Etichetă: job

Timp.

octombrie 13, 2013

Vreau timp. O bucatica de timp in care sa fiu doar eu cu mine, in care sa imi pun ordine in ganduri, sa imi permit sa plang de nervi, de oboseala sau sa ma refac. Pare putin absurd, dar nu am timp nici sa ma organizez. E primul weekend in care am timp sa respir si sa ma gandesc la niste lucruri..

Si nu imi place ce am devenit. As vrea sa fac cumva sa imi las nervii la scoala si acasa sa fiu calda, calma..asa cum obisnuiam sa fiu. Nu imi place invatamantul. Si e o mare dezamagire, mai ales ca imi doream sa fac asta de ani buni..si cand mi-am atins scopul, in sfarsit..am vazut cat de diferita e realitatea. Si am trecut prin suficiente obstacole ca sa imi dau seama ca nenorocitii aia de bani, succesul de la serviciu sau de la facultate nu valoreaza nimic daca nu ai cu cine sa le imparti.

Apropo de bani..am primit primul salariu: 850 de lei. Acolo sunt nervii mei, serile in care ajungeam acasa si plangeam de dezamagire, morala care mi s-a facut in atatea randuri. Si urasc faptul ca toata lumea se asteapta sa ma port ca un expert in tehnici de predare si invatare, desi eu am inceput doar de o luna. Banii sunt putini, in comparatie cu stresul la care sunt supusa zilnic. Si nu am simtit satisfactie, ci m-a durut sufletul pentru ca stiam cate am indurat pentru ei. Macar daca ar fi fost o suma mai decenta, care sa justifice eforturile mele. De-abia acum inteleg in totalitate cat au muncit parintii mei toata viata numai sa am eu de toate. Si poate ca uneori ma suparam pentru ca nu puteam sa obtin tot ce imi doream, cu mofturile mele de copil, dar acum le-as cere iertare fara oprire, stiind cat de greu se obtin.

Vreau sa am timp sa il iubesc pe omul de langa mine asa cum merita. Vreau sa pot sa ajung acasa si sa nu imi descarc nervii pe el, pentru simplul fapt ca e prima persoana care imi apare in cale si eu trebuie sa ma eliberez cumva. Vreau sa separ cumva jobul de viata persoana, pentru ca se va termina prost daca nu o voi face. Urgent. Si daca nu se va schimba situatia curand, am sa renunt. Pentru ca alt job imi pot gasi repede, dar timpul pe care il pierd acum alegand de colo colo si plangand de dezamagire.. nimeni nu mi-l da inapoi. Si imi doresc sa il petrec facand ceva ce imi place, ca doar o viata am. Ar fi pacat s-o irosesc cu lucruri care ma fac nefericita.

Facultate vs. Societate.

ianuarie 13, 2013

Suntem un popor de oameni destepti. Sa nu ma contraziceti, pentru ca mai mult de jumatate dintre romani au studii superioare. Asta inseamna ca sunt doxa de carte, specialisti in diferite domenii, oameni cititi. Cel putin asa sustin cifrele. Adevarul e ca multi au urmat cursurile unei facultati de cartier, de dragul de a avea si ei o diploma pe care scrie ceva pompos, pe care o arata in dreapta si stanga.

Intrebarea mea este: cat de mult te ajuta facultatea in viata? Sau este relevanta pentru domeniul in care vei lucra mai tarziu? Bun, eu sunt la Litere si intentionez sa fiu profesoara. Insa nu afirm sus si tare ca asta voi face toata viata, ca am fost nascuta pentru meseria de dascal. Chiar nu, mie nu imi plac copiii din generatiile de dupa 2000 si nici nu am arta predatului in sange. Ma gandesc la profesia asta pentru urmatorii ani pentru ca mi se pare ceva lejer, ce poate fi facuta in paralel cu masterul. Dar cine stie ce imi rezerva viitorul?

Stiu pe cineva care a terminat tot Litere si lucreaza la o banca. Ella a terminat Management si a ajuns sa lucreze in mass-media. Si lista continua. Asadar..nu e relevant ce facultate ai terminat, atata timp cat tu poti sa faci ceea ce ti se cere la locul de munca. Recunosc, candva am fost tentata sa ma incriu la Jurnalism, ma fascina ideea de a scrie articole. Ulterior m-am decis pentru Litere, cred ca mi-am dat seama ca nu sunt facuta pentru a scrie. Citesc bloguri care ma lasa cu gura cascata, tare mi-as dori sa pot avea si eu acel talent la scris. Asa, revenind la Litere. Imi place ceea ce fac. Cati studenti pot afirma asta? Nu neg ca uneori imi vine sa ma urc pe pereti, cand am o multime de lucruri de facut. M-am gandit sa renunt prin anul intai, dar am inceput sa privesc facultatea ca pe o provocare, sa imi demonstrez mie insami ca pot sa o scot la capat, chiar daca uneori eram la limita intre normalitate si nebunie.

O alta chestie importanta: NICIODATA nu vei avea nevoie de toate informatiile pe care le aduni in timpul facultatii. Unele materii sunt capitale, altele..multa teorie si atat. Am tinut sa fac aceasta precizare pentru o prietena care e entuziasmata de ideea ca se va inscrie la Jurnalism la vara. Nu stiu exact ce se studiaza acolo, insa nu cred ca se rezuma la chestii funny, scris de reportaje, interviuri si alte dulcegarii. Peste tot exista si chestii teoretice, aproape inutile, pe care trebuie sa le suporti, ca na..altfel nu ai cum sa termini facultatea respectiva.

Consider ca cea mai mare distrugatoare de sperante si asteptari este Politehnica. Da pe-afara de materii inutile, pretentii exagerate si restante. Nu cred ca exista student la Poli care sa nu aiba cel putin o restanta in cei 4 ani de studiu. Daca exista, eu ii ridic statuie.

Si altceva, notele nu sunt deosebit de relevante pentru tine, ca om. Nu conteaza ca ai avut numai note de 10 sau ca la un examen tu considerai ca trebuie meriti 8 si ai luat 7. Niciodata nu vei fi intrebat ce nota ai avut la materia X, din anul 2. Conteaza cu ce te alegi tu, cand tragi o linie si analizezi partile bune si pe cele rele.  Potentialul angajator se va uita eventual la o medie a anilor de studii, dar sigur te va intreba ce stii sa faci. Si atunci e momentul adevarului. Nu te intreaba ce si cat ai invatat la facultate, ci ceea ce STII. Si din moment ce in Romania tinerii nu sunt incurajati sa lucreze, sa capete experienta..multi vor ridica din umeri.

Ca proaspat absolvent, in Romania nu ai foarte multe usi deschise in fata ta. Esti dezorientat, nu stii incotro sa o apuci si iti dai seama ca la scoala nu ai invatat cum sa faci fata monstrului numit Societate.