Oamenii din viata noastra.

De`a lungul existentei noastre intalnim o multime de persoane. Unii ajung sa ne fie prieteni apropiati, altii doar isi intersecteaza fugar drumul cu al nostru si in scurt timp nici nu ne amintim de ei. Cert e ca de la fiecare avem ceva de invatat. Unii sunt exemple de “asa da”, altii de “asa nu”. Deci intr`un fel sau altul..ne invata ce trebuie sa facem si, mai ales, ce nu trebuie sa facem.

Dar intotdeauna familia va fi de baza.Nu am auzit pana acum de parinti care sa se fi “despartit” de copil, care sa il insele sau sa il tradeze. Familia este cea mai fidela si durabila piesa din acest puzzle al relatiilor dintre oameni. Doamne, cand ma gandesc la draga mea mama..mi se umple inima de bucurie. Acest om merita tot binele din lume. A facut si face atatea sacrificii pentru mine, incat nici nu stiu unde sa ma opresc cu multumirile.

In ceea ce priveste partenerul, s`ar putea sa ai parte de mai multi de`a lungul vietii, insa crede`ma ca vei sti cand vei da peste acela care conteaza cu adevarat. E o senzatie speciala, se manifesta in mod diferit la fiecare persoana. As  putea sa compar iubirea si cu o arta. De exemplu..pictura. Inainte sa reusesti sa pictezi un tablou supeb, distrugi alte zece. Insa in final esti atat de mandru de capodopera ta, incat nu conteaza esecurile anterioare.

Cum as putea sa o descriu eu? Pai..nu stiu daca exista cuvinte care pot exprima sentimentele.. E ca si cum ai privi in sufletul sau doar uitandu`te in ochii lui. Si stii deja ca o sa devina o persoana speciala pentru tine. Inveti sa il accepti asa cum este si ai fi in stare sa rastorni muntii ca sa il vezi fericit. Orice lovitura pe care o primeste el te doare si pe tine in egala masura. Iubire e cand imparti totul cu el, lucrurile bune, dar mai ales cele rele. Cand nimic nu mai doare atat de tare, pentru ca stii ca exista niste brate care te vor strange tare si vor face tot posibilul sa te protejeze. Inveti si sa ierti, nu doar prin cuvinte, ci si cu sufletul. Iubirea nu e ca o carte pe care o citesti si apoi te lauzi ca stii totul despre ea. Ea se scrie continuu.. Se naste din ceva neasteptat si traieste din lucruri marunte.. Omul din viata mea, cel caruia ii spun “te iubesc” mai des decat “buna”..m`a ajutat sa invat toate astea. Pentru ca iubirea e ceva ce se invata in doi. Ne`a costat timp, rabdare, iertare, marturisiri..insa zi de zi invatam cate ceva. Impreuna.

Mai sunt si prietenii..multi dintre ei raman doar o perioada. Altii reusesc sa iti fie alturi ani buni.. Depinde de caz. Marturisesc ca am prieteni cu care nu am mai vorbit de luni de zile. Si fiecaruia ii duc lipsa, nu am uitat pe nimeni.

Am vazut atatea cazuri de relatii si prietenii destramate..fiecare unica in felul sau. Motivele sunt intotdeauna diferite, nici o situatie nu seamana cu alta si fiecare are modul sau de a se exprima, de a suferi, de a rezista.. Singura parte comuna e accea ca in final fiecare isi revine. Sau cel putin lasa impresia ca isi revine. Dupa furie, negare, durere…toti ajung in etapa in care se resemneaza si merg inainte. Indiferent cat ii costa.

Uite ca iar vorbesc de lucruri neplacute.. Probabil multi se vor intreba..de ce sa ia in seama ce scrie si asta pe blogul ei? Nu trebuie sa gandeasca ca mine..chiar ii incurajez sa ma contrazica si sa isi formeze propriile pareri. De ce? Pentru ca ne asta ne deosebeste pe noi, oamenii. Felul de a privi lucrurile. E absolut normal ca doi oameni sa priveasca acelasi obiect si sa aiba doua viziuni diferite. Eu respect oamenii originali.

Hai sa fim sinceri..

Nici nu imi mai amintesc de cate ori am mai scris posturi incercand sa lamuresc lucruri care sunt interpretate gresit in legatura cu mine.. Le`am pierdut numarul.

Atata timp cand eu nu imi manifest dezaprobarea fata de actiunile cuiva, desi poate in sinea mea consider ca nu procedeaza bine..astept si din partea celorlalti un pic de toleranta. Daca eu tac din gura, astept sa faci si tu la fel. Adica ne toleram reciproc.

Am dreptul sa ignor pe cineva, daca eu consider ca nu e in regula. Nu, nu sunt antisociala. In cel mai rau caz, pot fi acuzata ca sunt selectiva. Acu`urmeaza partea in care eu ar trebui sa imi cer scuze pentru faptul ca imi aleg cu grija prietenii? Cu alta ocazie.

Recunosc, sunt o persoana dificila, dar mai am destul pana cand voi ajunge la stadiul de nesimtita. Si asta nu cred ca se va intampla vreodata. Ca sa o zic direct: eu merg pe principiul “ofer ceea ce primesc”. Asta asa, ca sa fiu corecta cu toata lumea.

In ciuda rautatii aparente pe care o afisez uneori..sunt destul de delicata. E un pic cam impropriu termenul, dar momentan asta imi vine in minte. Intr`un fel..sunt destul de usor de ranit. Numai ca..se intampla destul de rar. Pentru ca daca cineva ma dezamageste de mai multe ori, la un moment dat nu imi va mai pasa. Pur si simplu. Acum mi`a zburat gandul la o prietena candva draga mie, care de foarte multe ori a facut alegerea gresita. Eforturile mele de a o aduce pe drumul cel bun s`au dovedit a fi inutile, asa ca pana la urma am lasat totul balta.

Cineva imi spunea mai demult ca strainii se dovedesc uneori a fi mai de incredere decat cei pe care ii consideri prieteni. Candva poate as fi crezut asta. Insa acum..merg pe ideea ca de la un cunoscut stii de la ce sa te astepti. Adica ii stii defectele, stii cat valoreaza si de ce e in stare. Adica e greu sa te dezamageasca.Si daca totusi o face..esti pregatit sa ii faci fata. Stiu ca multi nu sunt de acord cu mine in legatura cu chestia asta. Poate ca totusi ei au dreptate si vad eu lucrurile ciudat acum..

Nici nu mai stiu care e motivul pentru care am simtit nevoia sa spun toate astea. Insa stiu ca atunci cand se “umple paharul”..in cazul meu, cade de pe masa si se face bucati. In traducere libera..daca depasesti limita aia invizibila pe care totusi ar trebui sa o percepi, mie inceteaza sa imi mai pese. Definitiv. Oricine ai fi si orice ai face.