Vacanta.

Nuu, nu am disparut complet din peisaj. Doar am considerat ca merit o vacanta. Ajunsesem la limita si am luat o pauza de la stresul provocat de facultate si licenta. Am dormit, m-am plimbat, am petrecut timp cu prietenul meu..si pot spune ca acum sunt mai bine. Mai ales ca acum sunt acasa, nu concep sa petrec Sarbatorile fara parintii mei.

Nu, nici nu am plecat la mare de 1 mai. Nu am fost niciodata la mare in perioada asta. Sunt ingrozita de aglomeratia de pe autostrada, de statul la coada, de apa rece a marii si de tarifele prea ridicate. A, si sa nu uitam de betiile de pe plaja care nu se incheie bine niciodata. Nu inteleg ce e atat de amuzant in a te duce la mare cateva zile si sa stai beat de dimineata pana seara. Si a doua zi sa o iei de la capat. Uitati-va la stiri! Eh, glumesc acum..dar ideea e aceeasi: nu merg la mare de 1 mai, asa cum e fashion acum, ca tot s-a umplut Facebook-ul de poze si statusuri.

Dupa Paste va incepe iarasi cosmarul: dosar titularizare, drumuri peste drumuri, sesiune, terminat licenta. Dar pana atunci..mai am parte de cateva zile linistite. Va doresc liniste in suflet, soare in privire si dragoste cat cuprinde!

Prima data „in afara”.

Roscata m-a provocat sa povestesc cum a fost cand am plecat pentru prima data din tara. Despre asta chiar nu m-am gandit sa scriu niciodata, asa ca am acceptat cu mare placere.

Am vizitat Franta, mai exact regiunea unde se afla Parisul. Nici nu mai stiu cum s-a ajuns la asta, draga mea profesoara de franceza m-a anuntat ca am fost selectata pentru un fel de vacanta in Franta, impreuna cu o colega. A urmat chinul cu hartiile si semnaturile, din moment ce eram minora, aveam doar 17 ani.

Sa fiu sincera? Nu a fost asa cum ma asteptam. Franta a fost prima dezamagire enorma din viata mea. De fapt..nu tara in sine, ci oamenii. Nu as mai pleca niciodata in alta tara fara sa am pe cineva drag langa mine, in acele cateva saptamani m-am simtit mai singura ca niciodata.

Am locuit la o familie de francezi, undeva  langa Paris. Erau oameni foarte ok, chiar mi-a facut placere sa ii cunosc. Doamna era actrita si scria piese de teatru. M-a luat la repetitii, am fost impreuna la cumparaturi, am gatit tot felul de minuni, iar la plecare mi-a daruit cateva carti, pentru ca observase ca sunt pasionata de citit. Oameni minunati, care au reprezentat singura parte buna din acea vacanta.

Parisul…e lipsit de stralucire atunci cand nu e nimeni cu care sa impartasesti bucuria. Am vizitat toate punctele de interes: muzee, catedrale, parcuri, evident si turnul Eiffel, am cumparat suveniruri, am facut si fotografii care s-au pierdut pe drum, din cauza neatentiei. Am facut tot ce poate face un turist in Paris si nu doar atat.

Trebuie insa sa mentionez si momentul in care am fost umilita. Eram impreuna cu tipul care ne servea drept ghid, mergeam parca spre Notre Dame. La un colt de strada erau cativa cersetori. Iar el s-a intors spre mine si mi-a spus: „Ii vezi pe cersetorii de acolo?Sunt romani de-ai vostri.” In clipa aia m-am simtit revoltata si l-am urat pe omul care a indraznit sa spuna ceva rau despre tara mea. Tu, francez nesimtit, care ne bagi pe toti in aceeasi oala, uiti si ca vorbesc si scriu in limba ta materna? Am participat si la un schimb de experienta, am gazduit timp de cateva saptamani o frantuzoaica si am avut contact cu intreg grupul. Sunt nesimtiti, nu stiu sa scrie corect in franceza, nu stiu nici doua boabe de engleza (e sub demnitatea lor de popor sa invete limba altei tari).

Ca tot a venit vorba de engleza, in Franta e destul de greu sa comunici cu cineva in alta limba decat a lor. Daca nu stii sa ceri un sandvis si o apa plata in franceza, mori de foame.

Daca m-as mai duce? Probabil ca da, insa numai insotita de cineva drag si cu mult mai putine asteptari. Da, e frumos sa vezi alta tara, sa  evadezi un pic din stresul de aici..insa nu as putea sa stau acolo mai mult de cateva saptamani. Cred ca ciorbita si sarmalele pe care le-a pregatit mama la intoarcere au fost cele mai gustoase din lume!

Sfarsit de vara.

Se duce vara si eu nu pot sa fac nimic sa opresc timpul in loc. Tare imi place senzatia asta de „n-am ce face” si „mi-e lene”, sa dorm pana la pranz, sa mananc chestii nesanatoase, dar buuuune..

In alta ordine de idei, nu cred ca am apucat sa povestesc cum a fost la mare. Prima noastra vacanta in doi. Si nu, nu suntem rupti de societate, din fericire, nu ducem lipsa de prieteni. Am vrut doar sa petrecem o saptamana singuri. Si a fost minunaaaat, nu am cuvinte sa descriu. Avea Guess Who o melodie: „Eu, tu si restu’lumii”. Lasand la o parte mesajul piesei, chiar asa a fost: noi si restu’lumii. A, si un sfat pentru cei care vor sa aiba totul stabilit dinainte sa ajunga. Renuntati la rezervarile facute pe net la particulari! Exista un site unde poti gasi ofertele de cazare din Costinesti. Acolo sunt nici 5% din vilele unde te poti caza. Iar daca voi sau cineva cunoscut n-a mai fost acolo..mai bine lasati-o balta! Riscati sa ajungeti acolo si sa va dati seama ca acele camere frumos decorate pe care le-ati vazut pe net sunt..inexistente. Cazarea se gaseste in maxim 10 minute, la fata locului. In primul rand, ei au nevoie de turisti, cu asta se ocupa.

Admit ca exista si cazuri fericite, proprietari care chiar au pus pe internet informatii si fotografii reale, oameni primitori..insa noi nu am avut noroc de asa ceva. Nu va ganditi ca am stat in cine stie ce cocioaba, daca nu mi se parea acceptabil, ii trimiteam la naiba si cautam in alta parte. A fost atmosfera ciudata si proprietarii nesimtiti..ceva ce am descoperit pe parcurs.

Pauza sa cobor fiara de pe dulap. Face urat ca nu mai poate sa coboare singura.

Back. Doar doua zgarieturi..

Asadar, lasand la o parte cazarea, am avut parte de o vacanta frumoasa, cu vreme superba! Si mancarea..de vis! Poate din cauza asta ma simt mai..rotunda acum. Cred ca o dieta e inevitabila. Si aproape imposibil de realizat, in conditiile in care de 2 zile poftesc la o cutie de bomboane de ciocolata. Lasa, ca am sa ajung la masuri de fotomodel cand incepe facultatea, iar eu am sa ma chinui cu licenta.

Sii..ca sa mai scap de lene si plictiseala, ma uit la seriale. Pe ordinea de zi: Cold Case. Serial politist, ca acestea imi ajung mie la suflet. O echipa de detectivi rezolva cazuri vechi, care nu au putut fi inchise. E un fel De CSI.

Draga vara, fii blanda cu noi. Pleaca incet, pe nesimtite. Sau mai lasa-ne un anotimp, un an, un timp..

Pana la urma, cand o sa imi fie dor de vara, nu trebuie decat sa ma uit la fotografiile pe care le-am facut si voi simti iarasi nisipul pe piele..

Vara asta am sa..

Nu mai am timp pentru nesiguranta si temeri. Nu mai vreau sa ma gandesc de zece ori inainte sa fac ceva, sa ma gandesc la mai multe variante. Vreau sa invat sa pun intrebarile potrivite si sa primesc raspunsurile de care am nevoie. De asemenea, mi-ar placea sa nu mai port atatea poveri in suflet..uneori ma coplesesc.

Ar fi asa bine sa ma bucur si eu din plin de ceea ce realizez. Am terminat doi ani de facultate, am niste parinti minunati, un iubit adorabil si gasesc cate ceva frumos in fiecare zi. Insa uneori sunt agitata, nervoasa, ma lovesc de critici si ies de fiecare data ravasita din confruntari  fara rost cu mine insami.

Poate ca suna ciudat, dar mi-ar placea sa experimentez candva ceva mai..neobisnuit. Ceva care sa imi dea senzatia de libertate totala. Daca nu as fi cardiaca, m-as gandi la o saritura cu parasuta. Sau sa conduc pe o autostrada neaglomerata, cu acceleratia la maxim.

Vreau sa am timp pentru mine. Sa nu mai fiu tot timpul pe drumuri, sa nu mai astept cu sufletul la gura sfarsitul de saptamana, pentru ca atunci stiu ca il vad. Vreau sa mergem in vacanta cu prietenii nostri si sa ii aducem impreuna pe toti, asa cum eram inainte.

Imi doresc un animalut pufos si dragalas, pe care sa il sufoc cu dragoste. Din fericire, am sa capat unul. Peste doua zile. Am planuri mari pentru vara asta. Vreau sa fie..altfel. Pentru ca e prima vara cand sunt fericita.

Lazy weekend.

Da, stiu..iar am disparut din peisaj. A trecut cel putin o saptamana de cand am scris ultima data.. Am avut partiale, cat am fost acasa am petrecut si noi ceva timp pe afara, ca toti oamenii de rand, ca tare frumos a fost de 1 mai. De partiale am scapat, acum vreau sa vina sesiunea, sa pot afirma cu placere ca am trecut si de “proba de foc”.

Asa, si dupa saptamana trecuta..am considerat ca merit cateva zile de relaxare la Bucuresti. Am cutreierat atatea locuri tinandu-ne de mana si razand, incat acum zambesc, numai cand imi aduc aminte. Vineri am fost in Herastrau. Eu cred ca e cel mai frumos parc din Bucuresti: curat, linistit, incarcat de romantism. Din partea mea are 10 cu felicitari.

Ieri ne-am decis sa mergem si la Gradian Botanica. Isi mai aminteste cineva de excursiile care se faceau la Bucuresti cand eram in generala? Gradina Botanica era un must pe lista locurilor de vizitat. Asa..si am vrut sa imi amintesc de copilarie, sa ma plimb fara sa imi fie teama ca ma pierd de grup, sa ma asez undeva la umbra si sa ma odihnesc atunci cand simt ca am obosit. A fost o decizie spontana, insa ne-a suras ideea, mai ales ca e si aproape. Buuun..am ajuns acolo, am platit cate 5 lei de persoana si am inceput sa strabatem aleile. Groaznic! Am fost atat de dezamagita..nici nu pot exprima in cuvinte. Nu puteam sa fac distinctia intre plantele rare, care trebuiau sa fie admirate si ierburile ordinare, care le sufocasera.. Plin, plin de ierburi de camp, plante ofilite, calcate in picioare, un lac cu apa murdara in care inotau cateva ratuste ratacite, bancute distruse..si lista poate continua. Foarte urat..aveam impresia ca sunt pe un camp plin cu balarii. Si nu, scuza “nu sunt fonduri” nu justifica nimic. Nu au nevoie de bani in plus pentru a curata zonele cu plante protejate de lege de plante parazite si de ierburi. Pana si rondurile cu flori de pe strazi arata mai bine decat cele de la celebra Gradina Botanica din Bucuresti.

Ciudat..nu imi amintesc sa fi fost asa cand eram copil. Sau poate nu imi dadeam seama.. Oricum, cert e ca am dat o tura si am plecat repede, dezamagiti de ceea ce vazusem. Parcul Herastrau depaseste cu mult ceea ce am vazut acolo si pentru a te plimba pe alei nici macar nu e nevoie sa platesti bilet.

Nu am intentionat sa fac o comparatie, insa e pacat ca anumite locuri “cu pretentii” sunt atat de prost intretinute, in timp ce fondurile se evapora in mod miraculos.

Atasez si cateva fotografii facute in Herastrau. Scuzati calitatea proasta, sunt facute cu telefonul.

Parfum de primavara..

De cand s`a incalzit afara, parca si oamenii sunt mai veseli. Au scapat de atitudinea rece si posomorata si poarta acum cele mai frumoase zambete. Hainele sunt mai putine si mai colorate. Apropo de asta, chiar ma gandesc sa dau o raita prin magazine sa imi mai imbogatesc garderoba cu cateva rochite si fustite scurte.

Am inceput deja sa fac planuri de vacanta. Asta e motivatia mea, ca sa rezist inca jumatate de semestru si inca o sesiune.. Stiu ca apoi vine vara, mergem la mare..o sa fie totul asa frumos. Ma si vad stand in dreapta si numarand kilometrii care au mai ramas pana iesim de pe Autostrada Soarelui, in timp ce al meu iubit isi exercita arta de a conduce. Trebuie sa marturisesc, e un impatimit al masinilor si al condusului. Se lumineaza la fata cand e la volan si capata asa..o alura de om sigur pe el. Eu..ei bine, sunt exact opusul. E rusinos, stiu. Ca sa nu uit, vara asta trebuie neaparat sa capat permis de conducere. De vreo doi ani ma chinui sa imi fac timp si anul asta am sa reusesc, cu orice pret!

Ca tot mi`a trecut raceala, mi`e tare pofta de o inghetata de ciocolata cu sirop pe deasupra sau de o cola cu gheata. Eh..pofte de om care e bucuros ca a castigat lupta cu febra si nasul rosu.

E primul post in care nu ma plang de facultate. Ah, ba da. Am mentionat ceva mai sus. Asaaa..ce intentionam sa spun? Mda, despre literatura. Ca intotdeauna, avem multe carti de citit. Insa marturisesc ca de data asta o fac si din placere. Sunt titluri celebre, care chiar merita citite. De exemplu, “Bel Ami”, de Maupassant. A aparut si film de curand, intentionez sa il vad neaparat. Insa mai intai am vrut sa citesc cartea, care e superba! O alta carte a lui aceluiasi autor care m`a impresionat placut este “Une vie”. Ca sa trec si la literatura engleza, aici mentionez “ Jane Eyre” sau “Dorian Gray”.  Inainte imparteam cartile pe care le citeam in: carti citite din obligatie pentru facultate si carti citite din placere pentru sufletelul meu. Acum ambele conditii sunt implinite, citesc de placere si asta ma ajuta si la cursuri.

Am atatea de facut..de`abia reusesc sa fac fata. De blog nu ma mai ocup atat de mult cat as vrea..si regret din suflet. Pe de alta parte, simt ca nu mai am lucruri frumoase de spus..nu mai stiu sa ma fac placuta prin ce scriu. Nu e prima data cand am perioade de acest fel.Sper doar sa o depasesc si de data asta..

Home, sweet home!

I`m back, dragilor. Cu bateriile incarcate si destul de schimbata. In bine. Am avut parte de o vacanta frumoasa.

M`am bronzat, am facut poze, am dansat, am ras, am fost la cumparaturi, am mancat mancare nesanatoasa, am baut suc dintr`ala cu gheata si m`am ales cu o durere groaznica in gat, m`am plimbat, am dansat pe plaja, am baut Redd’s, am citit..si multe altele.

Am cunoscut oameni de treaba, i`am revazut si pe cei care pe care ii pierdusem cu putin timp in urma. Am primit explicatiile pe care le asteptam si am reusit sa iert. Da, oamenii sunt rai. Iar eu as fi si mai rea daca as purta pica. Mi s`a spus ca sunt altfel. Da, mai serioasa, mai stapana pe mine insami si mai puternica.

Am stat la o vila foarte draguta, la niste oameni extraordinar. Si m`am simtit aproape ca acasa. Am avut parte si de multe peripetii. Chiar asa, cum ar arata o vacanta fara momente amuzante?

Ma simt invaluita de starea aceea de liniste si pace. Mi`am rezolvat toate problemele si sunt impacata cu mine insami. Si parca am mai multa incredere in mine.

Stiti ca se spune ca daca fugi de ceva anume, pana la urma te prinde din urma. Cand incerci sa eviti ceva anume, descoperi ca e mai aproape decat crezi. Mult mai aproape..

Dar pana la urma..toate s`au rezolvat. Si au revenit la normal. Iar eu sunt fericita.

Multumesc, Costinesti! Mi`ai oferit o vacanta minunata!