„Petrecerea era data in cinstea unei amice, tanara scriitoare, care tocmai isi publicase prima colectie de povestiri. Am urmarit cum un manunchi de petrecarete de frunte, toate imbracate din cap pana in picioare in alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s`a pozitionat intr`un colt, langa niste rafturi cu carti. Fotograful monden numarul unu a inceput sa se foiasca si el prin preajma. Fetele, timide foarte, se prefaceau ca nu au observat aparatul de fotografiat  urias care atarna de gatul tipului. Apoi acesta a inceput sa faca poze. Una din fete, un fost manechin, a scos o carte, la intamplare, dintr`un raft si`a inceput sa mimeze ca o citeste. O alta fata i`a urmat exemplul. Una dupa alta, toate petrecaretele au adoptat expresii de o seriozitate academica, si`au ingustat ochii ca si cand ar fi absorbit un pasaj teribil de profund si si`au incruntat sprancenele intr`o poza caricaturala a intensitatii scolaresti. Fotograful exulta. Una din fete isi tinea cartea cu susul in jos, dar nimanui nu i`a pasat. Stiam ca e o sedinta foto absolut inocenta, dar, cu toate astea, m`a facut sa`mi abandonez paharul si sa`mi iau la revedere de la amfitrioni.”

(Birdie Clark -” Pentru ca`si permite”)