Daca traiesti pe planeta asta, clar ai auzit de isteria provocata de „Fifty Shades of Grey”. Femeile care plangeau cand Iubi le tragea de par un pic mai tare viseaza acum sa fie suspendate de lustra si tavalite pe podele. Ca asa au vazut ele ca face tipul din film. Zilele trecute spuneam ca am sa merg sa il vad. S-a intamplat minunea. Pe distinsul Mr Grey il stiam din serialul „Once upon a time”, ea se remarca prin privirea aia de caprioara batuta.

Din punctul meu de vedere, filmul este plin de clisee: femeia cuminte si timida il intalneste pe tipul bogat si misterios, care-i si putin deranjat la mansarda. Individul ii propune un contract prin care ea sa devina sclava lui sexuala. O plimba cu elicopterul, ii arata si cat de…pasional poate fi si incearca sa o convinga sa accepte. Finalul acestei parti nu o dezvalui, va las sa va chinuiti si voi sa rezistati 2 ore la cinema. Femeile oftau in sala cand bietul Grey afirma ca e „fifty shades of fucked up”. Toate viseaza sa il imblanzesca pe tipul cel rau, sa ii arate calea corecta. Zau ca mi s-a luat de vesnicul scenariu good girl+ bad boy, care e total neinteresant daca dai la o parte scenele de sex. Apropo, tipa nu se epileaza.

Coloana sonora e faina, iar Rita Ora apare in film aproximativ..30 de secunde. Pana la urma..nota de 4.1 pe IMDb e justificata (candva era 3.2). Cartile sunt la fel de cliseice, dar parca ceva te impinge sa le termini. Pacat..chiar ma asteptam sa fie ceva..wow. Doua luni am asteptat sa il vad. Chiar si in cazul asta se aplica regula „cartea bate filmul”. Dialogurile din carte nu au replici atat de penibile ca cele care apar in film si n-o vezi pe gagica plimbandu-se prin casa cu o plapuma in spate. Si..femeia e total inexpresiva. Nici cand ar trebui sa chitaie, sa zica ceva in acele momente mai intime..nu se manifesta intr-un mod cat de cat realist.

Promovarea care i se face este..agasanta. Acum doi ani nimeni nu auzise de Fifty Shades ( care are si continuare, by the way), acum e imposibil sa nu stii. Unii il critica, feministele il considera o jignire, barbatii mai bine ar calca pe cioburi..decat sa mearga sa il vada. Nota mea? 2, pentru soundtrack.

Pe langa „Fifty Shades”, saptamanile astea s-a discutat mult despre noua librarie Carturesti Carusel, care pare paradisul cartilor. Decorul este mirific, exista carti pentru toate gusturile (de trei ori mai scumpe decat in orice alta librarie). Gasiti aici poze cu interiorul.

Asaaaa..am asteptat sa se mai linisteasca apele si aseara am fost si eu sa vad ce si cum. Interiorul nu este nici pe departe atat de spatios ca in fotografii. Cartile mi se par putine, fata de magazinul din Afi Palace, de exemplu. Iar acel alb aduce un pic a ospiciu. Stiti camerele alea care apar in filmele de groaza..in care erau inchisi pacientii? La asta m-am gandit cand am intrat. Plus ca vopseaua alba de pe trepte s-a cam dus..in vreo 5-6 zile. Deh, s-a circulat intens pe acolo. Am fost si la cafenea, care se afla undeva la ultimul etaj. Acolo mi-a placut. E foarte intim si linistit, nota vine intr-un borcanel metalic. Ceaiul e divin si privelistea e destul de draguta. Am apreciat si faptul ca erau foarte multi tineri care citeau chiar si asezati pe podea. Placerea lecturii mi s-a parut..autentica. Fara snobism, fara fite, doar oameni care citesc din placere.

Prea mult marketing. Am ramas dezamagita de film, insa ma asteptam ca noua librarie sa fie ceva mai conforma cu realitatea. Sa mai spun si de preturi? Adica, pe bune..o cana costa minim 50 de lei. O amarata de cana. Am vazut multe alte nimicuri cu preturi exorbitante. Plus preturile cartilor, care sunt vizibil mai ridicate decat in orice alba librarie. Eu nu inteleg de unde vine aceasta diferenta de pret. Asa incurajam lectura intr-o tara in care 53% din locuitori nu au citit in viata lor o carte. Da, e pe bune. Din pacate..