Etichetă: limba engleza

Pozitiv.

octombrie 25, 2013

Revin cu drag pe blog atunci cand am timp sa respir. Nu am uitat de el si nici nu am sa il abandonez, desi recunosc ca nu ma pot scrie atat de des..

Astazi nu vreau sa ma mai plang ca nu am timp, ca am atatea de facut si nu stiu cu ce sa incep si asa mai departe. Vreau sa vorbesc despre partea frumoasa a meseriei de profesor. Singura parte frumoasa, de fapt. Copiii.

Cei care ma cunoasteti personal..stiti si parerea pe care o aveam despre copii. Sa fiu sincera, nu imi placeau deloc si ii evitam cat puteam. Stiu, acum urmeaza intrebarea: ” De ce ai mai vrut sa fii profesoara daca nu iti plac copiii?”. Raspunsul e complicat, e vorba mai mult de o ambitie personala, de o provocare. Am vrut sa imi demonstrez mie, in primul rand, ca pot. Prima batalie am pierdut-o..situatia nu e asa roz cum imi imaginam eu. Eram idealista si ma gandeam ca totul se rezuma la activitatea din sala de clasa, lectia propriu-zisa. Complet fals. Aveti idee cate hartii, acte, hartoage si alte minuni trebuie sa faca un profesor?! Nici nu va imaginati !!!!

Dar sa revenim la copii. Ma credeti sau nu..incep sa ii iudragesc. Saptamana trecuta a fost ziua mea si cei de la clasa intai mi-au oferit un buchet maare de flori si mi-au cantat „Haaaapy birthdaaaay deaaar teacheeeer”. Cu greu mi-am stapanit lacrimile. Partea buna e ca cei mici nu pot simula ca plac pe cineva. Daca omul le e drag, o arata. Daca nu, spun sincer ce ii supara. Inca nu au invatat sa joace teatru, viata ii va obliga ceva mai tarziu.

Eu sunt „doamna de engleza” pentru ei. Striga la mine de la capatul holului, se imbulzesc sa ma imbratiseze, ma prezinta cu drag parintilor..intr-un fel ma bucur ca am reusit sa ajung la inimioara lor. Acum sa nu fiu ipocrita, nu toti sunt cuminti, am si elevi fata de care nu simt afectiune din cauza atitutdinii pe care o au la ore, dar acum ma refer la majoritatea..care sunt dragalasi si destul de interesati de ce le spun eu.

Sa mai spun si de perlele pe care le „produc” dragalasii?

„Doamnaaaaa..din ce tara veniti? Veniti din tara Bucureeeeesti?”

„Doamnaaaa..azi v-ati imbracat ca o frantuzoaica si doamna de franceza s-a imbracat ca o englezoaica!!!” (Habar nu am cum au facut aceasta asociere.)

Dar siii.. „Mie nu imi place de tine. Sa te manance crocodilul!” mi-a spus revoltat un pusti de la clasa zero.

Sunt medicamentul perfect pentru zilele alea in care parca port cerul pe umeri, pentru diminetile in care ma simt fara pic de energie. Pastrez toate „scrisorile de amor” pe care mi le strecoara la sfarsitul orei, incerc sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si sa nu ma dau batuta. Da, sistemul e la pamant, dar e pacat ca elevii sa aiba de suferit (inca de acum) din cauza societatii care considera ca un profesor merita acelasi salariu ca vanzatorul din piata. Sa nu ma intelegeti gresit, nu dispretuiesc nicio meserie. Parintii mei sunt muncitori si nu mi-e rusine cu asta. Mai ales ca mi-au oferit mereu tot ce au avut ei mai bun. De fapt..mi-au oferit absolut tot ce au avut. Revenind, voiam doar sa subliniez ca un profesor merita un salariu mult mai mare..care sa reflecte munca pe care o depune.

Bonus, o scrisoare de amor care m-a inveselit saptamana trecuta. O impart cu voi.

WP_001438

Patru.

octombrie 3, 2013

S-au facut patru ani. Nu ma voi incurca in clisee. Intr-adevar, timpul a trecut repede, multe evenimente importante sunt insirate in arhiva. Oamenii au venit, au si plecat..dupa unii am plans, pe altii i-am uitat repede.. Acum vreo patru ani boceam dupa un individ care, la momentul respectiv, credeam ca reprezinta fericirea absoluta. Silly me. Pana la urma, altii i-au luat locul..pana cand l-am gasit pe EL – omul meu de suflet. Anii de studentie sunt insirati aici..la fel si articolele in care imi asterneam dorul de omul meu drag.

Am inceput un alt capitol. Am schimbat orasul, oamenii, facultatea, am si job acum. Dorm maxim sase ore pe noapte, alerg de la scoala la facultate, uneori uit sa si mananc, dar sunt mai fericita. Nu mi se mai rupe sufletul din cauza distantei, nu ma mai simt singura si nici izolata de cei dragi nu mai sunt.

Numele blogului a ramas neschimbat, „Confessions of an imperfect girl”, cu toate ca eu m-am schimbat in zeci de feluri, am depasit atatea obstacole si deceptii, am zis ca nu mai fac aceleasi greseli si le-am repetat cu brio. Nu a mai ramas nimic din adolescenta care scria primul articol acum patru ani.

De ce am pastrat „pseudonimul” Imperfect Girl? Pentru ca nu consider ca mi-am indeplinit toate telurile. Nu am ajuns sa fiu asa cum as fi vrut, sunt o mare de contradictii si decizii indolelnice..si de multe ori am dat-o in bara. Pe scurt, nu sunt multumita de mine. Sunt un om bun, dar sunt o femeie rea. Sunt o fiica model, dar sunt o partenera impulsiva si vulcanica. Stiu sa ascult, dar nu am invatat sa ma fac ascultata. Imi place sa ofer, dar nu stiu sa primesc cu inima deschisa. Si, cel mai important, nu stiu sa pun relele la spate si sa merg inainte. Iar asta parca doare cel mai tare. Ca tare mult mi-as dori sa nu ma mai sugrum cu atatea detalii care nici nu merita sa fie puse la inima. Cred ca asa e cea mai mare imperfectiune. Si da, sunt constienta ca perfectiunea nu exista sau nu am cunoscut-o eu, dar m-as multumi sa fiu impacata cu mine insami.

Oricat m-as stradui, nu gasesc o incheiere potrivita pentru acest articol..aniversar. As vrea sa pot scrie mai des, macar saptamanal..dar momentan e haos, pana se vor linisti apele. De fapt, inchei cu unul dintre lucrurile care m-au bucurat de curand.

537021_596449927065166_828136594_n

Impresii.

iunie 9, 2013

Iarasi ma vad nevoita sa imi motivez absenta de pe blog. In primul rand, tocmai am terminat ultima sesiune. Adica s-a cam dus facultatea, a ramas doar licenta de la sfarsitul lunii. Dar nu asta e cea mai mare problema a mea..

Nu stiu cati dintre voi stiu ca m-am inscris la examenul de titularizare, pentru un post pe limba engleza, in Bucuresti. Pana aici, toate bune. Dar vineri am avut proba practica, o inspectie la clasa, care s-a introdus de vreo 2 ani, cica sa nu mai intre toti nebunii in invatamant. Cam asa au motivat unii aceasta proba practica.

Pana acum toate bune si frumoase. Pana vineri, de fapt, cand am avut si eu acea inspectie. Am tot citit comentarii pe diferite bloguri, pe forumuri..unde lumea se plangea ca notarea e subiectiva sau total nejustificata. Lectia a mers bine, am inclus in ea un filmulet, cantece, fotografii, fise de lucru..o saptamana mi-a luat sa pregatesc totul.  Si am luat 8 si un pic. Motivul? Ca nu am exploatat suficient materialele. Pai cand sa le „exploatez” cand doamnele profesoare m-au lasat sa intru in sala de clasa la si un sfert, deci din start am pierdut cam o treime din lectie?! De asemenea, mi s-a reprosat ca am scris pe tabla.. Pai aveam lectie de gramatica, nu trebuia sa fie scrisa acolo macar o regula? Contestatie nu se poate face..sper doar ca la proba scrisa notarea va fi mai obiectiva. Singura satisfactie mi-au oferit-o elevii, care au venit la mine si mi-au spus ca le-a placut lectia mea, pentru ca am vorbit despre muzica si despre masini. Iar la sfarsit m-au intrebat daca mai vin.. Am iesit plangand din scoala, umilita si dezamagita de societatea asta in care traim..

Imi permit sa includ in articolul meu cateva comentarii pe care le-am gasit pe bloguri si forumuri, sa vedeti in ce situatii penibile am fost pusi. Comentariile au fost preluate de pe forumul Ministerului Educatiei.

„Cum a fost…Teroare…
Evaluatorul a fost doamna de la clasa respectivă…am început ora de matematică…
Au întârziat 4 elevi…M-au întrerupt…Am făcut joc didactic… A ieşit super…Elevilor le-a plăcut mult de tot.M-am încadrat perfect în timp.Material didactic cu duiumul.s-alucrat pe fişe de lucru,s-a reyolvat TOTUL. Când i-am grupat (pentru munca în echipă) nu ştiau ce au de făcut,dovadă că nu au mai lucrat aşa niciodată.Dar s-a rezolvat şi asta şi lecţia a ieşit SUPER .La sfârşit,aprecieri din partea „evaluatoarei”:-elevii au scris puţin în caiete.Am argumentat-au lucrat pe fişe de lucru şi astfel am economisit timp.Argumentul nu a fost acceptat pe motiv că părinţii sunt obişnuiţi să aibă mult scris în caiete.(dcă şi asta poate fi motiv de critică…)
Nemaivorbind că în faţă au fost aşezaţi elevii mai buni…dar i-am mobilizat şi pe cei din spate…Nu s-a luat în considerare…
În pauză un elev mi-a spus că s-au simţit foarte bine şi nu şi-au închipuit că voi fi atât de bună cu ei…
Nota trebuia să fie 10 dar nu am luat decât 8,80. Aşa că m-am lămurit şi cu obiectivitatea acetei probe…Câţi candidaţi atâţia evaluatori…unii mai darnici lanote alţii mai puţin…unii coruptibili alţii nu îţi dau nici pentru cât ai muncit…
O mare porcărie! ”

„. Am avut si eu inspectia (prima din viata mea). Nu mi s-a spus nota pe loc, am aflat-o aseara, si spre dezamagirea mea, am luat 7,50. Pe o lectie la care mi s-a spus ca a decurs foarte bine, nu am avut derapaje, emotiile mi le-am stapanit cum trebuie, copiii au cooperat, atmosfera ok, incadrarea in timp perfecta.

La uimirea pe care nu m-am retinut sa mi-o exprim atunci cand mi-am aflat nota, directoarea adjuncta a liceului (si ea membra in comisie), mi-a zis ca e o nota „extraordinara” si daca am dubii, sa ma uit pe lista celor care mai sustinusera inspectia inaintea mea, ca sa vad ce note „s-au luat”. Intr-adevar, cea mai mare nota fusese 6.25, dar de ce trebuia sa fiu bucuroasa ca eram Chiorul imparat in tara orbilor?! In fine, nu am inteles depunctarea, mi s-a sugerat ca s-a luat in calcul ca era la prima inspectie (!). Asta e.
Problema liceului unde am sustinut eu inspectia este ca de la una din inspectiile anterioare s-au ales cu o frumoasa reclamatie la ISJ, cu o cerere de recuzare a comisiei, etc. Eu ma multumesc cu nota primita, si sper sa se elimine odata din sistemul asta notarea bazata pe bunul plac al unei comisii…”

„Eu am fost felicitata pentru proiect, chiar s-au exprimat impresionati „asa un proiect riguros, se vede ca ati muncit mult la el si ati pus mult suflet”, mi-au cerut pareri asupra lui, am discutat in termeni amiabili, cu toate astea unul dintre evaluatori (mai bine zis evaluatoare si care a fost cea mai impresionata de proiect) exact la proiect m-a depunctat si in loc de 10 am luat 8.25.”