Dear Santa..

Draga Mosule,

Am trecut de varsta copilariei, insa imi amintesc cu drag de serile in care te asteptam lipita de brad, crezand in existenta ta cu toata inima mea de fetita. Au trecut anii, am aflat crudul adevar si acum nu mai astept sa pice din cer ceea ce imi doresc, am realizat ca cele mai frumoase cadouri sunt cele care nu pot fi cumparate sau cele pe care ma straduiesc sa le obtin. Tot anii m-au facut sa nu mai cred in oameni, in fapte bune care nu au in spate asteptari, in sinceritate si in egalitate intre oameni. Dar despre asta vorbim in alta scrisoare.

Nu vreau nimic pentru mine. Am doi parinti extraordinari, un iubit minunant, am si ceva bun simt, o doza de educatie si un strop de rabdare. Consider ca sunt suficiente. Ma gandesc acum la ce vad in jur..si ma apuca groaza.

Mosule, adu-ne un Ministru al Educatiei care stie sa scrie, oameni care stiu diferenta intre „doar” si „decat”. Baieti care nu scriu „esti frumoas-a” si fete care stiu diferenta dintre pantaloni si colanti. Trimite-le un bilet in care sa scrie: „Colantii de latex nu sunt pantaloni! Mai ales asortati cu bluze pana la buric.” si nu le mai trimite cadouri, clar nu au fost fetite cuminti.

Vreau oameni care stiu ca din metrou / RATB intai se coboara si apoi se urca. Spune-le si ca muzica pe care o asculta la telefon, fara sa aiba casti..deranjeaza. Mai ales manelele. Invata-i ca „te rog” si „multumesc” nu au ucis pe nimeni. Niciodata.

Copiilor pune-le sub brad si cate o carte de povesti, pe langa tableta si iPhone. Nici cartile nu au omorat pe nimeni. Invata-i si ca o carte le deschide orizontul si ca nu e o rusine sa citesti. Pe cei tineri invata-i ca trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru greselile pe care le fac si ca e cazul sa se descurce singuri, fara sa mai apeleze la „iesirea de urgenta”. Arata-le ce e onestitatea si demonstreaza-le ca scoala iti deschide multe usi in viata. In facultate nu trebuie sa intre doar pe usa de la Princess/Bamboo/Afi Palace, ci si pe usa unei biblioteci. Da-le o palma si spune-le ca dragostea nu dureaza vesnic si nici nu e cazul sa nasca doi copii pana la 20 de ani. S-au schimbat multe si nu ne mai permitem sa facem copii fara sa fim siguri ca avem ce sa le oferim.

Vorbeste cu cei de la retelele de telefonie si roaga-i sa blocheze mesajele trimise catre toata agenda, cele care incep cu „Fie ca..”, cu texte luate de pe internet, in care n-au pus un strop de sinceritate. A inceput deja isteria mesajelor in masa..ceva ce mie imi depaseste intelegerea. Spune-le ca un simplu „Craciun Fericit, X-ulescu!” inseamna mai mult decat 50 de cuvinte goale.. Spune-le oamenilor ca un share pe Facebook nu salveaza viata unui bebelus, dar o donatie o face.

Dar stim amandoi ca oamenii sunt asa cum sunt si nimic nu-i poate schimba. Nici macar Craciunul. Care nu mai e Craciun, de fapt. E prilej de infulecat si baut pe saturate, perioada in care brusc se simt mai buni, pentru simplul fapt ca ofera o punga de dulciuri si cateva hainute vechi unui copil orfan..pe care il ignora in restul anului. Acesta e doar un prilej de a-si spala pacatele pentru rautatile pe care le fac in restul anului?

Oamenilor frumosi la suflet da-le numai bucurii si sanatate. Ei stiu ca sanatatea te ajuta sa lupti pentru orice scop. Da-le si dragoste din plin, e ingredientul secret in orice situatie. Adu-le oameni la fel de frumosi care sa le stea alaturi, sa se sprijine reciproc. Si fereste-i de durere..sau macar alina-le sufletul.

Sa ma ierti, Mosule..daca am fost prea dura. Dar si pe mine ma doare sufletul cand ma uit in jur si vad atatea nedreptati. Parca mi-a ajuns..si-as vrea sa fac ceva sa schimb lucrurile. Din pacate, atitudinea mea nu face diferenta..oricat m-as stradui eu, lumea ramane la fel.

Singurul cadou pe care il vreau..e o inima mai mare. Sa aiba loc toti oamenii dragi, chiar si cei pe care ii voi cunoaste in anul ce va urma. Vreau sa incapa toti. Cu asta..eu ma declar multumita.

Merry Christmas!

December days.

A venit si perioada aceea a anului pe care eu o iubesc teribil. Toata luna decembrie sunt numai zambete si bucurie, ma inveseleste atmosfera asta de sarbatoare, imi place sa ofer cadouri, sa devorez dulciuri (macar acum am o scuza sa imi dublez greutatea) si sa fiu aproape de cei dragi. De vreo trei ani incerc sa pregatesc sarmale cu mama inainte de Craciun. And guess what? De fiecare data o dau in bara. Insa cred ca anul asta voi face un tort! In premiera.

Pe de alta parte..ninge si e frig afara. Eu am o aversiune fata de zapada, nu am viziunea aia romantica asupra zilelor cand ninge cu „fulgi mari si pufosi”. Nu, zapada e oribila atunci cand e multa. Se blocheaza drumurile, alunec, ma aleg cu vanatai siii..e mocirla peste tot. Din cauza asta nu imi place mie iarna!

A, si in perioada asta..urasc sa merg la cumparaturi prin hipermarketuri. Vesnicele cateva colinde (made in USA) repetate la infinit, aglomeratie, ca na..ce farmec ar mai avea Craciunul daca nu ne indopam cu portocale, cozonaci, placinte, carne de porc si alte delicatese?! Asa-i place romanului, sa vorbeasca despre fapte bune si sa isi proclame credinta cu o bucata de carne intr-o mana si cu paharul de vin in cealalta.

Lasand aceste aspecte negative..eu il astept pe Mos Nicolae zilele astea. Cred ca la mine ajunge mai tarziu, cel mai sigur vineri. Nu conteaza ca am 21 de ani si ca am depasit cu mult perioada in care asteptam sa vina „Mosii”, tot ma bucur teribil cand capat ceva dulce. Apropo de Mos Nicolae si Mos Craciun, mi-a povestit mama zilele trecute cum ma „fentau” atunci cand eram mica. Cadourile si pungutele cu dulciuri erau depuse cu cateva ore inainte la vecina, iar eu il pandeam pe Mosu’ impreuna cu ai mei parinti pe balcon, sa vedem sania pe cer. Intre timp, vecina intra si imi aducea pungutele. Astfel, nu aveam cum sa banuiesc ca Mos Nicolae/ Mos Craciun nu exista, din moment ce cadourile mele erau in ghetute/sub brad atunci cand intram in camera.

Daaar..pana vine Mosul si pana ajung eu acasa..mai am ceva partiale de dat, doua lectii de predat si muulti neuroni de ucis. Prima lectie la copilasi o sustin vineri. Wish me luck!