Facultate vs. Societate.

Suntem un popor de oameni destepti. Sa nu ma contraziceti, pentru ca mai mult de jumatate dintre romani au studii superioare. Asta inseamna ca sunt doxa de carte, specialisti in diferite domenii, oameni cititi. Cel putin asa sustin cifrele. Adevarul e ca multi au urmat cursurile unei facultati de cartier, de dragul de a avea si ei o diploma pe care scrie ceva pompos, pe care o arata in dreapta si stanga.

Intrebarea mea este: cat de mult te ajuta facultatea in viata? Sau este relevanta pentru domeniul in care vei lucra mai tarziu? Bun, eu sunt la Litere si intentionez sa fiu profesoara. Insa nu afirm sus si tare ca asta voi face toata viata, ca am fost nascuta pentru meseria de dascal. Chiar nu, mie nu imi plac copiii din generatiile de dupa 2000 si nici nu am arta predatului in sange. Ma gandesc la profesia asta pentru urmatorii ani pentru ca mi se pare ceva lejer, ce poate fi facuta in paralel cu masterul. Dar cine stie ce imi rezerva viitorul?

Stiu pe cineva care a terminat tot Litere si lucreaza la o banca. Ella a terminat Management si a ajuns sa lucreze in mass-media. Si lista continua. Asadar..nu e relevant ce facultate ai terminat, atata timp cat tu poti sa faci ceea ce ti se cere la locul de munca. Recunosc, candva am fost tentata sa ma incriu la Jurnalism, ma fascina ideea de a scrie articole. Ulterior m-am decis pentru Litere, cred ca mi-am dat seama ca nu sunt facuta pentru a scrie. Citesc bloguri care ma lasa cu gura cascata, tare mi-as dori sa pot avea si eu acel talent la scris. Asa, revenind la Litere. Imi place ceea ce fac. Cati studenti pot afirma asta? Nu neg ca uneori imi vine sa ma urc pe pereti, cand am o multime de lucruri de facut. M-am gandit sa renunt prin anul intai, dar am inceput sa privesc facultatea ca pe o provocare, sa imi demonstrez mie insami ca pot sa o scot la capat, chiar daca uneori eram la limita intre normalitate si nebunie.

O alta chestie importanta: NICIODATA nu vei avea nevoie de toate informatiile pe care le aduni in timpul facultatii. Unele materii sunt capitale, altele..multa teorie si atat. Am tinut sa fac aceasta precizare pentru o prietena care e entuziasmata de ideea ca se va inscrie la Jurnalism la vara. Nu stiu exact ce se studiaza acolo, insa nu cred ca se rezuma la chestii funny, scris de reportaje, interviuri si alte dulcegarii. Peste tot exista si chestii teoretice, aproape inutile, pe care trebuie sa le suporti, ca na..altfel nu ai cum sa termini facultatea respectiva.

Consider ca cea mai mare distrugatoare de sperante si asteptari este Politehnica. Da pe-afara de materii inutile, pretentii exagerate si restante. Nu cred ca exista student la Poli care sa nu aiba cel putin o restanta in cei 4 ani de studiu. Daca exista, eu ii ridic statuie.

Si altceva, notele nu sunt deosebit de relevante pentru tine, ca om. Nu conteaza ca ai avut numai note de 10 sau ca la un examen tu considerai ca trebuie meriti 8 si ai luat 7. Niciodata nu vei fi intrebat ce nota ai avut la materia X, din anul 2. Conteaza cu ce te alegi tu, cand tragi o linie si analizezi partile bune si pe cele rele.  Potentialul angajator se va uita eventual la o medie a anilor de studii, dar sigur te va intreba ce stii sa faci. Si atunci e momentul adevarului. Nu te intreaba ce si cat ai invatat la facultate, ci ceea ce STII. Si din moment ce in Romania tinerii nu sunt incurajati sa lucreze, sa capete experienta..multi vor ridica din umeri.

Ca proaspat absolvent, in Romania nu ai foarte multe usi deschise in fata ta. Esti dezorientat, nu stii incotro sa o apuci si iti dai seama ca la scoala nu ai invatat cum sa faci fata monstrului numit Societate.

Ramas bun…

Probabil ca majoritatea ati auzit de cazul doamnei profesoare de la Pitesti care s-a sinucis. Marturisesc cu mandrie ca mi-a fost profesoara. Am ales sa ignor mizeriile care s-au scris in ziare si sa imi amintesc de doamna profesoara asa cum am cunoscut-o in anul intai, la primul curs de la facultate: o femeie frumoasa, eleganta, educata si mai ales, foaaarte desteapta. Avea un singur scop: sa ne invete carte. Da, recunosc..pastra distanta fata de studenti, dar dupa cateva saptamani am constatat cu uimire ca imi stia prenumele.

Am ales sa ignor toate articole din ziare care o improscau cu noroi si ii stirbeau din valoarea morala pe care, da, o avea! Nu o condamn pentru nimic, nu am facut-o de la bun inceput. Oricine greseste. Sunt atatia indivizi in politica ce fura miliarde si sunt elogiati de multimi si doamna noastra profesoara a fost pusa la zid pentru o suma mult mai mica. Unde e egalitatea dintre oameni? Unii au uitat de valoarea sa morala, de competentele extraordinare pe care le avea si s-au rezumat la a o judeca dupa aparente.

Nu inteleg de ce a recurs la acest gest, stiu doar ca ar fi fost si alte solutii. Lumea vorbeste o perioada si apoi uita, gasind alt subiect pe care sa il intoarca pe toate partile. Da, poate a facut niste alegeri gresite, dar pana la urma..nu toti facem asta cel putin o data in viata?

A fost sinucidere, insa exista numerosi autori morali: toti cei care au jignit-o, care au condamnat-o si au umilit-o.  Fiecare jignire pe care a citit-o prin ziare, fiecare om care i-a intors spatele..toate astea au condus-o pe acest drum fara intoarcere.

Eu aleg sa pastrez numai gandurile frumoase. Imi aduc aminte ca a venit la o lucrare semestriala intr-o rochie superba, cu flori…si radia de frumusete. Nu puteam sa imi iau ochii de la dumneai. De asemenea, intr-o zi a venit in locul domnului profesor la un curs de Limba Engleza Contemporana. Pur si simplu..i-am sorbit cuvintele. Explica pe intelesul nostru, repeta atunci cand era nevoie..a fost singurul curs de LEC din acel an pe care l-am inteles perfect.

Nu o condamn. Probabil ajunsese la capatul puterilor. Nimeni nu stie adevarul motiv, putem doar sa ne gandim la diferite ipoteze. A plecat si a luat toate secretele dupa dumneai. Insa as fi vrut sa stie ca exista si oameni care o sustin, care nu o condamna si care ii recunosc valorile deosebite.

Era o doamna deosebita, nu “o femeie in varsta de 33 de ani”, asa cum scriu cu litere mari toate ziarele.  I-au redus valoarea morala la cateva randuri aruncate pe niste hartii.. Nu o sa va uitam , draga noastra doamna profesoara.. Dumnezeu sa va odihneasca!