Pozitiv.

Revin cu drag pe blog atunci cand am timp sa respir. Nu am uitat de el si nici nu am sa il abandonez, desi recunosc ca nu ma pot scrie atat de des..

Astazi nu vreau sa ma mai plang ca nu am timp, ca am atatea de facut si nu stiu cu ce sa incep si asa mai departe. Vreau sa vorbesc despre partea frumoasa a meseriei de profesor. Singura parte frumoasa, de fapt. Copiii.

Cei care ma cunoasteti personal..stiti si parerea pe care o aveam despre copii. Sa fiu sincera, nu imi placeau deloc si ii evitam cat puteam. Stiu, acum urmeaza intrebarea: ” De ce ai mai vrut sa fii profesoara daca nu iti plac copiii?”. Raspunsul e complicat, e vorba mai mult de o ambitie personala, de o provocare. Am vrut sa imi demonstrez mie, in primul rand, ca pot. Prima batalie am pierdut-o..situatia nu e asa roz cum imi imaginam eu. Eram idealista si ma gandeam ca totul se rezuma la activitatea din sala de clasa, lectia propriu-zisa. Complet fals. Aveti idee cate hartii, acte, hartoage si alte minuni trebuie sa faca un profesor?! Nici nu va imaginati !!!!

Dar sa revenim la copii. Ma credeti sau nu..incep sa ii iudragesc. Saptamana trecuta a fost ziua mea si cei de la clasa intai mi-au oferit un buchet maare de flori si mi-au cantat „Haaaapy birthdaaaay deaaar teacheeeer”. Cu greu mi-am stapanit lacrimile. Partea buna e ca cei mici nu pot simula ca plac pe cineva. Daca omul le e drag, o arata. Daca nu, spun sincer ce ii supara. Inca nu au invatat sa joace teatru, viata ii va obliga ceva mai tarziu.

Eu sunt „doamna de engleza” pentru ei. Striga la mine de la capatul holului, se imbulzesc sa ma imbratiseze, ma prezinta cu drag parintilor..intr-un fel ma bucur ca am reusit sa ajung la inimioara lor. Acum sa nu fiu ipocrita, nu toti sunt cuminti, am si elevi fata de care nu simt afectiune din cauza atitutdinii pe care o au la ore, dar acum ma refer la majoritatea..care sunt dragalasi si destul de interesati de ce le spun eu.

Sa mai spun si de perlele pe care le „produc” dragalasii?

„Doamnaaaaa..din ce tara veniti? Veniti din tara Bucureeeeesti?”

„Doamnaaaa..azi v-ati imbracat ca o frantuzoaica si doamna de franceza s-a imbracat ca o englezoaica!!!” (Habar nu am cum au facut aceasta asociere.)

Dar siii.. „Mie nu imi place de tine. Sa te manance crocodilul!” mi-a spus revoltat un pusti de la clasa zero.

Sunt medicamentul perfect pentru zilele alea in care parca port cerul pe umeri, pentru diminetile in care ma simt fara pic de energie. Pastrez toate „scrisorile de amor” pe care mi le strecoara la sfarsitul orei, incerc sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si sa nu ma dau batuta. Da, sistemul e la pamant, dar e pacat ca elevii sa aiba de suferit (inca de acum) din cauza societatii care considera ca un profesor merita acelasi salariu ca vanzatorul din piata. Sa nu ma intelegeti gresit, nu dispretuiesc nicio meserie. Parintii mei sunt muncitori si nu mi-e rusine cu asta. Mai ales ca mi-au oferit mereu tot ce au avut ei mai bun. De fapt..mi-au oferit absolut tot ce au avut. Revenind, voiam doar sa subliniez ca un profesor merita un salariu mult mai mare..care sa reflecte munca pe care o depune.

Bonus, o scrisoare de amor care m-a inveselit saptamana trecuta. O impart cu voi.

WP_001438

Bac diferentiat?

Am vazut la stiri ceva care mi se pare aiurea: Bacalaureatul diferentiat. Din 2013 elevii urmeaza sa sustina doua tipuri de examen: Bacalaureatul national, pentru cei care vor sa mearga la facultate si cel profesional, pentru cei care vor sa intre direct pe piata muncii.

Dupa parerea mea, e doar o modalitate de a cosmetiza esecul invatamantului romanesc.Da, poate promovabilitatea va fi de 90%, insa nu va ilustra realitatea. Atata timp cat elevii dintr-o clasa invata dupa aceleasi manuale, au aceiasi profesori..de ce nu ar sustine un examen identic? Intr-adevar unii nu sunt interesati sa se inscrie la facultate ACUM, dar poate se razgandesc dupa cativa ani. Si atunci ce vor face?

Toata aiureala asta e in dezavantajul elevilor. La 18 ani nu au mare idee despre ce vor face in viitor. Imi amintesc cat de dezorientata eram eu dupa Bacalaureat. Ca sa fiu sincera, nici acum, la aproape 21 de ani, nu simt ca mi-am gasit „calea”.

Era un nene la stiri care afirma ca acest bac „inovator” a fost conceput pentru a evita situatia de anul acesta, cand au existat licee la care nimeni nu a promovat. So what? Adica..a cui e vina? A mea? A elevului care vrea sa ia si el bacul si apoi sa faca niste cursuri pentru a-si gasi o meserie? A profesorilor care si-au batut capul cu ei patru ani? Mai pe scurt, indivizii din Minister vor doar sa cosmetizeze rezultatele finale.

Toata lumea da vina pe profesori si asta mi se pare nedrept. Degeaba se chinuie profesorii, daca se lovesc de un zid de nepasare. Sa mai zic si de salarii? Pacat ca traim intr-o tara in care profesorii si medicii debutanti au salarii umilitoare, desi ar trebui sa fie cel mai bine platiti. Totusi..e vorba de sanatatea si educatia noastra..