu`te in ochii lui. Si stii deja ca o sa devina o persoana speciala pentru tine. Inveti sa il accepti asa cum este si ai fi in stare sa rastorni muntii ca sa il vezi fericit. Orice lovitura pe care o primeste el te doare si pe tine in egala masura. Iubire e cand imparti totul cu el, lucrurile bune, dar mai ales cele rele. Cand nimic nu mai doare atat de tare, pentru ca stii ca exista niste brate care te vor strange tare si vor face tot posibilul sa te protejeze. Inveti si sa ierti, nu doar prin cuvinte, ci si cu sufletul. Iubirea nu e ca o carte pe care o citesti si apoi te lauzi ca stii totul despre ea. Ea se scrie continuu.. Se naste din ceva neasteptat si traieste din lucruri marunte.. Omul din viata mea, cel caruia ii spun “te iubesc” mai des decat “buna”..m`a ajutat sa invat toate astea. Pentru ca iubirea e ceva ce se invata in doi. Ne`a costat timp, rabdare, iertare, marturisiri..insa zi de zi invatam cate ceva. Impreuna.

Mai sunt si prietenii..multi dintre ei raman doar o perioada. Altii reusesc sa iti fie alturi ani buni.. Depinde de caz. Marturisesc ca am prieteni cu care nu am mai vorbit de luni de zile. Si fiecaruia ii duc lipsa, nu am uitat pe nimeni.

Am vazut atatea cazuri de relatii si prietenii destramate..fiecare unica in felul sau. Motivele sunt intotdeauna diferite, nici o situatie nu seamana cu alta si fiecare are modul sau de a se exprima, de a suferi, de a rezista.. Singura parte comuna e accea ca in final fiecare isi revine. Sau cel putin lasa impresia ca isi revine. Dupa furie, negare, durere…toti ajung in etapa in care se resemneaza si merg inainte. Indiferent cat ii costa.

Uite ca iar vorbesc de lucruri neplacute.. Probabil multi se vor intreba..de ce sa ia in seama ce scrie si asta pe blogul ei? Nu trebuie sa gandeasca ca mine..chiar ii incurajez sa ma contrazica si sa isi formeze propriile pareri. De ce? Pentru ca ne asta ne deosebeste pe noi, oamenii. Felul de a privi lucrurile. E absolut normal ca doi oameni sa priveasca acelasi obiect si sa aiba doua viziuni diferite. Eu respect oamenii originali.