Etichetă: Sarbatori

Hungry Christmas.

decembrie 20, 2014

A sosit iarasi perioada aceea a anului in care ideea de a intra intr-un hipermaket sa cumpar cate ceva de mancare ma sperie mai rau decat o lume in care nu ar exista KFC. Esti impins, chinuit, aruncat cat colo de gospodine crizate ca au cumparat faina normala in loc de faina pentru cozonac, de copii care plang pentru ca nu pot lua acasa tot raionul de jucarii si de domni intre doua varste care nu se decid ce tip de coniac sa cumpere pentru seara de ajun. Spiritul Craciunului e prezent in magazine. Parca prea prezent. Doamnele isi pot cumpara chiloti si sutiene de culoare rosie, barbatii pot opta pentru un model deosebit de boxeri cu ursi polari. Poate copilul iese purtand o caciulita de Mos Craciun. Absolut toate ambalajele au suferit modificari: un globulet, un bradut, orice detaliu care sa arate ca vine Craciunul. Poate uiti, pana ajungi acasa.

Imi place Craciunul. Pentru ca il asociez cu mama, tata, vin fiert si aroma de clementine. Daca nu as fi acasa de Craciun, nici nu cred ca as simti vreun pic sarbatoarea. Problema mea vizeaza marketingul acesta exagerat. Brazii artificiali erau in magazine de prin noiembrie, colindele la fel. Unde mai e farmecul? Eu deja simt ca cedez cand vad atata agitatie, atata nevoie de a cumpara si de a gati 20 de feluri de mancare.
Oamenii sunt ipocriti, in general. In decembrie, ajunge la apogeu. Toti vor sa fie mai buni, mai calzi, sa isi ajute semenii. Doar pentru ca vine Craciunul, nu pentru ca asa ceva e normal intr-o societate ! La noi totul e temporar..suntem indragostiti pe 14 februarie, patrioti pe 1 decembrie si generosi pe 25. Sa revenim la marketing si mancare. Asa-i ca mereu ne-am dorit sa mancam ciocolata cu aroma de vin fiert sau popcorn cu mar copt si scortisoara?

O ador pe mama pentru ca e atat de „rebela”, incat refuza sa prepare cinci feluri de carnati, oale de sarmale si cozonaci cat pentru o tara intreaga. Daca stau sa ma gandesc..nici nu stie cum sa prepare cozonaci. Daca mi-ar citi blogul, probabil m-ar ucide pentru ca i-am dezvaluit secretul. Daca tipul cu care ma voi casatori m-ar trimite la bucatarie sa ii fac un munte cozonaci si altul de carnati, pentru ca asa a vazut el ca facea ma-sa, divortez. Parol.

Cred ca eu am o perspectiva diferita asupra pregatirilor de Craciun. Nu spun ca a mea e corecta si a altora e gresita. Dar anumite..chestii imi ridica ceva semne de intrebare. De ce Craciunul trece prin stomac si de-abia apoi prin suflet? In fiecare an ma enervez din cauza goanei dupa mancare la care asist..si mereu sper ca anul viitor oamenii se vor trezi la realitate si vor realiza dracului ca nu conteaza atat de mult cate chestii traditionale gatesti si ce cadouri oferi, ci faptul ca ai pe cineva langa tine in perioada asta.

Craciun.

decembrie 21, 2013

Am sters praful din micul meu refugiu si m-am asezat sa scriu, dupa aproape o luna. Nu cred ca are rost sa spun ca nu am avut timp s-o fac in ultimele saptamani. Asta e marea mea frustrare, ca nu am timp sa fac nimic..si simt cum timpul trece pe langa mine, ca cineva imi fura luni din viata fara ca eu sa fac nimic. Doar stau pe margine si vad cum se duc zilele, saptamanile..iar eu nu pot sa impiedic asta.

Asa ca dimineata asta lenesa de sambata e un privilegiu. Mai ales ca sunt acasa, chiar citisem pe undeva: „De Craciun, toate drumurile duc acasa.”. Ma simt impacata cu mine, imi doresc sa ma refac in aceste doua saptamani de vacanta. Cand spun „vacanta”, creste inima in mine.

Mi-am intrebat elevii: „Ce inseamna Craciunul pentru voi?”. Au raspus in cor, fara sa ezite „Cadouri!”. Nu stiu daca imi intelegeti punctul de vedere, dar mie mi se pare trist ca ei sunt interesati doar de partea materiala. Nu se bucura de o vizita la bunici, de cozonaci calzi, de bradul impodobit, de colinde.. In plus, am incercat sa compun cu ei o scrisoare catre Santa, cu un vocabular minimal, in care ei scriau ca au fost cuminti si spuneau/desenau ce cadou si-ar dori, Evident ca intrebarea generala era „Doamnaaaa, cum spunem tableta in engleza?”. Au cel mult zece ani. Ma fac sa ma simt..in varsta, din alta epoca. Si am doar 22 de ani! Doar o fetita de la clasa intai a venit la mine si m-a intrebat cum poate sa deseneze sanatatea, pentru ca ea asta isi doreste: sanatate pentru parinti. Mai aveam putin si incepeam sa plang, m-a facut sa ma gandesc la mama, care de-abia rezista, dar tot isi aminteste sa ma sune de doua ori pe zi sa imi ordone sa mananc, stie ca eu sigur uit sau nu am timp.

Craciunul asta e altfel. Apreciez si mai mult timpul petrecut acasa, somnul pe saturate, mesele in familie. Vreau sa fiu mai buna, mai apropiata de oameni calzi si sa invat sa iert. Stiu ca e ironic, ar trebui sa fiu mereu buna si iertatoare, dar uneori nu imi iese. Shame on me. Promovez rabdarea, bunatatea, iertarea..si nu sunt in stare sa servesc drept exemplu.

Ce inseamna Craciunul pentru mine? Familie si prieteni. Inseamna prajituri facute cu mama. Mult spus „cu mama”, pentru ca ma expediaza din bucatarie atunci cand vede ca am doua maini stangi. In fiecare an. Inseamna vizite la bunici si rude, impreuna cu Adrian. Cadouri oferite. Felicitari. Carti bune, insotite de o cana cu vin fiert. MAMA SI TATA. ADRIAN. Miros de portocale (nu mananc portocale, dar asociez Craciunul cu mirosul lor). Nici zapada nu imi place, dar ma bucur de prima ninsoare ca un copil. Craciunul inseamna si promisiuni, schimbare, bilant. La sfarsitul fiecarui an obisnuim sa facem un rezumat, sa ne amintim de lucrurile bune si sa le indreptam pe cele rele. Cred ca voi reveni curand cu un bilant..

De Craciun imi amintesc si de oamenii care sunt departe sau au plecat dintre noi..  Ma gandesc la Gabi, care e plecata la mii de kilometri distanta, la prietenii pe care nu i-am mai vazut de-o vesnicie, la cei cu care am rupt orice legatura dintr-un nimic. Si as vrea sa pot spune ca imi pare rau, sa am curajul sa admit cu voce tare ca am gresit..

Pana la urma Craciunul e prilej de bucurie si consider ca lucrurile marunte sunt cele care mentin..atmosfera festiva. O lumanare, o crenguta de brad, o imbratisare de la mama, o strangere de mana..imi aduc magia in suflet.

Chiar si mesaje de acest gen, scrise pe servetele.

20131220_215158

Despre credinta si mersul la biserica.

mai 2, 2013

Am sa ating un subiect delicat: credinta in Dumnezeu. Am incercat sa evit, sa imi tin parerile pentru mine, dar la un moment dat..se aduna. Si sper sa nu-mi fac si mai multe pacate pentru ca vorbesc despre asta fix in Saptamana Mare, cand se presupune ca trebuie sa fim buni si toleranti. Asta e prima idiotenie, de ce fix acum? Cine a zis ca trebuie sa existe o anumita perioada in care sa fii bun? Nu, dragii mei. Daca vrei sa fii bun si sa ii ajuti pe cei din jurul tau, in primul rand o faci oricand. Nu astepti sa vina Pastele sau Craciunul. Si in al doilea rand, o faci fara sa astepti ceva in schimb. Asta inseamna o fapta buna.

Eu sunt un om care nu trece prea des pe la biserica. De fapt, nu stiu daca am fost vreodata anul asta. Nici nu ma rog in fiecare seara. Dar atunci cand simt nevoia, o fac. Si da, cred in Dumnezeu. Nu consider ca ar trebui sa ma laud vreodata cu asta, sa port la mine zeci de iconite si bratari sfintite sau alte obiecte care sa denote cat de credincioasa sunt. Am doar o iconita in portofel, mi-a dat-o mama acum cativa ani.

Nu vreau si nici nu pot sa ii inteleg pe credinciosii de ocazie. Stiti voi, aia care umplu bisericile acum, astea doua-trei zile cat sunt denii si la slujba de Inviere si in rest..uita sa spuna o rugaciune si sa aprinda o lumanare. Nu consider ca a crede in Dumnezeu trebuie sa fie ceva temporar. Si nici o datorie. Nu mergi la biserica pentru ca trebuie, mergi pentru ca vrei. Si faptul ca stai o seara la slujba nu te face sa fii un om mai bun..desi e mai usor sa iti spui asta pentru a-ti spala pacatele. Esti un om bun atunci cand ajuti un prieten si nu astepti nimic in schimb. Sau cand dai ceva de pomana unui om care are mai putin decat tine. Chiar si atunci cand ai vrea sa spui o rautate si te abtii, pentru ca stii ca asta l-ar rani pe cel de langa tine, cand cedezi locul in autobuz sau cand ai grija de un animal fara stapan. Bun, astea tin si de educatia fiecaruia..dar dintr-un anumit punct de vedere, pot fi considerate si fapte bune.

Omul care a stat in seara asta la slujba si maine trece pe langa un copilas care cerseste si nici nu-l priveste poate fi considerat credincios? Nu inteleg chestiile astea..si oricum e un subiect delicat, care poate fi interpretat in diferite moduri. Nu stiu daca ati inteles ce vreau eu sa spun..nu intentionez sa jignesc pe nimeni. E doar parerea mea.

Despre Sarbatori.

decembrie 10, 2011

Am observat ca in ultima perioada scriu pe blog numai cand sunt acasa. Acolo nu am timp si sincer, nici inspiratie. Cel putin saptamana asta, zilele au trecut in zbor. Si credeti`ma, daca mai citeam un singur rand la literatura si daca mai scriam un cuvintel in plus la temele alea groaznice, cedam psihic. Dar hai sa privesc partea buna : a trecut. Mai am doar (!) doua lucrari saptamana viitoare si apoi..pot spune ca simt si eu ca se apropie vacanta.

Apropo de vacanta si Sarbatori, ai mei dragi prieteni s`au apucat deja sa faca planuri de Revelion. Unii isi cauta parteneri, altii haine si tot asa. Partener am, insa cu gasitul unei rochii am probleme. Dar ma gandesc ca inca am timp, totusi..mai sunt 3 saptamani.

Eu iubesc Sarbatorile de iarna, imi place atmosfera de liniste si pace care se instaleaza peste tot. Dar ii destest pe cei care folosesc perioada asta a anului in scopuri comerciale. Nu`mi plac presupusele oferte din marile magazine si nici avalansa de cantece de Craciun de la radio si din magazine. M`am saturat deja de: Christmas, Santa Claus, presents, snow, etc, etc. Si e de`abia 10 decembrie..mai am de indurat vreo doua saptamani.. Considera cineva ca ca omul care vine stresat de la serviciu si se gandeste permanent cum sa faca ceva economii pentru Sarbatori va fi subit inveselit de un cantec d`ala tampitel? Culmea, se difuzeaza numai “colinde” din Statele Unite, ca de cantecele noastre traditionale a uitat toata lumea. Da, intr`adevar, atunci cand l`am auzit pe Justin Bieber miorlaind “All I want for Christmas is you”, m`a inundat veselia. Pardon, curand vor incepe si filmele cu tema Craciunului. Aceleasi in fiecare an. Minunat! Absolut divin!

Insa in perioada asta a anului trebuie sa ne gandim si la cei care nu au tot ce avem noi. Poate pentru noi e ceva normal ca parintii sa ne cumpere de toate, fara ca macar sa fie nevoie sa cerem,insa pentru altii..ideea de familie nu exista. Am aflat ca la facultate se desfasoara o actiune de colectare de jucarii si hainute pentru copilasii de la orfelinat si am decis sa donez si eu cate ceva. Macar acum, de Sarbatori..sa ii ajutam pe cei care au mai putin decat noi. Si mi`ar placea sa fac parte din comitetul care le va duce copilasilor tot ce s`a strans. Desi credeti`,ma..e foarte dureros. Am mai fost o data si am plecat de acolo plangand in hohote. Copilasii acestia se ataseaza de oricine. Au atata dragoste de oferit si nu au cui.. In momentele alea, as fi dat orice sa ii pot ajuta. Iar cand am ajuns acasa, am imbratisat`o pe mama din toata inima. Tocmai vazusem cum e sa nu ai o mama care sa aiba grija de tine si uneori, sa te certe..

Nu trebuie sa ne limitam la propria persoana. In perioada asta e bine sa ne gandim si la cei din jurul nostru. Iar daca putem face ceva pentru ei, cu atat mai bine. Nu degeaba luna decembrie se mai numeste si Luna cadourilor.

Uitasem de clip. Presupun ca majoritatea l`ati vazut pe Youtube sau pe Facebook. Nu`s mare fana Taxi, dar imi place tare mult idea clipului, in special faptul ca atatea vedete au colaborat si a iesit ceva frumos.