Etichetă: Romania

De ce am decis sa renunt la invatamant.

august 12, 2014

In sfarsit am puterea sa spun asta oficial: renunt. Parca mi-era teama sa o spun cu voce tare, sa astern undeva cuvantul acesta..pentru ca asta ar insemna ca e real si definitiv.

Iubeam sa predau, ii iubeam pe pustii care scoteau o perla in fiecare zi, care stateau la rand la imbratisari, pe fetitele care imi faceau felicitari si compuneri in care imi spuneau cat de mult tin la mine. Am incercat mereu sa fac si ceva in plus. Mi se parea anost sa intru in clasa cand se suna de intrare , sa tin lectia si apoi sa plec cand se suna de iesire. Am vrut sa ii cunosc pe omuletii care ma priveau curiosi din banca, le-am stat mereu la dispozitie cu un sfat sau o parere. De multe ori uitam si sa mananc in pauza, pentru ca ramaneam cu ei afara sau pe hol si ii discutam. I-am intrebat candva de ce numai la mine vin ca la psiholog si au zis ca eu ii inteleg cel mai bine si nu ii judec.

Si poate ca uneori ma suparam atunci cand rezultatele la teste erau nesatisfacatoare, cand erau rai unii cu ceilalti, cand uitau caietele acasa…si ii certam. Cel mai mult ii durea sa fiu suparata pe ei si veneau sa isi ceara scuze, unul cate unul. Stiu ca pare un cliseu, dar uneori am fost dura cu ei. Voiam sa inteleaga clar care e limita, ca sunt profesor si trebuie sa respecte niste reguli, dar atata timp cat ei se poarta asa cum trebuie, suntem si prieteni.

Sistemul m-a invins. Nenorocitul de sistem din Romania, care e facut de incapabili, oameni care traiesc in bule de plastic si habar nu au cum e realitatea. Nu suportam sa aud la stiri ca 70% din profesori au promovat examenul de titularizare, mai ales cand erau doar 2-3 posturi titularizabile intr-un judet intreg. Dar astea-s dedesubturi si nimanui nu ii pasa de ele.

Pe de alta parte, profesorii debutanti nu au parte de sustinere din partea sistemului de invatamant. Vorbesc aici de experienta PERSONALA. Anul acesta am experimentat atmosfera din doua scoli (cum spuneam, lipsa de posturi..) si am adunat exemple de „asa da”, dar si numeroase de „asa nu”. Am cunoscut oameni calzi, care mi-au stat la dispozitie pentru orice intrebare sau rugaminte, care m-au tratat de la egal la egal. Nu am sa o uit niciodata pe doamna care mi-a dat mie florile dumneaei in prima zi de scoala, pentru ca eu eram la inceput de drum si trebuia sa fiu incurajata. Nici pe colegele de catedra care au tinut cont ca toata lumea trebuie sa inceapa de undeva si au avut infinita rabdare cu mine. Pe de alta parte, nici pe doamna care spunea „sa o ia dracu’si pe aia” nu o pot uita. Nici faptul ca intra peste mine la ora cand avea chef, fara sa anunte(cu toate ca nu avea aceeasi specializare) si imi spunea cum sa imi fac ora si ca sunt praf. Ah, da..si planul de lectie era o porcarie. Si nici hainele mele nu ii placeau. Daaar..atunci cand am invitat-o pe sefa de comisie la ora, am primit numai pareri pozitive. Niciodata nu ii vei putea multumi pe toti. Primeam una calda, una rece..

Nu mai pot sta permanent in stres pentru 900 de lei. Si nu poti rezista in Bucuresti cu un asemenea salariu. Faptul ca el creste cu doar 100 de lei dupa cativa ani nu e incurajator.. Din cate stiu, un cadru didactic cu 20 de ani vechime primeste in jur de 2000 de lei pe luna. Si nu-i corect. Meseria de profesor implica muuulta munca neplatita. Asa ca..am decis sa imi caut un job in alt domeniu, cu toate ca nu va fi „pe sufletul meu”.. Iar copiii vor ramane mereu in sufletul meu. Cu putin noroc..incep de luni.

Febra Revelionului.

decembrie 30, 2013

Dupa ce i-am afumat dovleacul pus la calit si i-am curatat merele cu tot cu jumatate din miez..mama m-a dat afara din bucatarie. M-a intrebat plina de nervi: „Cand o sa apuc sa mananc si eu ceva facut de tine?”, iar eu i-am raspuns „Pai deja ai mancat clatite facute cu manutele mele!”. Auzind asta..a oftat exasperata si mi-a trantit usa in fata.

Mama a intrat in priza, ca majoritatea gospodinelor care isi pun sortul si se apuca de impachetat sarmale si framantat cozonaci in perioada asta. Deh, maine e Revelionul si tre’sa ai masa plina, ca altfel rade lumea de tine. Nu inteleg conceptia asta pur romaneasca. Ei, si daca eu am chef sa mananc o salata si sa beau o cafea in noaptea de Revelion..cade cerul?

Problema mancarii nu o inteleg si ma amuz de fiecare data cand cei de la stiri anunta ca sute de persoane au ajuns la spital din cauza exceselor alimentare. Se gandesc ca le merge bine in anul urmator daca se indoapa acum. Zau, nu gasesc o explicatie.

Obisnuiam sa fac liste cu asa numitele „New Year’s Resolutions” in care imi propuneam anumite lucruri de indeplinit. Dar mi-am dat seama ca sunt o tampenie. In primul rand, daca vrei sa faci ceva, faci ACUM, nu peste ceva timp. La fel si cu bilantul. Nu mai adun si scad sa vad daca am iesit pe plus sau pe minus, ca ma apuca plansul. Trebuie sa fii tampit ca sa crezi ca o forta divina te va ajuta sa iti indeplinesti toaaate dorintele in anul urmator pentru ca anul asta ai stabilt cinci kile si ai renuntat la fumat. Deci clar la anu’o sa castigi la Loto, pentru ca ai fost un om bun.

De ce trebuie sa asteptam finalul de an pentru a lua decizii? Daca vreau sa slabesc, ma apuc acum. Daca mi se pune pata sa ma fac a dracului pentru ca am realizat ca nu mai tine cu vorba buna..o fac acum. De ce sa ma las calcata in picioare pana la anu’?

Nu impartasesc nici conceptia aia „New Year, new me”. Adica, stai un pic. Dai reset la tot? Dai delete la tot trecutul si amintirile. Guess what? Consecintele nu tin cont de timp. Daca ai fost o scarba in 2013, anul urmator nu ii va face pe cei din jurul tau sa uite asta, oricat de mult ti-ai dori. Daca ai mancat cat pentru zece de Craciun, crede-ma ca la inceputul anului urmator te va speria cantarul. Consecinte, my dear. Nu te schimbi la inceputul fiecarui an, ci te maturizezi si acumulezi experienta.

Asa ca..hai sa fim sinceri. Intr-adevar, ai sansa sa faci ceva mai bine, dar asta nu trebuie sa se intample la final de an, ci atunci cand simti nevoia. Daca suntem in luna octombrie si ti-a ajuns, urla acum. Nu astepta sa se termine decembrie. Nu astepta nici sa inchei o relatie care nu mai merge, o prietenie care s-a stins, un job care nu iti place. Ca doar o viata avem si timpul ala pe care il irosim asteptand..e al nostru!

Sa fim patrioti.

noiembrie 30, 2013

A sosit iar vremea sa ne amintim ce tara frumoasa avem, plina de bogatii si cu peisaje superbe. Ne uitam in spate, la ce au cladit stramosii nostri si suntem mandri ca suntem romani. Ridicam Romania in slavi si suntem patrioti pana la ultima suflare. Totul ar fi frumos daca asta ar dura mai mult de o zi.

Romanii sunt patrioti doar pe 1 decembrie. Punct. Cascam ochii la militarii care defileaza la Arcul de Triumf si ne dam coate, „Vai, ce spectacol frumos!” sau ii condamnam pe politicieni ca investesc bani in astfel de parade, cand unii nu au loc de munca. De asemenea, ne imbulzim sa primim fasole cu carnati si vin fiert. Asta e patriotismul romanilor. Barfa si mancare primita gratis.

Ca tot a venit vorba de mancare, ati observat ca la noi totul se reduce la partea culinara? De 1 decembrie gatim preparate „traditionale”, de Craciun pregatim munti de sarmale si zeci de cozonaci. Cu o saptamana inaintea Craciunului, gospodinele isi ridica manecile si se apuca sa framante cozonaci si sa infasoare sarmalele cu o energie nemaivazuta, de parca viata lor ar depinde de asta. Si fix cand ar trebui sa se bucurie de compania familiei, ele sunt mult prea obosite pentru a profita de magia Sarbatorilor. Poate ca magia lunii decembrie consta in timpul petrecut alaturi de cei dragi si in dragostea pe care le-o aratam, nu in cati cozonaci am copt..

Totul merge prost in tara asta si politicienii-s de vina. Asta e mentalitatea romanilor. E foarte simplu sa dam vina pe ei, as usual. Acum nu va ganditi ca ii consider nevinovati. Nu cred ca e nevoie sa insir aici toate nedreptatile pe care acestia le comit. Patriotismul ar insemna sa ne revoltam, sa facem ceva sa ne fie mai bine. Dar e mai comod sa casti ochii si sa comentezi..

Ce inseamna patriotismul? Sa mergi in alta tara si sa nu iti fie rusine sa spui ca esti roman! Sa le arati si altora ce tara frumoasa avem, populata cu oameni urati la suflet, din pacate. Patriotismul inseamna sa incerci sa schimbi TU ceva, nu sa astepti sa o faca altii pentru tine. Sa incerci TU sa fii mai bun, nu pentru a primi apreciere din partea altora, ci pentru a-ti onora familia. Sa inveti sa fii un om mai bun, sa fii educat si cu bun simt, sa ii respecti pe cei din jurul tau, sa citesti mai mult, sa promovezi romanii talentati.

E ciudat ca majoritatea stiu cum se numeste ultima melodie a lui Smiley, dar nu stie ca o echipa de copii extrem de inteligenti a fost medaliata la Olimpiada Internationala de Matematica. E ironic, nu? De asemenea, i-am intrebat pe elevii mei mai marisori daca stiu ce sarbatorim pe 1 decembrie. Au raspuns „Unirea”. Pana aici ok, insa nu au stiut sa imi detalieze in ce consta aceasta unire..

La multi ani, Romania! Esti o tara extraordinara, pacat ca oamenii nu fac cinste istoriei frumoase pe care o ai..

Propunere.

septembrie 16, 2013

Protestele se mentin la Universitate. Incep sa ii admir pe acei oameni, nu se lasa pana nu vor obtine ceea ce isi doresc. Uite ca poate i-am judecat gresit pe romani, poate chiar au dat cu capul intr-un perete si s-au trezit la realitate. Chiar era cazul.

Acu’vin si io cu o idee, ca tot am prins gustul pentru proteste. Bun, gasim o solutie pentru Rosia Montana (care oricum nu va fi unanim acceptata, e imposibil), vedem ce facem si cu cateii.. Da’cu restul chestiilor imbecile din tara asta ce facem, fratilor? De ele nu scapam? Lesinati de frica atunci cand vedeti un catel la colt de strada, dar cand coboara din BMW un cefos si va ameninta..nu va mai revoltati.

Eu nu ma mai uit la televizor. Deloc. Si nici ziare nu citesc. Pentru ca ma scarbesc toate divele care apar la vreo emisiune low-budget si dau din genute asa senzual in timp ce povestesc ce persoane sensibile si delicate sunt ele. Si bietele de ele..au IQ-ul mai mic decat sifonierul.. Nici prin cluburi nu prea merg, nu prea pot sta in aceeasi incapere cu „domnisoare” care se vand pe o gentuta „şanel” si o pereche de pantofiori. Si sper ca intelegeti ca sunt delicata atunci cand spun „vand”.

Propun sa organizam un protest anti cocalari si pitipoance, anti specimene cu lant de aur la gat, care duhnesc a mici mici si bere.. Astia ne dau de furca mai rau decat patrupedele. Cainii macar nu au ratiune si actioneaza din instinct. Da’astia ce scuza au?!

Cu putin efort, ne strangem zece mii de suflete si mergem sa ne sustinem cauza la Universitate. Eu zic ca meritam sa traim intr-o tara mai buna. O tara in care sa dispara nu doar cainii maidanezi, ci si indivizii care ne fac de ras.

Exercitiu de patriotism.

august 21, 2013

Asa cum spune autorul articolului, incercati sa urmariti acest mini documentar cu mintea deschisa. Dar si cu inima. Are numai 8 minute.

Dar oricat de deschis la minte si la inima ai fi..nu ai cum sa nu simti un ghimpe in suflet. Si automat ii urasti pe oamenii care spun atatea lucruri urate despre noi. De exemplu, canadianul care s-a referit la romani drept „people begging on the street”. Asta e doar prima din lista de jigniri adusa. Sau doamna care credea ca romanii traiesc in padure.. Ii urasc si pe cei de la noi din tara care dau apa la moara furtunii de jigniri, care ne strica imaginea atunci cand fura, cersesc sau chiar comit crime. E drept, fiecare padure are uscaturile ei, dar la noi..parca sunt prea multe. Si nu zic ca nu au dreptul sa spuna acele lucruri, pana la urma..asta au auzit. Asta e impresia strainilor despre romani. Dar pe mine ma doare sufletul. Banuiesc ca am mai scris aici despre experienta mea din Franta..cand ma plimbam prin Paris si francezii i-au aratat cu degetul pe cersetorii de la un colt de strada si mi-au spus ca sunt romani de-ai mei.. Plus ca strainii cred ca Romania e locuita de tigani. Doar de tigani.

Cu toate astea..eu sunt mandra ca sunt romanca. Si mandra pentru ca stiu atatia romani deosebiti, oameni frumosi la exterior si la interior..care le-ar schimba impresia strainilor dupa numai cinci minute de conversatie.

Iubesc Romania pentru oamenii ei deosebiti. Pentru Eminescu, Nadia, Marin Preda, Henri Coanda, Cioran, Brancusi, Ion Bratianu, Creanga, Nicolae Grigorescu, Caragiale, Eliade, Eugen Ionesco, George Enecu, Liiceanu, Ciprian Porumbescu, Tudor Gheorghe si Georghe Zamfir, pentru Maria Tanase si Liviu Vasilica (alaturi de Marin Preda, cel mai deosebit teleormanean), pentru Grigore Antipa, Babes, Emil Racovita, Dumitru Prunariu si lista poate continua..

Iubesc Romania pentru peisajele frumoase si parca neatinse de mana omului. Dati o fuga pana in Maramures sa va vindecati inima de furtuna marilor orase. Pentru Peles si Bran. Humulesti si Ipotesti. Delta Dunarii si Bucuresti.

Romanii sunt oameni calzi si destepti. Da, ati citit bine. OAMENI DESTEPTI. Desi radem si glumim pe seama elevilor care nu promoveaza bacalaureatul, un elev roman este mai inteligent decat un elev american sau francez, de exemplu. Americanii studiaza la facultate ce studiem noi in liceu. Francezilor li se pare dificil sa invete o limba straina, in timp ce elevii nostri studiaza cel putin doua limbi straine la scoala.  Acum ceva timp am gazduit o eleva din Franta, care venise cu un grup de colegi pentru un schimb de experienta. Daca vreunul dintre noi se bloca incercand sa le explice ceva in franceza si trecea pe engleza..ii pierdea pe drum. Ei stiau franceza si atat.

Stiind toate acestea..nu am cum sa nu ma simt trista cand aud cum vorbesc strainii despre noi. Grecii, francezii, americanii, canadienii..nu ne sunt superiori. Din niciun punct de vedere.