Ultima sesiune.
A inceput perioada preferata a studentului, cand el devine credincios, atent la orice semn divin, cand capata puteri supranaturale si parcurge materia dintr-un semestru in doar doua zile, dar mai ales, cand devine sensibil la orice stimul exterior, cautand orice pretext sa nu invete (subsemnata nu face exceptie).
E ultima sesiune, iar eu ma gandesc deja ce voi face dupa sustinerea licentei, ma stresez, ma agit..ca trebue sa trec cu bine de aceste ultime examene. Si ca sa invat mai cu spor, am venit acasa, unde ziceam eu ca voi avea parte de liniste si pace, deja ma gandeam cum voi sta pe balcon sau in pat cu cartile in brate si voi fi relaxata. Vai, ce m-am inselat!!!
Nu luasem in calcul fiintele urlatoare de la scara mea denumite poplular „copii”. Pana la urma, nu cred ca am vreo problema cu copiii in general, ci doar cu hienele de la bloc. Am vazut copilasi dulci ca niste bomboane, linistiti, cu bun simt..iar cei care urla acum afara clar nu se incadreaza in categoria asta. Dar stati, ca nu a inceput distractia ca lumea, gasca urlatoare se va reuni ceva mai tarziu, fix cand imi voi dori sa invat. Si tot seara vor iesi si mamicile grijulii la scara sa manance seminte si sa-si supravegheze atent odraslele, exclamand din minut in minut: „Lucaaaa, stai aici. Nu in fata masinii!Lucaaa, nu pune gura pe gard! Lucaaa, nu mai lovi copiii!”, „Valentine, te ia mama dracu’si te bag in casa! Las’ca vezi tu!” in timp ce toaca punga dupa punga si stau la barfa despre vecini, retete si telenovele. Am mentionat cumva ca stau la parter? Si aud absolut tot? De multe ori sunt nevoita sa inchid fereastra, sa nu le mai aud urletele si plansetele..
Asta e marea mea problema cu vecinii.. Daca cineva da muzica mai tare, sar toti ca ii deranjeaza, dar copiii nu prezinta o problema pentru urechile lor fine.. Cred ca am sa imi iau cartile si ma duc in parc, unde pensionarii joaca sah si vorbesc despre politica, macar acolo mai aud cate ceva interesant..