Etichetă: lucruri

Premiu de la Andera.

martie 23, 2013

Draga mea Andera m-a cadorisit iarasi cu un premiu. Uhh..multumesc mult! Apreciez faptul ca te-ai gandit si la mine, complimentele si crede-ma ca imi face bine sa stiu ca mai exista cineva care se confrunta cu aceleasi probleme si nenorociri.

veryinspiringblogaward1

Asta e sigla „premiului”. Acum urmeaza partea dificila: trebuie sa spun 7 lucruri despre mine !

Pai fata draga, nu-i de ajuns ca scriu sute de articole despre mine p-aici? Trebuie sa adaug si alte detalii rusinoase? Glumesc, imi face mare placere sa „mi se ia interviu”. Pai hai sa incepem marturisirile.

1. Atunci cand trebuie sa vorbesc in fata unui grup de persoane..imi tremura picioarele, ma inrosesc, simt ca nu mai am aer si creierul se blocheaza. Imi este foarte greu sa inving aceasta fobie, mai ales ca de la toamna sper sa mi se spuna „Hello, teacher” atunci cand intru intru in clasa.

2. Sunt total in pom atunci cand trebuie sa aleg un cadou pentru cineva. In pom si pomul in aer. Ma sucesc, ma razgandesc, dau zeci de telefoane pentru a primi o sugestie si in final ma intorc cu coada intre picioare la prima chestie care mi-a atras atentia. Toate ca toate, dar cand trebuie sa aleg ceva frumos pentru o persoana apropiata, e jale. Sa dau un exemplu dureros: peste vreo doua saptamani vom implini doi ani de relatie si m-am gandit ca dragul meu baiat ar merita ceva frumos. Ei, si atunci a inceput calvarul. Ca nu stiu ce sa aleg. Anul trecut am luat cel mai mare sandvis de la Mc Donald’s si i-am pus o lumanare in varf si ala a fost tortul, ca tot nu mananca el dulciuri mai deloc. Vai, ce durere..sunt nevoita sa mananc eu portie dubla de fiecare data! Of, of! Acum serios, astept o listuta cu zece sugestii de la Andera, ca ea e vinovata de faptul ca fac asemenea marturisiri.

3. Nu am mai mancat ciocolata de trei saptamani. M-am luptat indelung cu dependenta, prima saptamana a fost un chin. Acum consider ca rezist destul de ok, dar parca as savura o bucatica. Doar una! Sa mentionez si partea buna: am slabit aproape doua kilograme! 🙂

4. Sunt cea mai incapatanata persoana pe care o stiu.

5. Colectionez cercei handmade.

6. Sunt genul ala de om care se streseaza din orice, pierde timp cautand solutii inutile si facandu-si griji peste griji. Si chestia asta imi afecteaza pana si sanatatea..

7. Niciodata nu am renuntat la ceva ce imi doream, chiar daca uneori mai aveam putin si lasam armele jos. Da, ma agit, ma stresez, ma consum..dar niciodata nu renunt.

Astea au fost marturisile mele. Unele de suflet, altele mai „exterioare”. Niciodata nu am sa pot sa ma rezum la „n” lucruri sau un anumit numar de cuvinte. Pentru ca imi place sa cred ca ma schimb in permanenta si ca exista anumite lucruri in inima mea pe care nici macar eu nu le-am descoperit.

Oameni si pareri.

martie 11, 2012

Unele lucruri din trecut e mai bine sa ramana acolo. Mai ales cand sunt atat de neplacute. Atunci cand eu decid sa le dau uitarii, nu e ok ca cineva sa aiba grija sa imi reaminteasca de ele cu fiecare ocazie. Prima data pretind ca nu am auzit, a doua oara ca am uitat, dar pana la urma izbucnesc. Pentru ca totul are o limita.

Si mai urat e ca aceasta “reimprospatare a memoriei” vine din partea cuiva care stie cum au stat lucrurile la momentul respectiv si cu toate astea nu se chinuie deloc sa se abtina sa taca.

Cineva a gresit. Iar eu am decis sa il iert, pentru ca am incredere in acest om si a dovedit ca merita din plin sansa oferita. Ce e in neregula aici? De ce cineva ar vrea din tot sufletul sa readuca in discutie lucruri pe care noi le`am dat uitarii? Mi se pare rautate deliberata.

Si da, am tot dreptul sa fiu suparata! De asemenea, am dreptul sa ignor sfaturile multora. Fiecare situatie e unica si nimeni nu a fost in locul meu la momentul respectiv, ca sa stie exact ce sa imi spuna. Cine poate sa stie ce e mai bine pentru mine, daca nu eu insami? Mai are rost sa spun ca la momentul respectiv am fost criticata pentru ca am avut puterea sa iert? Iar acum toti au numai cuvinte de lauda pentru ce am reusit sa construim impreuna. Atunci de ce nu ne`a sustinut nimeni, cand aveam nevoie cu adevarat?

Sunt satula de rautatea oamenilor. Candva ma atingea direct la inima orice critica, orice parere nefavorabila. Impreuna cu el am depasit privirile uimite ale celor din jur, criticile, aparenta nepotrivire si lista poate continua mult si bine.. Cu timpul am invatat ca nu conteaza deloc daca restul ne aproba relatia si ca orice s`ar intampla, el e langa mine. A fost alegerea noastra sa pornim impreuna pe calea asta.

Cu ce m`am ales din toate criticile si “sfaturile bune”? Cu nimic. Am ales sa nu iau nimic in seama. De la faptul ca am decis sa fac ce imi dicteaza inima, nu altii, m`am ales cu un om minunat, care la randul lui a facut aceleasi alegeri ca si mine si a avut de infruntat la fel de multe pareri dezaprobatoare. Si il iubesc pentru asta. Nu a renuntat la noi, indiferent cat de greu a fost uneori, ci a ramas langa mine si m`a tinut in brate, protejandu`ma de ploaia de sageti otravite care au fost aruncate asupra noastra.